Arhive pe etichete: consiliere familiala si de cuplu

TEST CUPLU (I. G. Fodor)  

 

Când sesizaţi că apare o problemă în cuplu, în loc să lăsaţi nemulţumirile să vă afecteze relaţia şi mai mult, ar fi bine să clarificaţi situaţia împreună cu partenerul, răspunzând  la următoarele întrebări:

  1. Ce vreau de la relaţia mea actuală? Care sunt zonele de nemulţumire, de insatisfacţie în relaţia pe care o am în momentul de faţă? Ştiu clar ce anume îmi doresc de la partenerul meu?
  1. Cum exprim ce anume vreau de la relaţia mea actuală? Am deprinderile necesare de a-i comunica partenerului meu ce vreau şi ce-mi doresc de la relaţia noastră?
  1. Pot să apreciez dacă partenerul meu aude ceea ce îi spun? Este partenerul meu capabil să raspundă nevoilor mele, sa înţeleaga situaţia din punctul meu de vedere? Este partenerul meu capabil să se schimbe?
  1. Sunt oare conştient de faptul că anumite comportamente ale mele (pattern-uri comportamentale recurente) contribuie la apariţia unor situaţi conflictuale în relaţia noastră? Cât de mult contribui eu însumi la crearea acestor situaţii şi cât de mult contribuie partenerul meu? Pot discuta cu partenerul meu despre aceste situaţii conflictuale?
  1. Care sunt dorinţele/ aşteptările mele prioritare de la această relaţie şi care sunt cele secundare? Ce anume obţin de la o relaţie care îmi împlineşte aceste dorinţe/ aşteptări? Oare nu aştept prea mult? Oare nu mă concentrez prea mult pe ceea ce nu am în relaţia noastră şi pierd din vedere tocmai ceea ce am în această relaţie?
  1. Care sunt trăsăturile unice şi specifice ale comportamentul sexual masculin şi feminin?
  1. Care sunt modelele de relaţionare din copilarie cu care vin în actuala mea relaţie? Nu cumva am tendinţa de a mă comporta cu partenerul meu în aceeaşi manieră în care mă comportam cu mama/ tata/ alte persoane semnificative din trecutul meu?
  2. În ce mod vreau ca partenerul meu să se schimbe? În ce mod contribui eu însumi la incapacitatea partenerului meu de a se schimba? Cum anume contribui eu însumi la crearea situaţiilor noastre conflictuale (mă retrag în mine însumi, stau supărat, izbucnesc în scandal etc.)?
  1. Dacă decid că partenerul meu este incapabil să se schimbe, că actuala mea relaţie nu îmi mai satisface dorinţele/ aşteptările mele prioritare şi că nu există o soluţie de a repara situaţia, sunt capabil să mă despart de partenerul meu?
  1. Cum voi face faţă separării şi cum voi aborda conflictul legat de ideea luării unei decizii corecte?
  1. Pot să spun „La revedere”? Ce-mi mai doresc încă de la partenerul meu?
  1. Sunt capabil să fiu singur?
  1. Cum voi proceda pentru a găsi o nouă relaţie?
  1. Când voi întâlni o altă persoană, cum îmi voi da seama dacă va fi capabilă să-mi împlinească dorinţele/ aşteptările? Oare nu voi repeta vechile mele pattern-uri şi aşteptări în relaţiile mele ulterioare?

Sper să vă fie de folos!

Niculina Ciupercă, consilier psihologic specialist, familie-cuplu

Anunțuri

GARY CHAPMAN – „CELE CINCI LIMBAJE ALE IUBIRII-Editia pentru barbati”

 

In carte, Dr.Gary Chapman demonstreaza ca oamenii isi pot exprima iubirea in moduri diferite, sustinand ca exista cinci limbaje ale iubirii: timpul petrecut alaturi de persoana iubita, declaratiile, darurile, serviciile, contactul fizic.
Celor care reusesc sa parcurga cu atentie paginile cartii de mai sus le recomand sa reflecteze asupra comportamentului lor si sa constientizeze daca persoana iubita are motive sa fie multumita sau nu.

Daca dintr-un motiv sau altul nu reusiti sa cititi cartea, va voi reda  cateva  informatii despre cele CINCI  LIMBAJE ALE IUBIRII

Primul limbaj al iubirii: DECLARATIILE

In munca de cabinet am constatat ca majoritatea barbatilor nu constientizeaza ce putere extraordinara poate avea sustinerea partenerei prin cuvinte. Solomon spunea „Nelinistea din inima omului il doboara, dar o vorba buna inveseleste”.

Orice barbat poate face declaratii simple, cum ar fi:”Ce bine-ti sta imbracata asa!” sau ” Mancarea asta ti-a iesit grozav!”

Din pacate, foarte multi nu observa cate lucruri bune fac nevestele si-i suficient ca acestea sa greseasca cu ceva, ca atunci vin imediat cu reprosuri, in loc sa le  ofere dragoste, protectie si intelegerea de care au  nevoie acestea. Orice aspect negativ al relatiei este conturat exagerat, in timp ce  aspectele pozitive, optimiste si placute, chiar daca sunt mai numeroase, sunt minimalizate.

Femeile (ca de altfel si barbatii) se pot simti nesigure in anumite situatii si se tem ca nu vor putea duce anumite lucruri la bun sfarsit. Potentialul latent din ariile in care sotia se simte nesigura, asteapta incurajari din partea barbatului, pentru a se pune in miscare.

Consilierul matrimonial atentioneaza barbatii  ca ” a incuraja” nu  inseamna sa-si forteze partenerele sa faca ce-si doresc ei, ci sa le incurajeze sa-si cultive anumite pasiuni pe care le au deja, dar dintr-un motiv sau altul n-au putut fi puse in aplicare.

Ca un barbat sa-si poata incuraja partenera, este important sa empatizeze cu ea si sa vada lucrurile din perspectiva ei. Sa stie ce-i important pentru ea, sa-i comunice ca e alaturi de ea si o sustine, iar daca va fi solicitat, poate sa o ajute.

Un sot iubitor stie ca in general criticile si comentariile rautacioase nu ajuta relatiei, ba dimpotriva.

„Iubirea inseamna bunatate”, ea nu poate fi exprimata verbal, decat prin vorbe bune.

De multe ori cuvintele spun una, iar tonul sau limbajul trupului altceva.

Tonul batjocoritor nu e o expresie a iubirii! Un intelept spunea: „Un raspuns bland poate adesea sa intoarca mania din drum”.

Daca o femeie este incurajata sa spuna ce o doare, ce o supara, cum percepe situatia, iar sotul este intelegator, impaciuitor,nu se ajunge la escaladarea unui conflict.

Atentie!!

Daca dragostea e adevarata, sotii nu tin o evidenta a greselilor, nu se leaga mereu de trecut, pentru ca nimeni nu-i perfect, nu pot sterge trecutul cu buretele, dar pot  recunoaste si  accepta greselile, ca mai apoi  sa poata  construi strategii cu ajutorul carora sa mearga mai departe.

Atunci cand un sot alege sa-si judece sotia pentru orice greseala, devine judecator, iar sotia inculpata si se mira pe urma de ce apropierea devine imposibila.

Al doilea limbaj al iubirii: “TIMPUL”

Multi barbati  au impresia ca daca ofera toate cele necesare traiului familiei sale, sotia ar trebui sa fie multumita si sa inteleaga faptul ca are un sot iubitor. De aceea nu inteleg ce motiv are de e vesnic nemultumita.

Gary Chapman in “ Cele cinci limbaje ale iubirii”insista asupra notiunii de “timp petrecut impreuna” care nu are nimic de-a face cu timpul in care cei doi vizioneaza un film sau o alta emisiune la televizor si stau alaturi pe canapea. “Timp petrecut impreuna” inseamna de exemplu sa stai alaturi de sotie pe canapea, cu televizorul inchis, sa va priviti unul pe altul si sa vorbiti acordandu-va reciproc o atentie totala, sa iesiti la plimbare doar voi doi, sa luati masa la un restaurant, sa va priviti in ochi si sa aduceti in discutie lucrurile care va preocupa. Si exemplele ar putea continua.

Este admirabila comparatia facuta intre un cuplu casatorit si unul necasatorit: cei necasatoriti se privesc in ochi si-si vorbesc in timp ce iau masa la restaurant, in timp ce ceilalti au impresia ca au venit numai pentru masa si pana se serveste mancarea privesc in gol in jurul lor.

Sotul ce dicuta cu sotia despre problemele lor si o priveste dragastos in ochi se poate lauda ca a descoperit un limbaj al iubirii: acela de a-i acorda un timp sotiei. Cel ce sta alaturi de ea si se uita la meci, sau la orice alt program de la televizor, mai mult ca sigur ca ofera timp televizorului, nu sotiei. S-a dovedit ca pe langa declaratii, timpul petrecut impreuna de cei doi soti are o influenta deosebita asupra relatiei.

In conditiile vietii de astazi, cand se obtine destul de greu un job bun, cand fiecare barbat face eforturi sa avanseze si se mandreste cu rezultatele obtinute, nu ar trebui sa piarda din vedere faptul ca se poate intampla sa ajunga unde si-a propus de unul singur, fara sa aiba alaturi o sotie si restul familei. De-abia ajuns in varf realizeaza ca nu se poate bucura suficient de realizari daca nu-i are pe cei dragi alaturi. Si asta pentru ca a omis sa-i arate sotiei c-o iubeste, avand impresia ca aceasta ii citeste gandurile si stie ce-i in inima lui. Acordand o mai mare atentie sotiei, lucrurilor care ar trebui facute impreuna si care ar ajuta la dezvoltarea relatiei, se poate bucura de viata alaturi de ea si copii si de-abia atunci se poate considera un om implinit.

Dialogurile pasnice, in care cei doi isi impartasesc sentimentele, gandurile, experientele, dorintele, in care fiecare este atent la nevoile celuilalt, se straduiesc sa se asculte si sa se inteleaga reciproc, isi pun intrebari pentru a intelege ce gandesc, ce simt si ce doresc contribuie la dezvoltarea unei atmosfere armonioase in cadrul familiei, in care sotia se simte iubita si pretuita.

Dau rezultate cateva sfaturi practice:

  • mentine contactul vizual cand partenera vorbeste cu tine;
  • nu fa nimic in acest timp, decat o asculti si esti atent la ce iti comunica;
  • fii atent la sentimentele partenerei;
  • observa limbajul trupului, pentru a putea sa descifrezi si sa-i intelegi mai bine sentimentele ;
  • nu intrerupe discutia, abtine-te sa-ti iei apararea, s-o acuzi sau sa-ti afirmi pozitia, ca sa poti afla cum gandeste si ce simte partenera si sa poti s-o intelegi.

Al treilea limbaj al iubirii: DARURILE

Nu numai in cultura noastra femeile se simt iubite si apreciate atunci cand primesc daruri.
Examinand diverse tipare culturale in relatie cu iubirea si casnicia, Gary Chapman a ajuns
la concluzia ca darurile sunt o parte componenta a iubirii si a casniciei.
Nu valoarea materiala a cadoului e importanta, darul in sine este un simbol ca persoana
iubita se gandeste la tine si te apreciaza.
„Darurile sunt simboluri vizuale ale iubirii”, ce au o anumita incarcatura afectiva.
Pornind de la cadourile oferite parintilor, apoi micile cadouri oferite de-a lungul anilor,
verighetele pe care si le daruiesc mirii in timpul cununiei religioase, etc.,
toate sunt gesturi fundamentale de iubire.
Darurile pot fi cumparate, gasite sau facute, important este modul cum un barbat stie
sa le ofere. De multe ori un buchet de flori de camp si o privire plina de iubire valoreaza
mult pentru persoana iubita.
Un barbat care-si iubeste si respecta sotia sau prietena stie ce anume-i face placere,
stie ca pe langa declaratiile de iubire si timpul petrecut impreuna, o mica atentie ii dovedeste
acesteia ca e importanta pentru el.
A nu se intelege ca darurile trebuie sa fie costisitoare sau facute saptamanal,
ceea ce conteaza e incarcatura lor afectiva.

Al patrulea limbaj al iubirii: SERVICIILE

Foarte multi barbati isi apreciaza nevasta daca stie sa gateasca, sa spele, sa calce, sa stie sa creasca si sa educe copiii. Se deduce de aici ca principalul limbaj al iubirii pentru ei sunt serviciile.

Acest tip de barbati ar trebui sa aiba in vedere faptul ca si partenerele la randul lor ar dori ca sotii lor sa-si exprime iubirea facand si partenerelor serviciile dorite de acestea.

Gary Chapman in “cele cinci limbaje ale iubirii”mentioneaza o serie de servicii pe care sotii le pot face sotiilor, incercand sa se faca utili, sa le intre in voie si sa-si exprime iubirea fata de acestea: gatitul, asezatul mesei, spalatul vaselor, datul cu aspiratorul, stersul prafului, stergerea urmelor de pe oglinzi, curatarea parbrizului, dusul gunoiului, schimbatul scutecelor copilului, ordonarea cartilor din biblioteca, organizarea lucrurilor din garaj, etc. Aceste servicii, executate in spirit pozitiv, cu placere, nu din obligatie, devin o expresie reala a iubirii.

Cel mai elocvent exemplu de exprimare a dragostei prin efectuarea unui serviciu este gestul prin care Iisus Cristos a spalat picioarele ucenicilor sai, incurajandu-i  apoi pe ucenici sa-I urmeze exemplul.

Din pacate, multi barbati isi schimba comportamentul dupa casatorie. Daca inainte i se parea firesc sa faca anumite servicii persoanei iubite pentru a-i arata ca o iubeste, dupa casatorie incep sa  se comporte dupa tiparul existent in familia de origine, considerand ca anumite servicii sunt injositoare pentru un barbat. Nesimtindu-se ajutata atunci cand are nevoie, neintelegand  schimbarea de comportament a partenerului, inceteaza sa mai creada ca este iubita, refuza sa- mai faca sotului anumite servicii care altadata i-ar fi facut placere si se ajunge intr-un moment in care ambii parteneri devin nefericiti in casnicie, niciunul nu-i mai arata celuilalt ca-l iubeste.

In general tonul poruncitor nu da niciodata rezultate, pentru ca nimanui nu-i place sa faca ceva din obligatie, iubirea se ofera totdeauna gratuit, sau mai bine zis “rugamintile directioneaza iubirea, iar poruncile o stavilesc”(Gary Chapman).

Al cincilea limbaj al iubirii: CONTACTUL FIZIC

Toata lumea stie ca atingerea fizica este o modalitate de exprimare a iubirii.

Studiile au demonstrat ca sugarii care sunt tinuti in brate si alintati vor avea o viata afectiva mai sanatoasa decat cei pe care parintii ii alinta din cand in cand.

Prin contact fizic cuplurile gasesc o modalitate eficienta de exprimare a iubirii conjugale. Tinutul de mana, sarutarile, imbratisarile si raportul sexual se constituie in modalitati prin care se pot comunica partenerei sentimentele de iubire.

Sunt persoane pentru care atingerea fizica constituie principalul limbaj al iubirii. Daca sunt alintate de partener si se simt iubite, atunci se simt si in siguranta.

E necesar de mentionat ca simtul tactil nu este limitat la o singura zona a trupului, intrucat receptorii tactili sunt localizati pe tot corpul, mai concentrati in unele zone. De exemplu zone extrem de sensibile sunt varful limbii, extremitatile degetelor si varful nasului, partea din spate a umerilor fiind mai putin sensibila.

Atingerile tandre pot fi atat explicite, cat si implicite. Cele implicite presupun o reactie scurta( ex.o mana pe umarul partenerei in timp ce torni o ceasca de cafea, sau te lipesti de trupul ei cand treci pe langa ea prin bucatarie, un sarut, o scurta imbratisare) si desi presupun mai putin timp decat cele explicite au rolul de a-i comunica partenerei ca este iubita si apreciata.

Trupul partenerei este facut sa fie mangaiat. Daca se pastreaza o oarecare distanta, partenera are impresia ca s-a creat si o distanta intre sentimente.

Sper ca v-am mai dat o tema de gandire!

Celor care vor sa stie mai mult sau sa se verifice daca au un comportament adecvat, le recomand sa citeasca”Cele cinci limbaje ale iubirii.Editia pentru barbati” a lui Gary Chapman, de unde aveti multe de invatat.

 

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, familie-cuplu

 

 

Comportamentul agresiv al copiilor

Comportamentele agresive ale copiilor manifestate în diferite împrejurari pot fi o formă inadecvata de stabilire a relaţiei cu o persoană, dar de cele mai multe ori o modalitate de a atrage atenţia celor din jur. Agresivitatea are uneori consecinţe nebanuite, de aceea e foarte important să depistăm cauzele ce duc la astfel de comportamente.

Statisticile au demonstrat  că acest tip de comportament apare mai frecvent la copiii crescuţi în familii unde există situaţii conflictuale între părinţi, acolo unde copiii sunt neglijaţi şi abuzaţi.

Forme de manifestare a furiei apar înca din perioada în care copilul este sugar, ca mai apoi pe parcursul dezvoltării acestuia să apară manifestări comportamentale agresive, atingand o frecvenţă ridicată la vârsta preşcolară, continuându-se cu forme grave în perioada de adolescenţă şi la adultul tânăr, când, datorită dezvoltării forţei fizice se pot produce răniri grave, sau chiar decese.

Trebuie menţionat că înca din perioada de sugar, baieţii işi manifestă emoţiile cu o mai mare intensitate decât fetele, care, işi controlează mai bine trăirile emoţionale şi  manifestă mai puţină furie decăt aceştia.

S-a observat că pe la 2-3 ani copiii au izbucniri de furie şi agresivitate atât împotriva adulţilor, cât şi a celor de vârsta lor.

Formele de violenţă (manifestate atât faţă de copii  cât şi de animale) se întâlnesc la vârsta preşcolară şi şcoala primară, dar in această etapă numai la un numar redus de copii  apar într-o formă severă  .

Agresivitatea la copii se poate recunoaşte după  următoarele caracteristici:

• crize de furie intense;

• certuri frecvente cu adulţii;

• enervarea intenţionată a altor persoane;

• opoziţie faţă de regulile şi indicaţiile adulţilor;

• învinovăţirea altor persoane pentru propriile greşeli;

• se simte jignit foarte uşor şi este iritabil, se enervează uşor;

• este frecvent răutăcios şi are gânduri de răzbunare;

• îi ameninţă sau îi intimidează pe ceilalţi;

• iniţiază frecvent bătăi;

• foloseşte obiecte pentru a provoca răni fizice grave altor persoane (de exemplu pietre,

sticle sparte, cuţite);

• chinuie alte persoane, de exemplu copii mai mici sau animale;

• distruge intenţionat proprietatea altora;

• fură (de exemplu furt din magazine) sau le ia colegilor lucrurile;

• este în afara casei peste noaptea fără permisiune părinţilor (de exemplu doarme la un

prieten deşi i se interzice acest lucru);

• chiuleşte frecvent de la şcoală.

Copiii agresivi pot fi  neatenţi, nu ascultă atunci când li se explică ceva (acasă

sau la şcoală), fac multe greşeli, sunt impulsivi şi acţionează fără a se gândi, sunt uşor de

distras. În aceste cazuri apare şi o problemă de ADHD (sindromul de deficit atenţional) sau o tulburare de hiperactivitate.

Copiii agresivi manifestă frecvent un comportament opoziţional, sunt ostili sau

duşmănoşi, se acomodează greu, pentru ca sunt  respinşi de prietenii lor datorită acestui comportament.

Copiii agresivi sunt cei care îi provoacă pe ceilalţi, dar in sinea lor pot fi  foarte sensibili, uşor de rănit şi ranchiunoşi, simţindu-se adesea  ameninţaţi şi atacaţi de ceilalţi, inclusiv de proprii fraţi.

Daca observati la copilul dumnevoastră semne de agresivitate, încercati să aflaţi ce anume îi determină acest comportament şi găsiţi soluţii pentru modificarea acestuia.

Daca nu o puteţi face singuri, ajutorul unui psiholog e bine-venit pentru că poate observa din afara şi eventualele greşeli de educaţie a copilului.

Bibliografie:

Franz Petermann-Ulrike Petermann- Program terapeutic pentru copii agresivi

Sper sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, psiholog- consilier familie-cuplu

Nu dati dovada de pasivitate cand aveti probleme in cuplu !

In viata de familie, de multe ori apar diverse probleme,cei doi parteneri simt ca nu-i tocmai in regula ce se intampla, dar nu fac nimic sa schimbe lucrurile.
Amanarea unei discutii despre problemele ivite nu face decat sa le adanceasca tot mai mult .
O solutie ar fi sa notati orice ingrijorare, teama sau neliniste ce va preocupa, (fiind sinceri cu voi insiva ) si sa discutati cu partenerul (partenera) fiecare punct.
Incercati sa rezolvati toate problemele in mod creativ, in functie de nevoile si asteptarile ambilor parteneri, cautati impreuna solutii salvatoare in situatiile dificile care apar.
Cele mai multe situatii problematice apar datorita nesigurantei si incapacitatii persoanelor implicate, dar si a lipsei de maturitate a familiei tinere sau a parintilor acestora, precum si a unor diferente in sistemul de valori.
Daca nu ati reusit sa ajungeti la un punct comun, e bine sa consultati un specialist decat sa ajungeti sa aruncati la cos o dragoste frumoasa ce v-ar putea implini.
Beverley Nichols spunea :”Casnicia este o carte in care primul capitol e scris in versuri, restul fiid scris in proza”
Depinde de voi ca primul capitol sa dureze cat mai mult. „O casnicie reusita este aceea in care te indragostesti de mai multe ori, insa de aceeasi persoana” , spunea un autor necunoscut. Avea dreptate , pentru ca tocmai sentimentul care i-a legat pe cei doi ramane uitat undeva intr-un ungher.
De multe ori, nu diferenta dintre cei doi doare, ci indiferenta.
De aceea , fiecare trebuie sa fie atent la nevoile celuilalt, sa trateze pe celalalt asa cum ii place sa fie tratat.

Sper ca v-am putut fi de folos!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist- familie-cuplu

De ce se degradeaza relatiile de cuplu?

De ce se degradeaza relatiile de cuplu?V-ati gandit vreodata de ce relatiile de cuplu se pot degrada?
Acest lucru preocupa pe toti care dintr-un motiv sau altul au ajuns la despartire, dar si pe cercetatorii care, au dorit sa afle de ce tot mai multe cupluri se despart, de ce intimitatea se degradeaza odata cu trecerea anilor .
S-a descoperit astfel ca aceasta degradare este in stransa legatura cu un anumit gen de relatie de cuplu, cu climatul familial in care au crescut cei doi parteneri, dar si cu tipul de retea relationala pe care il intretin.
Cunoscand etapele acestei degradari, un cuplu intelept poate preveni disolutia.
Astfel, in prima etapa apare o lipsa de comunicare intre parteneri, fiecare dintre cei doi intampinand dificultati de a-si exprima sentimentele, emotiile. In aceasta etapa pot fi ajutati de psiholog sa reanvete sa comunice, sa treaca peste problemele ce-i despart, (care de multe ori sunt minore) , sa treaca peste orgolii, sa se redescopere, sa deblocheze sentimentele care i-au adus impreuna si pe care se incapataneaza sa le ignore.
In etapa a doua, de obicei apar dificultati de acomodare cu caracterul partenerului, cu personalitatea si ritmurile sale, cei doi ajung sa nu se mai suporte. Neintelegerile dintre cei doi duc la neintelegeri pe plan sexual, de acum urmeaza deceptiile sentimentale, care duc la moartea iubirii .
Cand cei doi ajung sa nu se mai iubeasca ( sau cel putin asa au impresia), raceala incepe sa creeze distanta intre ei, apare infidelitatea ( pentru ca de cele mai multe ori apare cineva care-ti ofera un umar pe care sa te sprijini), apar violentele de orice natura .
Reusesc sa treaca peste probleme cei care depasesc etapa orgoliilor, care stiu sa se adapteze din mers. Studiile au dovedit ca cele mai rezistente cupluri sunt cele in care puterea si sarcinile sunt echitabil impartite, nu acelea in care ,,gospodina e la cratita si sotul la table”.

Sper sa va fie de folos!
Psiholog-consilier Familie- Cuplu, Niculina Ciuperca

De ce nu supravietuieste casnicia ?

Tot ne intrebam de ce unele casnicii rezista, pe cand altele se termina cand toti se asteapta mai putin.

Experienta a dovedit ca in familiile in care exista reguli negociate si respectate de toti, casniciile au cele mai mari sanse sa supravietuiasca.

*Redau mai jos principalele incalcari ale regulilor conjugale care duc la destramarea casniciilor.
– limbajul degradant, insultele, umilirile ;
– violenta fizica fata de partener sau copii;
– violenta sexuala (violarea partenerului, abuzarea sexuala a copiilor);
– infidelitatea ;
– alcoolismul / dependenta de droguri ;
– cheltuielile iresponsabile sau pariurile care pun in primejdie bunastarea familiei sau nesocotesc nevoile partenerului;
– refuzul de a discuta si de a ajunge la acorduri privitoare la problemele familiei;
– refuzul de a munci (de a avea o slujba sau de a participa la treburile casnice ) si de a sprijini in mod echitabil familia;
– refuzul sistematic de a lua in considerare sentimentele partenerului si de a depune eforturi pentru a-l intelege .

*Daca observati ca partenerul (partenera) dumneavoastra incalca una sau mai multe din regulile conjugale, trebuie sa interveniti si sa subliniati ca acest lucru nu este acceptabil.
Refuzul sistematic si repetat al partenerului de a se schimba duce de obicei la despartire.
Daca ajungeti intr-o situatie limita, faceti un ultim efort si programati-va o intrevedere la un consilier, care va poate ajuta sa treceti peste situatia creata .

*In multe cupluri nu se constientizeaza cat de importanta este exprimarea sentimentelor fata de partener. Desi au sentimente puternice unul fata de altul, nu stiu cum sa devina constienti de ele, cum sa le exprime. Se intampina o oarecare greutate in identificarea si exprimarea sentimentelor . In munca de cabinet am realizat ca dificultati mai mari in a-si exprima sentimentele intampina avocatii, inginerii, politistii si militarii de cariera, probabil natura profesiei descurajandu-i sa-si manifeste emotiile. In toate cazurile familiile sunt afectate atunci cand membrii lor sunt incapabili sa-si comunice emotiile .
De multe ori exprimarea emotiilor este blocata de un partener printr-un anumit tip de comportament sau printr-o verbalizare de forma : „nu stiu niciodata ce simte sotul meu”, „parca e un zid de gheata”, etc. In aceste conditii sotul sa nu-si mai poata exprima sentimentele si dorintele, intrucat simte ca este criticat, nu ca se asteapta de la el sa intre in contact cu trairile emotionale.
Astfel de afirmatii conduc mai degraba la profetii autoimplinite, critica descurajand exprimarea sentimentelor.

DE LUAT AMINTE! !

1) Cursul unei relatii rezulta din decizia constienta si responsabila a fiecarui partener.
2) O relatie nu esueaza daca fiecare partener este atent la nevoile celuilalt
3) Dragostea adevarata se poate atenua, dar niciodata nu moare;sentimentele profunde si pozitive pot doar sa se atenueze, nu sa si dispara. Resuscitarea relatiei amoroase sta in puterea si intelepciunea partenerilor.
Dragostea poate reveni, daca nu se loveste de zidul falselor orgolii si a incapatanarii.
Pozitia „eu am intotdeauna dreptate” face ca relatia unui cuplu sa fie moarta din start.
Ascultati-l totdeauna si pe celalalt si cereti-i sa-si sustina punctul de vedere cu argumente !

Sper ca v-am dat o tema de gandire, astfel incat sa nu ajungeti sa esuati in canicie!

Infidelitatea- factor destabilizator al relatiei de cuplu

Infidelitatea creaza mari probleme in cuplu, pentru ca duce la tradarea increderii partenerului, sperantelor, viselor si asteptarilor acestuia . 

In general la infidelitate se ajunge cand exista probleme in cuplu, chiar daca uneori acestea sunt bine ascunse.

Motivele sunt multiple. Uneori, unul din parteneri cand sesizeaza ca sunt probleme, crede ca poate stabiliza situatia avand o aventura, pe care o vede ca pe o supapa de siguranta emotionala, menita sa-l detensioneze si sa uite de problemele cuplului . Poate fi o latura pozitiva daca ramane secreta, dar care, odata deconspirata face ca pe langa problemele cuplului sa mai adauge si noua stare de nefericire .
Un sfat pentru partenerul inselat: e preferabil sa nu cercetati ca sa nu descoperiti lucruri pe care nu le puteti tolera .

Daca aveti intelepciunea sa identificati problemele cuplului, sa-ncercati sa le rezolvati si sa va asumati o parte din vina care l-a impins pe partener spre infidelitate, cuplul va functiona in continuare .
O greseala care poate duce la despartirea definitiva, este ca atunci cand partenerul care descopera infidelitatea sa incerce sa se razbune procedand la fel. Simtindu-se ranit, intr-un acces de furie crede ca-si pedepseste partenerul („sa simta si el cum m-am simtit eu”). Aventura aceasta a razbunarii aduce mari regrete in momentul in care se constientizeaza ca a ajuns sa faca aceleasi lucruri pe care le-a detestat la partener .

In multe cazuri infidelitatea apare din cauza faptului ca, in conditiile vietii de astazi cand cei doi pun pe primul loc mentinerea unui loc de munca pentru a-si asigura existenta, uita sa-si mai comunice problemele importante, uita de ce sunt impreuna si devin doi straini. Cel care inseala nu-si doreste sa paraseasca relatia, vrea doar sa-l atentioneze pe celalalt ca exista, ca e nefericit in cuplu, ca exista probleme si ca trebuie sa faca ceva sa-si tina partenerul aproape . De multe ori acest tip de aventura poate sa nu aiba implicatii sexuale, cealalta persoana fiind folosita ca o amenintare emotionala, care sa implice cuplul in rezolvarea problemelor ignorate pana acum .
Cuplul poate functiona in continuare daca cei doi recunosc aventura ca pe un semnal al lipsei de comunicare, un rol important avand si durata aventurii.

Uneori, aventura poate fi legata numai de sex, la aceasta practica recurgand persoane a caror experienta sexuala este limitata. Se poate evita printr-o discutie onesta intre parteneri legata de dorinte si nevoi .

Un rol important in relatia de cuplu, il joaca si personalitatea individului. Sunt persoane care nu au capacitatea de a avea incredere dezvoltata si atunci se tem sa se apropie prea mult emotional de parteneri, se retrag cativa pasi, au o aventura si apoi incearca sa reconstruiasca relatia. Sunt constiente ca nu trebuie sa procedeze astfel, dar sunt incapabile sa se opreasca . Poate si-ar dori sa se angajeze in relatii care sa le aduca satisfactii, dar saboteaza singure relatia.
Din pacate sunt si situatii cand problemele cuplului persista multa vreme si orice incercare de a stabiliza relatia este un esec . In aceasta situatie, unul dintre parteneri doreste sa evadeze din problemele dificile ale relatiei, dar ii este greu sa spuna acest lucru partenerului, de care nu mai este atasat emotional. Simte ca relatia lor nu mai are nici un viitor si incearca sa puna bazele unei relatii viitoare .
Indiferent sub ce forma se manifesta, infidelitatea provoaca multa suferinta. De aceea nu e bine sa se ajunga aici .
Problemele din cuplu nu se deterioreaza dintr-o data . De aceea va adresez indemnul : „atentie la semnalele de avertizare!”

Semnale de avertizare exista, dar nu totdeauna suntem atenti la ele.
Nici o schimbare in relatie nu apare dintr-o data. Important e sa se acorde atentie oricarui semnal care vine din partea sotiei sau a sotului.

Oricare dintre parteneri poate manifesta insatisfactie cu privire la relatie, se poate plange ca-i nefericit, ca nu i se da atentie, ca a disparut orice forma de romantism dintre ei, ca nu mai i se acorda atentie ca la inceput.

Daca situatia se prelungeste, partenerul se convinge ca lucrurile nu se vor schimba in bine, capata un sentiment persistent al lipsei de speranta ca relatia va mai intra pe un fagas normal, crede ca se asteapta la ce-i mai rau de la celalalt si incearca sa evadeze pentru a iesi din aceasta situatie dureroasa.

Daca cei doi gasesc intelepciunea sa inteleaga ca mariajul lor are probleme si ca amandoi trebuie sa faca schimbari semnificative pentru a-l aduce la normal, pot fi evitate momentele cu consecinte dezastruoase pentru cuplu.

In situatia in care orgoliile sunt mai puternice decat rezolvarea problemelor ivite, consilierul de cuplu ii poate ajuta sa inteleaga unde gresesc, sa fie mai atenti la semnalele ce vin din partea celuilalt partener, sa interpreteze indiciile ambivalentei ca pe un semn serios ca e nevoie de schimbare, sa invete sa comunice intre ei fara sa se simta amenintati si sa adopte o atitudine de aparare,sa gaseasca impreuna cele mai bune strategii pentru revigorarea relatiei.

Sper ca v-am mai dat o tema de gandire!

Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie-cuplu

NEVOILE DE BAZA ALE UNEI SOTII

1) Sa simta ca este  importanta pentru sot;

2) Cand este stresata sau ranita sa stie ca poate gasi un sprijin in sot, fara a i se cere explicatii sau a i se tine prelegeri;
3) Sa poata comunica deschis cu sotul;
4) Are nevoie sa fie apreciata pentru ceea ce este;
5) Sa fie aparata si protejata de sot;
6) Are nevoie sa stie ca opiniile ei conteaza si sotul o consulta la luarea deciziilor;
7) Are nevoie sa-si imparta viata in orice privinta cu sotul: casa, familie si interese din afara acestora;
8) Doreste ca sotul sa fie exemplu pentru baiatul ei si un model pentru viitorul sot al fiicei;
9) Orice sotie isi doreste un sot tandru si in afara momentelor de intimitate sexuala.