Arhivele lunare: iulie 2013

Pasi de urmat-pentru a-ti ajuta partenerul sa ajunga o persoana matura si responsabila

  1. Nu ii mai acordati atentie pozitiva atunci cand se poarta intr-o maniera iresponsabila. Nu il mai salvati, nu mai curatati dupa el, etc.
  2. Nu ii mai acordati atentie negativa ori de cate ori se comporta intr-o maniera iresponsabila. Nu mai tipati, nu mai amenintati, etc.
  3. Sub nici o forma nu dati atentie purtarilor imature. Pretindeti ca sunteti surda, nepasatoare si oarba. In acest timp, pentru a reusi spuneti-va ca e doar ceva temporar  si va da rezultate .
  4. Recompensati comportamentul responsabil al partenerului cu cuvinte de lauda, dovezi de afectiune si atentie pozitiva.

Nu uitati sa rasplatiti micile progrese. Foarte adesea sotiile asteapta rezultate miraculoase peste noapte. Amintiti-va ca, inainte de a merge in picioare, cu totii mergem de-a busilea. Orice varsta ar avea partenerul dumneavoastra, daca pana acum nu a invatat sa mearga singur, acum trebuie sa invete sa faca primii pasi.

Nu uitati sa-l laudati pentru fiecare pas pe care incearca sa-l faca!

Sper sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

ATENTIE ! PENTRU BARBATII CARE SE CONSIDERA CRESTINI, DAR DE FAPT PRIN COMPORTAMENT DOVEDESC ALTCEVA…..

1)  Femeia si barbatul sunt „robii lui Dumnezeu„, nu femeia este roaba barbatului, cum sustin anumiti barbati.

  2)  Barbatul isi iubeste femeia precum Hristos Biserica, este plin de dragoste si intelegere fata de aceasta, se poarta delicat cu sotia.

 3) Nu se impune cu forta  drept”cap al familiei„, in mod natural virtutile si talantii sai il impun.

 4)  Sotia nu se convinge cu tipete si palme, ci cu intelepciune, si cu adevaratul limbaj al dragostei (nu cel vulgar folosit de unii…).

 5)  Isi convinge sotia sa faca in deplina libertate ceea ce trebuie, nu impune, respecta libertatea sotiei sale.

Atentie! O familie crestina nu poate fi crestina numai pe bucati; daca intr-o singura directie pierzi teren, inseamna ca nu esti pregatit pentru casnicie.

Necesitatea exprimarii clare a propriilor nevoi

Ce spun altii despre noi, sau ce actiuni intreprind, se constituie intr-un stimul pentru sentimentele noastre, nu cauza lor.

Avem posibilitatea alegerii sa primim sau nu ce spun altii in functie de asteptarile sau nevoile noastre in acel moment.

Astfel:

-ne putem culpabiliza, acceptand judecata celorlalti;

-putem da vina pe altii;

-putem aduce in campul constiintei sentimentele sau nevoile proprii;

– sesizam sentimentele si nevoile celorlalti.

Important este sa constientizam legatura dintre sentiment si nevoie.

Daca avem grija sa facem legatura dintre sentimente si nevoile celorlalti, vom avea surpriza ca si ceilalti sa raspunda cu compasiune la nevoile noastre.

Judecatile, criticile, interpretarile la adresa celorlalti, nu ne ajuta, ba dimpotriva, ii face pe cei care aud orice li se pare ca suna a critica sa-si investeasca energia in autoaparare sau contraatac.

Judecatile, criticile, diagnosticele, interpretarile sunt expresii denaturate ale propriilor noastre nevoi.

De aceea e corect sa vorbim despre propriile noastre nevoi, nu despre ce e in neregula cu ceilalti.

Astfel crestem posibilitatea de gasire a solutiilor.

Ca lucrurile sa mearga bine in cuplu, cei doi au nevoie sa-si exprime clar nevoile.

Neexprimarea nevoilor poate fi pusa pe seama unui refuz din  copilarie, ca daca va cere ceva va fi dezaprobat si judecat.

 Sper ca v-am mai dat o tema de gandire!

   

 Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

 

 

Rasplata

Si fiindca e week-end si aveti mai mult timp pentru voi, va dedic aceasta povestire preluata de pe site-ul crestin-ortodox, care se doreste a fi o tema de meditatie atat pentru cei care sunt parinti cat si pentru cei ce vor deveni:

Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:

– Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.
– Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept ?
N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.
Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:
– Uite, mai baiete -vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.
N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:
– Gata tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii ?
– Nu! – a raspuns omul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus!
A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tata ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate … Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina.
– Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii ?
– Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Ai inteles ?
Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el.
De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai’nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea, intr-adevar, ca merita ghetele, dar, mai mult decat atat, simtea cat de bine este sa fii alaturi de parinti si sa ii ajuti.

Pilda copacului…

De luat aminte!

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

– ”Părinte, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?”

– „Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!”

L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:

–” Vezi acest vlăstar, ştii ce este?”

–” Da, părinte, un puiet de brad.”

– ”Smulge-l!”

Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.

” – Acum, scoate-l pe acesta!”

S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar cu puţin efort a reuşit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a mai spus:

” – Smulge-l acum pe acela!”

” – Dar e destul de mare, nu pot singur.”

” – Du-te şi mai cheamă pe cineva.”

Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, au tras ce-au tras de pom şi, cu multă greutate, au reuşit, în sfârşit, să-l scoată.

” – Acum scoateţi bradul falnic de acolo.”

” – Părinte, dar acela este un copac mare şi bătrân. Nu am putea niciodată să-l smulgem din rădăcini, chiar de-am fi şi o sută de oameni.”

” – Acum vezi, fiule ? Ai înţeles că şi relele apucături din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinţă pare, la început, inofensivă şi fără mare importanţă, dar , cu timpul, ea prinde rădăcini, creşte şi pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mică, o poţi scoate şi singur. Mai târziu, însă, vei avea nevoie de ajutor, dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată. Nu amâna niciodată să-ţi faci curăţenie în suflet şi în viaţă, căci mai târziu, va fi cu mult mai greu.”

Sa va fie de folos!

Inlatura-ti umbra ca sa poti lua decizii responsabile pentru viata ta! (partea a-II-a)

Am vorbit in prima parte despre pasii necesari  inlaturararii umbrei  pentru a putea  lua decizii responsabile pentru viata noastra. Am abordat atunci „Pasul 1: Nu mai face proiectii”.

Continuam acum cu ceilalti pasi, atat de necesari pentru a obtine o noua realitate.

Pasul 2: Detaseaza-te si abandoneaza-te!

In viziunea lui Deepak Chopra (in „Efectul umbrei”) acesta este un pas la fel de important in inlaturarea umbrei ca si proiectia, dar acesta necesita mult efort, pentru ca detasarea de negativitate presupune reevaluarea povestii convingatoare din spatele modului de gandire negativist precum si a motivelor ce-l insotesc.

Pe langa recunoasterea sentimentelor personale si aducerea lor la suprafata e nevoie de o detasare de emotiile negative, care,  desi ne apartin, nu-s tot una cu noi.

Afirmatii precum cele de mai jos au efecte pozitive pentru cel care le foloseste:

„Voi trece peste aceasta situatie. Nu va dura de-a pururi”.

„M-am mai simtit asa si altadata. Ma pot descurca”

„Nu ma voi simti mai bine daca imi voi varsa nervii pe altcineva”.

„Nimeni nu castiga jocul acuzatiilor”, etc.

Daca afirmatiile pozitive vor fi repetate si vom crede cu toata fiinta noastra in ele, vom reusi sa ne detasam de negativitate si sa devenim mai rabdatori si constienti de sine.

Pasul 3: Nu te mai judeca singur!

De cele mai multe ori, emotiile negative traite de oameni, nu sunt  cele dorite de acestia (desi considera ca sunt cele meritate), si atunci le mascheaza  sub deghizarea unora pozitive.

S-a constatat ca in spatele unor sentimente negative precum teama, manie, invidie, ostilitate, victimizare, plangerea de mila, agresivitate, se ascunde de fapt o imagine de sine care are nevoie de acestea.

Emotia devine distructiva atunci cand e dublata de autocondamnare si nu e constientizata.

De-abia cand nu ne  mai judecam negativ emotiile si ne  permitem sa fim cei reali, manifestandu-ne  simpatia si catre propriile persoane, nu numai catre ceilalti, putem spune ca ne indreptam

spre vindecare.

Pasul 4. Reconstruieste-ti corpul emotional

Reconstruirea corpului emotional este un proces prin care o emotie negativa ce iese la suprafata constiintei este inlocuita  cu o alta, pozitiva.

Este necesar sa avem grija de corpul emotional in aceeasi masura in care o facem pentru corpul fizic.

Cand simtim emotii negative, corpul emotional traieste o stare de durere, amaraciune, disconfort.

Deepak Chopra sustine ca reconstruirea corpului emotional se poate face daca avem in vedere urmatoarele aspecte:

– „Cum sa devii mai complet”;

-„Cum sa inveti sa fii mai rezistent”;

-„Cum sa scapi de demonii trecutului”;

-„Cum sa iti vindeci vechile rani”;

-„Cum sa te astepti la tot ce-i mai bun pentru tine”;

-„Cum sa adopti idealuri realiste”;

-„Cum sa daruiesti””

– „Cum sa fii generos, indeosebi cu spiritul tau”;

-„Cum sa iti transcenzi temerile”;

-„Cum sa inveti acceptarea de sine”;

-” Cum sa comunici cu Dumnezeu si cu Sinele tau superior”.

Sper ca v-am mai dat o tema de gandire!

Celor ce vor sa afle mai mult, le recomand sa citeasca

„Efectul umbrei”

– autori Deepak Chopra, Debbie Ford si Marianne Williamson

Sper sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Daca o soparla poate, noi de ce n-am putea…?

Imagine

Pentru a-si renova casa, un japonez a facut o spartura intr-un perete. Casele japoneze au în mod normal un spațiu gol între pereții din lemn.

Cu surprindere a constatat că acolo se afla o sopârlă blocata din cauza unui cui bătut din afara, într-unul din picioarele sale.

I-a fost mila cand a vazut aceasta, dar în același timp a fost si curios, dandu-si seama ca cuiul a fost batut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa.

Ce se întâmplase…!?!

Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se misca. Pare imposibil de crezut. Atunci, se întreba, cum de aceasta șopârlă supraviețuise atât de mult, fara sa se miste, odata ce piciorul său a fost tintuit!?

Si-a oprit munca pentru a observa soparla, pentru a vedea ce face și cum se hraneste. Ceva mai târziu, neștiind de unde, a aparut o alta șopârlă, cu o insecta in gura.

Ah! Asta l-a uimit si l-a atins profund.

Soparla prinsa in cui, a fost hranita ani de zile de catre alta soparla…

Imaginați-vă! A facut acest lucru continuu, pentru o atat de lunga perioadă de timp, fără a renunța la speranță pentru partenerul său.

Gândiți-vă. Ati face asta pentru cineva? Pentru partenerul vostru, pentru parintii, fratii sau prietenii vostri?

Imaginați-vă ca o creatură mică poate face ceea ce o creatură binecuvântata cu o minte strălucită, poate face cu greutate…

Cu avansul tehnologic din aceasta era a comunicațiilor, accesul nostru la informație devine tot mai rapid. Dar distanța dintre ființele umane se reduce oare la fel de mult…?

De aceea nu-i abandonati niciodata pe cei dragi, Nu le spuneti ca sunteți ocupati atunci când au nevoie de voi… Este posibil să aveți întreaga lume la picioarele voastre, Dar voi ati putea fi intreaga lor lume pentru ei…