Arhive pe etichete: iubire

GARY CHAPMAN – „CELE CINCI LIMBAJE ALE IUBIRII-Editia pentru barbati”

 

In carte, Dr.Gary Chapman demonstreaza ca oamenii isi pot exprima iubirea in moduri diferite, sustinand ca exista cinci limbaje ale iubirii: timpul petrecut alaturi de persoana iubita, declaratiile, darurile, serviciile, contactul fizic.
Celor care reusesc sa parcurga cu atentie paginile cartii de mai sus le recomand sa reflecteze asupra comportamentului lor si sa constientizeze daca persoana iubita are motive sa fie multumita sau nu.

Daca dintr-un motiv sau altul nu reusiti sa cititi cartea, va voi reda  cateva  informatii despre cele CINCI  LIMBAJE ALE IUBIRII

Primul limbaj al iubirii: DECLARATIILE

In munca de cabinet am constatat ca majoritatea barbatilor nu constientizeaza ce putere extraordinara poate avea sustinerea partenerei prin cuvinte. Solomon spunea „Nelinistea din inima omului il doboara, dar o vorba buna inveseleste”.

Orice barbat poate face declaratii simple, cum ar fi:”Ce bine-ti sta imbracata asa!” sau ” Mancarea asta ti-a iesit grozav!”

Din pacate, foarte multi nu observa cate lucruri bune fac nevestele si-i suficient ca acestea sa greseasca cu ceva, ca atunci vin imediat cu reprosuri, in loc sa le  ofere dragoste, protectie si intelegerea de care au  nevoie acestea. Orice aspect negativ al relatiei este conturat exagerat, in timp ce  aspectele pozitive, optimiste si placute, chiar daca sunt mai numeroase, sunt minimalizate.

Femeile (ca de altfel si barbatii) se pot simti nesigure in anumite situatii si se tem ca nu vor putea duce anumite lucruri la bun sfarsit. Potentialul latent din ariile in care sotia se simte nesigura, asteapta incurajari din partea barbatului, pentru a se pune in miscare.

Consilierul matrimonial atentioneaza barbatii  ca ” a incuraja” nu  inseamna sa-si forteze partenerele sa faca ce-si doresc ei, ci sa le incurajeze sa-si cultive anumite pasiuni pe care le au deja, dar dintr-un motiv sau altul n-au putut fi puse in aplicare.

Ca un barbat sa-si poata incuraja partenera, este important sa empatizeze cu ea si sa vada lucrurile din perspectiva ei. Sa stie ce-i important pentru ea, sa-i comunice ca e alaturi de ea si o sustine, iar daca va fi solicitat, poate sa o ajute.

Un sot iubitor stie ca in general criticile si comentariile rautacioase nu ajuta relatiei, ba dimpotriva.

„Iubirea inseamna bunatate”, ea nu poate fi exprimata verbal, decat prin vorbe bune.

De multe ori cuvintele spun una, iar tonul sau limbajul trupului altceva.

Tonul batjocoritor nu e o expresie a iubirii! Un intelept spunea: „Un raspuns bland poate adesea sa intoarca mania din drum”.

Daca o femeie este incurajata sa spuna ce o doare, ce o supara, cum percepe situatia, iar sotul este intelegator, impaciuitor,nu se ajunge la escaladarea unui conflict.

Atentie!!

Daca dragostea e adevarata, sotii nu tin o evidenta a greselilor, nu se leaga mereu de trecut, pentru ca nimeni nu-i perfect, nu pot sterge trecutul cu buretele, dar pot  recunoaste si  accepta greselile, ca mai apoi  sa poata  construi strategii cu ajutorul carora sa mearga mai departe.

Atunci cand un sot alege sa-si judece sotia pentru orice greseala, devine judecator, iar sotia inculpata si se mira pe urma de ce apropierea devine imposibila.

Al doilea limbaj al iubirii: “TIMPUL”

Multi barbati  au impresia ca daca ofera toate cele necesare traiului familiei sale, sotia ar trebui sa fie multumita si sa inteleaga faptul ca are un sot iubitor. De aceea nu inteleg ce motiv are de e vesnic nemultumita.

Gary Chapman in “ Cele cinci limbaje ale iubirii”insista asupra notiunii de “timp petrecut impreuna” care nu are nimic de-a face cu timpul in care cei doi vizioneaza un film sau o alta emisiune la televizor si stau alaturi pe canapea. “Timp petrecut impreuna” inseamna de exemplu sa stai alaturi de sotie pe canapea, cu televizorul inchis, sa va priviti unul pe altul si sa vorbiti acordandu-va reciproc o atentie totala, sa iesiti la plimbare doar voi doi, sa luati masa la un restaurant, sa va priviti in ochi si sa aduceti in discutie lucrurile care va preocupa. Si exemplele ar putea continua.

Este admirabila comparatia facuta intre un cuplu casatorit si unul necasatorit: cei necasatoriti se privesc in ochi si-si vorbesc in timp ce iau masa la restaurant, in timp ce ceilalti au impresia ca au venit numai pentru masa si pana se serveste mancarea privesc in gol in jurul lor.

Sotul ce dicuta cu sotia despre problemele lor si o priveste dragastos in ochi se poate lauda ca a descoperit un limbaj al iubirii: acela de a-i acorda un timp sotiei. Cel ce sta alaturi de ea si se uita la meci, sau la orice alt program de la televizor, mai mult ca sigur ca ofera timp televizorului, nu sotiei. S-a dovedit ca pe langa declaratii, timpul petrecut impreuna de cei doi soti are o influenta deosebita asupra relatiei.

In conditiile vietii de astazi, cand se obtine destul de greu un job bun, cand fiecare barbat face eforturi sa avanseze si se mandreste cu rezultatele obtinute, nu ar trebui sa piarda din vedere faptul ca se poate intampla sa ajunga unde si-a propus de unul singur, fara sa aiba alaturi o sotie si restul familei. De-abia ajuns in varf realizeaza ca nu se poate bucura suficient de realizari daca nu-i are pe cei dragi alaturi. Si asta pentru ca a omis sa-i arate sotiei c-o iubeste, avand impresia ca aceasta ii citeste gandurile si stie ce-i in inima lui. Acordand o mai mare atentie sotiei, lucrurilor care ar trebui facute impreuna si care ar ajuta la dezvoltarea relatiei, se poate bucura de viata alaturi de ea si copii si de-abia atunci se poate considera un om implinit.

Dialogurile pasnice, in care cei doi isi impartasesc sentimentele, gandurile, experientele, dorintele, in care fiecare este atent la nevoile celuilalt, se straduiesc sa se asculte si sa se inteleaga reciproc, isi pun intrebari pentru a intelege ce gandesc, ce simt si ce doresc contribuie la dezvoltarea unei atmosfere armonioase in cadrul familiei, in care sotia se simte iubita si pretuita.

Dau rezultate cateva sfaturi practice:

  • mentine contactul vizual cand partenera vorbeste cu tine;
  • nu fa nimic in acest timp, decat o asculti si esti atent la ce iti comunica;
  • fii atent la sentimentele partenerei;
  • observa limbajul trupului, pentru a putea sa descifrezi si sa-i intelegi mai bine sentimentele ;
  • nu intrerupe discutia, abtine-te sa-ti iei apararea, s-o acuzi sau sa-ti afirmi pozitia, ca sa poti afla cum gandeste si ce simte partenera si sa poti s-o intelegi.

Al treilea limbaj al iubirii: DARURILE

Nu numai in cultura noastra femeile se simt iubite si apreciate atunci cand primesc daruri.
Examinand diverse tipare culturale in relatie cu iubirea si casnicia, Gary Chapman a ajuns
la concluzia ca darurile sunt o parte componenta a iubirii si a casniciei.
Nu valoarea materiala a cadoului e importanta, darul in sine este un simbol ca persoana
iubita se gandeste la tine si te apreciaza.
„Darurile sunt simboluri vizuale ale iubirii”, ce au o anumita incarcatura afectiva.
Pornind de la cadourile oferite parintilor, apoi micile cadouri oferite de-a lungul anilor,
verighetele pe care si le daruiesc mirii in timpul cununiei religioase, etc.,
toate sunt gesturi fundamentale de iubire.
Darurile pot fi cumparate, gasite sau facute, important este modul cum un barbat stie
sa le ofere. De multe ori un buchet de flori de camp si o privire plina de iubire valoreaza
mult pentru persoana iubita.
Un barbat care-si iubeste si respecta sotia sau prietena stie ce anume-i face placere,
stie ca pe langa declaratiile de iubire si timpul petrecut impreuna, o mica atentie ii dovedeste
acesteia ca e importanta pentru el.
A nu se intelege ca darurile trebuie sa fie costisitoare sau facute saptamanal,
ceea ce conteaza e incarcatura lor afectiva.

Al patrulea limbaj al iubirii: SERVICIILE

Foarte multi barbati isi apreciaza nevasta daca stie sa gateasca, sa spele, sa calce, sa stie sa creasca si sa educe copiii. Se deduce de aici ca principalul limbaj al iubirii pentru ei sunt serviciile.

Acest tip de barbati ar trebui sa aiba in vedere faptul ca si partenerele la randul lor ar dori ca sotii lor sa-si exprime iubirea facand si partenerelor serviciile dorite de acestea.

Gary Chapman in “cele cinci limbaje ale iubirii”mentioneaza o serie de servicii pe care sotii le pot face sotiilor, incercand sa se faca utili, sa le intre in voie si sa-si exprime iubirea fata de acestea: gatitul, asezatul mesei, spalatul vaselor, datul cu aspiratorul, stersul prafului, stergerea urmelor de pe oglinzi, curatarea parbrizului, dusul gunoiului, schimbatul scutecelor copilului, ordonarea cartilor din biblioteca, organizarea lucrurilor din garaj, etc. Aceste servicii, executate in spirit pozitiv, cu placere, nu din obligatie, devin o expresie reala a iubirii.

Cel mai elocvent exemplu de exprimare a dragostei prin efectuarea unui serviciu este gestul prin care Iisus Cristos a spalat picioarele ucenicilor sai, incurajandu-i  apoi pe ucenici sa-I urmeze exemplul.

Din pacate, multi barbati isi schimba comportamentul dupa casatorie. Daca inainte i se parea firesc sa faca anumite servicii persoanei iubite pentru a-i arata ca o iubeste, dupa casatorie incep sa  se comporte dupa tiparul existent in familia de origine, considerand ca anumite servicii sunt injositoare pentru un barbat. Nesimtindu-se ajutata atunci cand are nevoie, neintelegand  schimbarea de comportament a partenerului, inceteaza sa mai creada ca este iubita, refuza sa- mai faca sotului anumite servicii care altadata i-ar fi facut placere si se ajunge intr-un moment in care ambii parteneri devin nefericiti in casnicie, niciunul nu-i mai arata celuilalt ca-l iubeste.

In general tonul poruncitor nu da niciodata rezultate, pentru ca nimanui nu-i place sa faca ceva din obligatie, iubirea se ofera totdeauna gratuit, sau mai bine zis “rugamintile directioneaza iubirea, iar poruncile o stavilesc”(Gary Chapman).

Al cincilea limbaj al iubirii: CONTACTUL FIZIC

Toata lumea stie ca atingerea fizica este o modalitate de exprimare a iubirii.

Studiile au demonstrat ca sugarii care sunt tinuti in brate si alintati vor avea o viata afectiva mai sanatoasa decat cei pe care parintii ii alinta din cand in cand.

Prin contact fizic cuplurile gasesc o modalitate eficienta de exprimare a iubirii conjugale. Tinutul de mana, sarutarile, imbratisarile si raportul sexual se constituie in modalitati prin care se pot comunica partenerei sentimentele de iubire.

Sunt persoane pentru care atingerea fizica constituie principalul limbaj al iubirii. Daca sunt alintate de partener si se simt iubite, atunci se simt si in siguranta.

E necesar de mentionat ca simtul tactil nu este limitat la o singura zona a trupului, intrucat receptorii tactili sunt localizati pe tot corpul, mai concentrati in unele zone. De exemplu zone extrem de sensibile sunt varful limbii, extremitatile degetelor si varful nasului, partea din spate a umerilor fiind mai putin sensibila.

Atingerile tandre pot fi atat explicite, cat si implicite. Cele implicite presupun o reactie scurta( ex.o mana pe umarul partenerei in timp ce torni o ceasca de cafea, sau te lipesti de trupul ei cand treci pe langa ea prin bucatarie, un sarut, o scurta imbratisare) si desi presupun mai putin timp decat cele explicite au rolul de a-i comunica partenerei ca este iubita si apreciata.

Trupul partenerei este facut sa fie mangaiat. Daca se pastreaza o oarecare distanta, partenera are impresia ca s-a creat si o distanta intre sentimente.

Sper ca v-am mai dat o tema de gandire!

Celor care vor sa stie mai mult sau sa se verifice daca au un comportament adecvat, le recomand sa citeasca”Cele cinci limbaje ale iubirii.Editia pentru barbati” a lui Gary Chapman, de unde aveti multe de invatat.

 

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, familie-cuplu

 

 

Anunțuri

Nu mai fortati intimitatea!

Iubirea adevarata nu apare peste noapte.

Ea inseamna atat exprimarea sentimentelor, cat si multe alte lucruri, printre care:

– dezvaluirea si respectarea punctelor forte si a slabiciunilor fiecaruia dintre cei doi parteneri;

– cei doi parteneri sa-si permita sa fie vulnerabili si sinceri unul fata de altul;

– fiecare sa se simta in siguranta si sa fie el insusi;

– sa existe o comunicare sincera, deschisa;

– in cuplu pe langa aspectele pozitive, mai apar  si negative, care, nu creaza probleme daca sunt gestionate cu intelepciune de cei doi, etc.

Fortand intimitatea, ne amagim cu ideea ca am construit o legatura durabila, dar constatam mai tarziu cu amaraciune ca aceasta nu exista.

Motivele pentru care unii forteaza intimitatea, s-ar putea explica prin nerezolvarea problemei refuzurilor din relatiile anterioare sau a unei frici ascunse de singuratate. Desi multi jinduiesc intimitatea, se tem in acelasi timp de ea, pentru ca si-ar dori ca totul sa se petreaca lucrurile ca in povestile cu zane.

Nu mai fortati intimitatea!

Cea mai reusita poveste de dragoste se infiripa treptat, pe masura ce ajungi sa cunosti pe cineva cu adevarat.

Sper ca v-am mai dat o tema de gandire….

Sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, familie-cuplu

Imagine

Legile iubirii in munca de constelatii

Constelatiile familiale pot fi un sprijin de neimaginat pentru un terapeut ce-si doreste sa-si vada clientii privind cu incredere spre viitor.

“Legile iubirii”explica multe lucruri pe care celelalte terapii le trateaza superficial. Omul, ca si natura, se supune unor legi naturale. Nu poate exista  ordine intr-o familie in care nu se tine cont de cele doua legi principale:

1). “Toti cei care apartin familiei au un drept egal de a apartine, indiferent de ceea ce poate ca au facut “.

2). “Exista o ierarhie in termeni ai timpului. Cei nascuti inainte au precedenta asupra celor care au venit mai tarziu”

Personal nu-i inteleg pe cei care considera aceste legi “dogmatice si rigide”

In primul rand, prin “Legea apartenentei”(Cine apartine familiei)  se extinde cercul celor care apartin familiei si atunci o problema care se repeta  poate fi gasita acolo unde nimeni nu se astepta. Acest lucru se intampla pentru ca pe langa parinti, frati, surori, bunici, la care fiecare se gandeste, familiei ii apartin si copiii nascuti morti sau avortati, persoane alungate din familie, sau care au disparut, copii dati spre adoptie, persoane tinute secrete in fata familiei, persoane care au suferit din cauza vreunui membru al familiei.

Stim ca familia este un sistem, si ca toate sistemele vii tinde sa-si pastreze homeostazia. Acest lucru ne ajuta sa  intelegem de ce intr-o familie in care echilibrul a fost perturbat prin disparitia voita sau nu a unei persoane, este nevoie sa fie “nominalizata” o alta  peste ani, uneori chiar peste mai multe generatii. Aceasta iese  in evidenta printr-o problema, sau complex de probleme, pentru a ajuta  sistemul sa se echilibreze.

Cea de-a doua lege– ierarhia in termeni ai timpului – este influientata de Legea apartenentei, in sensul ca abia atunci cand toti cei ce apartin familiei sunt inclusi, se vad efectele  si asupra celei de-a doua.

Din pacate, nu totdeauna ierarhia este cea normala. Cazuri asemanatoare celor descrise de Barbara Morgan, am intilnit deseori in cabinet, situatii in care copiii preiau asupra lor sentimentele parintilor, rolul acestora, nu primesc de la parinti iubire, protectie, intelegere, incat mai tarziu sa aiba capacitatea sa o ofere propriilor copii. E dureros sa vezi o tanara care nu-si poate sustine examenele pentru ca nu se poate concentra stiind ca acasa e mama, pe care nu de putine ori o gasise beata, cu casa inundata, sau cazuta pe scari. In plus se considera vinovata ca nu a putut sa-i ascunda sticlele de bautura si n-a supravegheat-o suficient. O astfel de persoana se considera incapabila sa se casatoreasca si sa aiba proprii copii, pentru ca se teme ca nu va reusi sa le ofere dragostea de care vor avea nevoie.

Prezenta si afectiunea unei mame fata de copilul ei este foarte importanta, pentru ca  odata ajuns parinte, copilul nu va reusi sa-si asume responsabilitatile, iar patternurile disfunctionale se vor repeta in urmatoarea generatie, sau si mai rau in toate generatiile ce vor urma.

Ceea ce mi se pare interesant e faptul ca persoana care participa la o constelatie simte daca apartine sau nu acelei familii, prin pozitia pe care se situeaza. Urmarind o constelatie, se observa ca aranjarea spatiala a membrilor familiei are loc intr-o directie in sens orar, barbatul avand sotia la umarul sau stang, copiii sunt fata in fata cu parintii, primul nascut avandu-i pe ceilalti in stanga sa. In situatia familiilor amestecate, partenerii anteriori stau la umarul drept, cei veniti ulterior se asaza in partea stanga, cu copiii aflati fata in fata cu parintii.

In cazul in care sunt persoane neincluse (ex.cei nascuti morti, avortati, dati spre adoptie, morti) persoana  simte o stare de neliniste, cum de altfel simte si daca o persoana nu-si indeplineste propriul rol.

“Ritualurile” prin care copiii multumesc parintilor ca le-au dat viata si constientizeaza care sunt de fapt rolurile lor si care ale parintilor, ritualuri prin care-si “primesc viata complet”, dar se si angajeaza sa faca”ceva bun din ea”au menirea de a scoate anumite sentimente la suprafata, dar si de a restabili ierarhia afectata. Aparitia  unei anumite rezistente, faptul ca e necesar un anumit timp cand poti face anumite lucruri, ca de fiecare data se descopera lucruri la care nimeni nu s-a gandit, ca se gasesc explicatii pentru intrebari care au fost de multe ori puse, dar carora nu le-a gasit nimeni raspuns, e un miracol, sau poate un cadou oferit de Bunul Dumnezeu oamenilor, pentru a-i ajuta sa gaseasca raspunsuri la nelinistile lor.

Ordinea dintr-o constelatie, cu barbatul ce ocupa prima pozitie, este de fapt ordinea fireasca, cea descrisa si in Biblie, in care “femeia si barbatul sunt robii lui Dumnezeu” iar barbatul, ce “isi iubeste femeia precum Hristos Biserica”, este plin de dragoste si intelegere fata de ea, se poarta delicat cu aceasta si o protejeaza.

Anumite confuzii in ceea ce priveste rolul barbatului intr-o familie, confuzii create de anumite asociatii feministe, au putut fi combatute prin observarea multor constelatii, care au ajuns la acelasi rezultat: acolo unde exista iubire, barbatul ocupa locul ce i se cuvine.

Constelatiile au evidentiat si faptul ca “ pentru un baiat, e cel mai bine sa inceapa in sfera mamei, apoi sa mearga in sfera tatalui sau si sa ramana acolo”, lucru pe care l-am demonstrat pe zeci de cazuri in cabinet, pentru ca acolo unde baiatul a fost prezent tot timpul in preajma mamei, nu are o identitate masculina suficient conturata incat sa isi poata asuma responsabilitatea unei familii.

Numai cand  barbatul isi asuma propria lui masculinitate, el devine un barbat puternic, sigur pe el si stie ce e bine pentru el si apropiatii sai. Are initiativa, e capabil sa ia decizii si isi asuma raspunderea faptelor sale; cand deciziile nu sunt pe placul celorlalti, dar importante pentru familie, chibzuieste indelung, se informeaza suficient, cantareste ce se castiga si care-i pretul platit pentru acea actiune, se consulta cu sotia pentru a nu scapa din vedere anumite lucruri, o ajuta sa vada avantajele.

Numai langa un asemenea barbat  o femeie se simte protejata, iubita si pretuita.

Un asemenea barbat, are si alte calitati, care-l face sa-si merite cu prisosinta pozitia pe care o ocupa in cadrul familiei:

– isi protejeaza nevasta si ii satisface nevoile emotionale;

– nu recade in stereotipurile masculului autoritar, abuziv si dominator;

– stie ca nevasta nu are nevoie numai de cineva care s-o dirijeze si sa lase totul in seama ei;

– sa-si calauzeasca familia spre tintele pe care le stabilesc impreuna;

– are atitudine barbateasca, adica poseda trasaturi de caracter si virtuti demne de de admirat, este curajos si independent in gandire,astfel incat sa poata infrunta greutatile;

– considera ca a darui, nu inseamna numai daruri materiale, dar si un zambet, o privire plina de dragoste si respect, o incurajare, afectiune,etc.

– stie ca nu-i de-ajuns sa ai bani si proprietati ca sa fii un bun tata de familie; copiii trebuie sa vada ca parintii se respecta si se sustin reciproc;

– intelege ca educatia copiilor inseamna: indrumare si exercitarea autoritatii; supraveghere; instruire; corectarea defectelor; sa fie un model pentru copii; sa reactioneze in fata provocarilor vietii; sa-i ajute sa se maturizeze;

– este la curent cu evenimentele din viata membrilor familiei, face eforturi pentru a le intelege simtamintele, isi face griji pentru ei, stie cand sa le dea sfaturi si cand nu…

– nu-si iese din fire cand lucrurile ies altfel de cum si-a dorit si face o analiza constructiva  a ce s-a intamplat;

– se adreseaza sotiei cu prietenie si tandrete, nu moracanos, repezit sau furios; ii arata ca o apreciaza si o critica numai cand e neaparat necesar, aducand argumente rationale; Daca stie sa tina furia in frau dovedeste ca este mai puternic decat cel ce-i domina pe altii si nu-si poate controla propria furie.

Constatarile de mai sus am simtit nevoia sa le scriu, pentru ca  sunt  rezultatul cercetarii  pe cupluri, pe o perioada de circa 6 ani, care dovedesc faptul ca observatiile obtinute in cadrul constelatiilor sunt cat se poate de pertinente.

Legile iubirii se fac simtite si in cadrul adoptiilor, unde este important sa mentionam faptul ca parintii naturali au precedenta asupra parintilor adoptivi, pentru ca au venit primii in viata copilului lor. Prin urmare, daca sunt recunoscuti complet si-si ocupa locul de drept, devin capabili sa stea deoparte si sa faca loc parintilor adoptivi, carora le sunt recunoscatori pentru ca si-au asumat in locul lor sarcina de a creste copilul.Copilul adoptat  se poate elibera  emotional stiind de unde a venit, cunoscandu-si parintii naturali, intelegand motivele pentru care a fost dat spre adoptie. In caz contrar, generatia urmatoare poate fi afectata, copiii avand nevoie de terapie.

Ordinea  e importanta si in cazul cand partenerii se recasatoresc. Primul partener va fi onorat si va avea locul sau de drept si va avea o relatie buna cu copiii din casatoria anterioara, iar atunci cand din cea de-a doua familie se naste un copil, partenerul si copiii din relatia anterioara raman pe prima pozitie.  Pe baza experientei am constatat ca pastrand aceasta ordine fireasca in familiile cu care am lucrat, acolo unde se restabileste ordinea si respectul copiii se dezvolta bine emotional si nimeni nu are de suferit.

Intr-o familie conteaza si ordinea fratilor si surorilor, din aceasta ordine neputand sa lipseasca copiii morti sau avortati. Intr-o constelatie,  in cadrul unui ritual copilul lipsa isi ocupa locul ce i se cuvine, astfel incat cel nascut  in urma acestuia sa-si poata gasi linistea si sa nu mai fie afectat.

Ce este foarte interesant e faptul ca intr-o constelatie facem ceea ce putem, apoi ne detasam si “lasam soarta, destinul,sufletul clientului sa faca ceea ce este necesar sa faca mai departe”. Comunicarea cu cei morti, readucerea lor inapoi in familie in locul care le apartin si apoi lasarea lor sa plece aduce pacea atat in sufletele celor disparuti cat si ale celor ramasi, rezolvand adevarate traume care ar dainui peste generatii.

Moartea unui copil, moartea prematura a unui parinte, a unui frate sau a unei surori, experientele traumatizante din razboi, bolile cronice, dependentele, tulburarile de comportament alimentar, etc. toate sunt tratate cu interes in constelatii si fiecareia i se atribuie importanta care i se cuvine.

 Indiferent ca se folosesc vizualizarile, ca se lucreaza cu figurine de plastic, cu pietricele sau alte obiecte, sentimentele ce ies la suprafata si propozitiile rostite ajuta la stabilirea unei ordini ce a fost candva afectata. Iar faptul ca efectele pot fi simtite si de alte persoane din afara grupului este de-a dreptul fascinant, un motiv in plus pentru necesitatea progresului constelatiilor familiale, pentru aprofundarea metodei si acordarea respectului cuvenit celor ce o practica.

 

 

Bibliografie:

1).Barbara Morgan, Intoarcerea acasa.Un prim pas în lumea constelaţiilor familiale, Editura Har Tios,Botoşani,2012;

2).Patrice Van Eersel, Catherine Maillard, Mă dor stramoşii. Psihogenealogia sau cum să ne schimbăm viitorul, cunoscându-ne trecutul, Editura Philobia, Bucureşti,2011;

3).Bert Hellinger, Fericirea care durează. Cum se împlinesc relaţiile, Editura Cartea Daath, Bucureşti, 2010;

4).Franz Ruppert, Traumă, ataşament, constelaţii familiale. Psihoterapia traumei, Editura3, 2012.

 Sper ca v-am trezit interesul pentru constelatiile familiale!

Niculina Ciuperca, consilier-psihologic specialist, familie-cupluImagine

Cei trei Mosnegi

 Pentru ca este Duminică seara, va ofer ca de obicei, o temă de reflecţie.

Sper să vă fie de folos!

O femeie iese din casã si vede 3 mosnegi cu barbã alba stând în fata casei.

Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva.

„Sotul tãu este acasã?” – întreabã ei.

„Nu, este iesit.”

„Atunci nu putem intra” – replicã ei.

Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi.

„Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru.”

Femeia se duce si îi invitã.

‘Nu putem intra toti în casã’, replicã ei.

‘Cum asa?’ întreabã ea.

Unul dintre mosnegi îi explicã. ‘Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt

este IUBIRE.

Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.’

Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã. ‘Ce bine!! In acest caz invitã-l

pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!’

Sotia nu a fost de acord. „De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?”

Nora îi asculta dintr-un colt al casei. ‘N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa

noastrã ar fi atunci plinã de iubire!’ – a sugerat nora.

‘Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei’ îi zice sotul sotiei. ‘Du-te afarã si invitã-l pe

IUBIRE sã ne fie oaspete.’

Femeia iese afarã si întreabã: „Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie

oaspete.”

IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi.

Surprinsã femeia întreabã:

„L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniti si voi cu el?”

Cei trei mosnegi replicarã: ‘Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES,

ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el

mergem si noi.

Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!!!!!!’

Sursa: „Unelte pentru schimbare”

(autor necunoscut)