Arhive pe etichete: suflet

Regulile pentru a deveni o fiinta umana (Cherie Carter-Scott)

Imagine

Regulile de mai jos le-am citit in „Supa de pui pentru suflet” autori Jack Canfield si Mark Victor Hansen si m-am gandit ca poate fi un subiect de meditatie si pentru voi:

1.Veti primi un corp.

Va place sau nu va place, va fi al vostru pentru intreaga viata.

2.Veti invata lectii.

Sunteti inscrisi la o scoala cu informatii non-stop numita Viata. In fiecare zi la aceasta scoala veti avea ocazia sa invatati cate o lectie. S-ar putea sa va placa lectiile, sau s-ar putea sa le considerati irelevante si prostesti.

3. Nu exista greseli, numai lectii.

Dezvoltarea este un proces de incercari si nereusite: experimentare. Experimentele „ratate” fac parte din acest proces, tot asa cum fac parte si experimentele „reusite”.

4. O lectie se repeta pana cand  se invata.

O lectie  va fi prezentata sub mai multe forme pana cand o veti invata. Numai dupa ce ati invatat-o puteti trece la alta lectie.

5. Procesul de invatare nu se termina niciodata.

Nu exista moment al vietii care sa nu contina o lectie. Daca sunteti viu, atunci aceste lectii trebuie invatate.

6. „Acolo”nu este mai bun decat „aici”.

Cand un „acolo” personal devine un”aici”,  veti obtine pur si simplu un alt „acolo” care va arata din nou mai bine decat”aici”.

7. Altii sunt doar imaginea voastra in oglinda.

Nu poti iubi sau uri ceva la cineva decat daca aceasta persoana reflecta ceva ce voi iubiti sau urati la voi insiva.

8.Ce faci cu viata ta depinde numai de tine.

Detii toate uneltele si resursele de care ai nevoie.  Cum le folosesti ramane la aprecierea ta.  Alegerea iti apartine.

9. Raspunsurile tale exista in tine.

Raspunsuri la intrebarile „Vietii”se afla in tine. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa privesti, sa asculti si sa ai incredere.

10. Vei uita toate astea

Sa va fie de folos!

Timp pentru sufletul nostru

 Imagine

 Constatam de foarte multe ori ca e dificil sa ne impartim timpul  intre viata personala si cea  profesionala. Si asta pentru ca dorind sa fim apreciati pentru ceea ce facem la locul de munca, cautam sa fim cei mai buni, acordam mai multa atentie pregatirii  profesionale, suntem intr-o continua intrecere cu noi insine (insene ) .

 Fiecare pas inainte ne da impresia ca  ne apropiem de tinta dorita. Apoi un pas……si-nca  unul…..pana intr-o zi cand constatam ca munca ne-a acaparat cu totul,  iar de viata personala……nici vorba .

Ne-am realizat  profesional, suntem apreciati pentru ceea ce facem, dar ajungem intr-un moment  cand  parca nimic nu ne mai bucura, nimic nu mai are valoare, pentru ca-n tot timpul asta am uitat de noi, ne-am adancit tot mai mult in munca si am uitat de micile bucurii care ne-ar fi luminat sufletul .

Incercati sa va opriti cateva minute din ceea ce faceti.  In scurtul ragaz desenati un ceas si incercati sa delimitati pe cadranul lui timpul  pentru somn , timpul  pentru munca, timpul pentru alte activitati. Veti fi surprinsi cand veti constientiza ca nu aveti deloc timp pentru dumneavoastra.   Schitati-va  un program  in care sa va acordati un  timp  spunandu-va ca aveti capacitatea de a va rupe de munca  pentru a va relaxa si distra in diferite moduri. O metoda ar fi ca dupa fiecare proiect dus cu succes la capat sa va oferiti o mica recompensa: o iesire la un local, o intalnire cu prietenii, vizionarea unui spectacol, etc.

Analizati cum va simtiti dupa aceste iesiri, constatati ce e diferit, cum vi se schimba viata…

Nu-i asa ca activitatea urmatoare va fi mai placuta si mai putin stresanta?

Nu uitati ca  dupa realizarea ei sa va felicitati si sa va acordati o rasplata cat mai curand posibil.

Cu  timpul, va intra in obisnuinta impletirea sarcinilor de munca cu asa zisele bonusuri pe care vi le acordati pe merit. Si cine merita mai mult decat dumneavoastra?

 Invatati sa va pretuiti cu adevarat, ca atata vreme cat stiti sa va pretuiti, va vor aprecia si ceilalti.

Sper ca v-am dat o tema de gandire!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist  familie-cuplu