Daca intr-un moment de slabiciune unul din parteneri a avut o aventura, pe care o regreta si vrea sa nu-si piarda familia, sfaturile de mai jos va pot fi de un real folos.
Nu uitati!
Acolo unde exista intelepciune, orice problema poate fi rezolvata.
Nu se merita sa aruncati la gunoi o casnicie in care v-ati simtit fericiti si impliniti pentru un moment de ratacire!
• Evitati discutiile care dureaza mult. Este mai bine sa fixati perioade scurte de discutie in legatura cu ce s-a intamplat decât sa petreceti ore în sir dezbatând aceleasi probleme si extenuându-va. La sfârsitul oricarei conversatii, încercati sa vedeti ce ati obtinut în urma discutiei. Va poate fi de folos chiar sa notati problemele pe care le-ati’discutat si sa luati o decizie în legatura cu ele.
• Puneti întrebari la care suportati sa auziti raspunsurile.
Când aflati despre o aventura puteti fi tentati sa puneti o mie de întrebari. Este mai bine sa puneti întrebari mai simple pentru a va da timp sa abordati mai târziu întrebari mai dificile. Daca îi marturisiti partenerului despre aventura, comunicati-i acest fapt într-un- mod pe care acesta sa-l poata întelege si raspundeti întrebarilor într-o maniera cinstita si cât mai la obiect. De exemplu, daca acesta întreaba: „De ce ai facut asta ?”, raspundeti spunând: „Pentru ca eram singur/confuz/gelos/înstrainat dupa nasterea copilului nostru.” (sau oricare simtiti ca ar fi motivul aventurii), mai degraba decât: „Nu stiu, s-a întâmplat pur si simplu.” – fraza care nu xplica nimic.
• Acordati un timp anume discutiei despre aventura.
Discutia despre aventura poate deveni apasatoare, mai ales daca este însotita de insulte si acuzatii.
Aceasta înseamna adesea ca pâna la urma veti renunta amândoi, stresati si incapabili sa discutati într-o maniera constructiva despre ceea ce s-a întâmplat. O solutie ar fi sa cadeti de acord sa discutati acest subiect doar o jumatate de ora pe zi. Pe parcursul acestui timp, unul dintre arteneri poate fi cel care pune întrebarile sau amândoi îsi pot expune sentimentele pe care le traiesc. Dupa expira timpul acordat, discutia ar trebui sa se opreasca. Aceasta abordare cere disciplina, dar ajuta la reducerea învinuirilor care planeaza inevitabil in jurul aventurii.
●Nu dati vina pe amant /a !
Unele cupluri nu pot face fata realitatii actiunilor partenerului infidel si arunca toata vina pe seama amantului.Tipic, acestia îl denumesc pe amantul drept „rapitor” sau „seducator” sau „o persoana care se culca cu cine apuca”. Aceste descrieri pot conveni de minune persoanei care a avut aventura, pentru ca nu o obliga sa faca fata propriei culpabilitati. In acesti mod, partenerul infidel este lasat sa scape printre degete” si toata vina cade în spatele amantului. Este adevarat ca si amantul îsi are propria sa responsabilitate pentru situatia creata, dar daca relatia va merge mai departe, cuplul trebuie sa faca fata adevaratului motiv al aventurii, în loc sa considere o alta persoana ca fiind complet responsabila.
• Fiti gata sa ascultati, dar si sa vorbiti.
În tot mai multe sfere ale societatii, arta de a asculta începe sa dispara. Oamenii au tendinta de a sari grabiti de la o problema la alta, discutând adesea despre propriile lor pareri, în loc sa acorde drept la replica si altora.
Aceasta ,afirmatie este adevarata.si pentru partenerii unui cuplu, mai ales dupa ce au trait experienta unei aventuri. Fiecare partener poate fi atat de preocupat de viziunea sa personala asupra aventurii si atât de nerabdator sa si-o exprime, încât uita sa asculte cu adevarat ceea ce spune celalalt. Aceasta situatie poate aparea daca partenerul infidel se simte atât de vinovat,încât blocheaza destainuirile celuilalt referitoare la efectele aventurii asupra sa ca partener înselat. Ascultati- va cu atentie partenerul pâna când termina ce are de spus, fara sa-l întrerupeti si mentinând contactul vizual. Daca este suparat, ramâneti calmi si încurajati-l, în loc sa va lasati si dumneavoastra coplesiti.
Nu-l acuzati niciodata ca se poarta stupid sau ca face prea mult caz . Sentimentele lui sunt reale chiar daca nu sunteti de acord cu punctul lui de vedere
• Acordati-va timp.
Nu va asteptati sa rezolvati în câteva saptamâni toate problemele pe care le aduce la suprafata o aventura. Recuperarea dupa o ventura poate dura luni si chiar ani de zile. Abordati fiecare problema pe masura ce apare si acceptati faptul ca sentimente precum amaraciunea, gelozia, furia si confuzia sunt naturale si corespunzatoare circumstantelor date. Dumneavoastra si partenerul va doriti, poate, ca totul sa ramâna în urma, dar este un vis nerealist.
Construirea încrederii necesita un timp îndelungat chiar ani de zile, în anumite cazuri Sarcina pe care v-o propuneti – reconstruirea increderii poate dura si mai mult timp. Primele saptamani si luni dupa dezvaluirea aventurii pot fi cele mai dureroase ,dar veti vedea ca daca va doriti cu adevarat puteti face fata destul de bine luarii unor decizii importante în anumite probleme de care va loviti si relatia poate supravietui aventurii.
Sa va fie de folos!
Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist Cuplu-Familie