Arhivele lunare: iunie 2013

Cheia potrivita

De luat aminte!

Imagine

La un calugar a venit o femeie sa-i ceara ajutorul, fiindca nu avea intelegere in casa.
– Ce-ai facut in aceasta situatie, a intrebat-o calugarul ?
– Am incercat sa-mi conving barbatul, certandu-l.

– Cand ati avut iar probleme, ce-ai mai facut ?

– Acelasi lucru, i-a raspuns din nou femeia. I-am reprosat si l-am certat. Si de fiecare data am facut la fel.
Atunci, calugarul a scos o gramada de chei si dandu-i una femeii a rugat-o sa deschida usa din fata lor. A incercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectiva, i-a cerut calugarului alta cheie.
– Poate n-ai stiut cum sa deschizi, i-a spus calugarul, mai incearca!
Dar oricat s-a straduit femeia, nu a putut deschide.
– Parinte, dati-mi toata gramada de chei si aflu eu care-i cea potrivita – l-a rugat aceasta. Privind-o cu caldura, duhovnicul i-a raspuns:
– Acum intelegi ce-am vrut sa-ti dovedesc ? Cum nu poti tu deschide acea usa cu o cheie nepotrivita, oricat ai incerca, tot asa nu poti deschide sufletul barbatului tau cu aceeasi vorba de cearta cu care incerci mereu. Cauta cheia potrivita si, daca o vei gasi, sigur vei putea deschide!
„Invataturile date cu forta nu pot dainui in suflete, pe cand invataturile primite in suflet cu placere si cu bucurie raman de-a pururi.”

Ajutor dezinteresat

De luat aminte!

Cati dintre semenii nostri credeti ca procedeaza asa?

Intr-o seara, un tanar se intorcea acasa. Dar, din cauza intunericului ce se lasase, s-a impiedicat de un bolovan si, cazand, s-a lovit destul de tare. Suparat foc, a plecat mai departe, dar un gand nu-i dadea pace. Ce cauta ditamai bolovanul in mijlocul drumului si cum de nu l-a vazut la timp ? Aoleu, dar daca mai trec si alti oameni si patesc la fel ca el ? Chiar in acea clipa, tanarul s-a oprit si, cu toate ca se lovise destul de tare si se grabea sa ajunga acasa, a facut cale intoarsa pana la bolovanul cu pricina pe care l-a impins la marginea drumului. Acolo putea sa stea oricat, ca nimeni nu s-ar mai fi impiedicat de el. De-abia acum, tanarul nostru a plecat linistit si multumit spre casa. Rana pe care i-o pricinuise cazatura il durea parca mai putin acum, cand stia ca i-a scapat, poate, si pe altii de la o suferinta ca a lui.
Sa stii sa te gandesti si la ceilalti, inseamna sa stii sa traiesti. Bucuriile celor de langa noi trebuie sa fie si bucuriile noastre, iar durerile si necazurile lor, trebuie sa ne doara si pe noi. Decat sa ne purtam fiecare de grija, mult mai bine ar fi daca fiecare ar avea grija de ceilalti.
Te-ai intrebat vreodata daca n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tanarul a dat la o parte bolovanul ? Fara sa il cunosti, fara sa te cunoasca, fara sa astepte vreo multumire, omul acela ti-a facut un bine.

Omul ipocrit

Aceasta povestire preluata de pe site-ul crestin-ortodox v-o ofer ca o tema de meditatie, care, sper sa va fie de folos.
O seara linistita tuturor!

Dupa ce a muncit cateva ceasuri pe camp, un taran s-a asezat la umbra unui pom sa se odihneasca. Deodata, langa el a venit in zbor o rata salbatica si s-a oprit chiar alaturi, sa ciuguleasca boabele cazute pe ogor. Usor, taranul si-a scos caciula si – zdup! – a prins pasarea.
– Ce noroc pe capul meu, si-a zis. O sa fac un foc de vreascuri si o sa prajesc rata asta. Sa vezi ce buna o sa fie!
Dar in timp ce incerca sa scoata pasarea de sub caciula, aceasta se strecura repede pe langa mana omului si, ridicandu-se imediat in zbor, dusa a fost. Privind cu necaz dupa ea, taranul a mai zis:
– O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu sa vada cum m-am indurat de pasarea aceasta, dandu-i drumul, si sa ma rasplateasca pentru binele pe care l-am facut!
Oare ce rasplata ar fi meritat un asemenea om ? Cel ce incearca sa ascunda un pacat cu alt pacat, o minciuna cu alta minciuna, un rau cu alt rau, acela singur se pacaleste. Asa cum intunericul se alunga doar cu lumina, tot astfel raul nu poate fi alungat decat cu bine.

„Pacatul este nedreptate. Cine pacatuieste fie se nedreptateste pe sine, fie nedreptateste pe altul.”

Inlatura-ti umbra ca sa poti lua decizii responsabile pentru viata ta! (partea I)

Deepak Chopra in „Efectul umbrei” sustine ca daca doresti sa te eliberezi de efectul pe care il are umbra asupra ta, e necesar sa nu mai alimentezi practic umbra si sa incerci sa iei decizii opuse celor luate pana acum.

Am expus in articolul „Sinele nostru intunecat” sau „Sinele din umbra” procesul care alimenteaza „Sinele din umbra” sau „Umbra” sub forma unei spirale descendente care incepe cu convingerea ca e necesar sa pastrezi anumite secrete si culmineaza cu aparitia surselor de rusine si vinovatie. Acest proces nu e simplu, e chiar dureros si insuportabil, e nevoie de o anumita motivatie, dar si de perseverenta pentru a reusi sa parcurgem pasii necesari pentru inlaturarea puterii umbrei.

In viziunea lui Deepak Chopra,  pasii necesari ar fi:

1. Nu mai face proiectii!

2.Detaseaza-te si abandoneaza-te!

3. Nu te mai judeca singur!

4. Reconstruieste-ti corpul emotional!

Pasul 1: Nu mai face proiectii!

Ori de cate ori ni se intampla ceva nedorit, multi dintre noi avem intentia datorita efectului umbrei sa-i invinovatim pe ceilalti,  in loc sa ne asumam responsabilitatea faptelor noastre si consideram ca teama si mania de care suntem cuprinsi sunt reactii naturale in fata vietii.

Proiectia este un mecanism de aparare inconstient, oamenii recurgand la ea pentru a evita sa priveasca in ei insisi.   Li se pare eficienta pentru ca duce la o falsa acceptare de sine, persoanelor fiindu-le mai usor sa creada ca problema se gaseste la ceilalti.

Persoanele care se simt bine in pielea lor nu au motive sa critice pe altcineva, constientizeaza unde gresesc, analizeaza situatia, isi asuma responsabilitatea si iau masuri sa nu se mai repete.

Pentru a va fi mai usor sa recunoasteti o proiectie, redau mai jos formele clasice ale acesteia:

Superioritatea, se recunoaste prin faptul ca o persoana este convinsa ca este mai buna decat ceilalti, iar ceilalti ar trebui neaparat sa-i recunoasca aceasta calitate. O astfel de atitudine este manifestata de un sentiment inconstient (ascuns in umbra), cu care persoanei ii e greu sa se confrunte. Poate ascunde sentimentul ca persoana se simte ratata si ar fi respinsa de ceilalti daca ar cunoaste-o cu adevarat.

Injustitia, este recunoscuta prin faptul ca persoana considera nedrept ce i se intampla, dar de fapt ascunde sentimentul de pacat sau ca este singurul vinovat.

Aroganta- ascunde o manie acumulata de mult timp, care la nivel mai profund poate reprezenta o durere cu radacini adanci.

Spiritul defensiv, cand o persoana refuza sa-i asculte pe ceilalti pentru ca se simte atacata, de fapt ascunde sentimentul de slabiciune, aceasta considerandu-se ca nu este la inaltimea asteptarilor celorlalti.

Acuzatia adusa celorlalti, ascunde sentimentul propriei vinovatii.

Idealizarea altor oameni – ascunde sentimentul ca persoana are nevoie de protectie si ingrijire.

Prejudecatile fac parte din arsenalul unui om care se crede inferior si merita sa fie respins.

Gelozia- ascunde  propriul impuls de a-ti insela partenerul sau senzatia de inadecvare sexuala.

Paranoia – recunoscuta dupa modul in care persoana are impresia ca toti au ceva cu ea, sau vede conspiratii acolo unde nimeni nu le sesizeaza, ascunde de fapt o anxietate coplesitoare, cu radacini profunde

In concluzie, daca doriti sa nu  mai proiectati,  incercati sa va intelegeti   actiunile voastre si sa intrati  in contact cu sentimentele ascunse sub  suprafata constiintei,  precum si sa va reconciliati cu ele.

Sper ca v-am mai dat o tema de gandire!

Sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

„Sinele nostru intunecat”, sau „Sinele din umbra”

 

In constiinta noastra exista un conflict permanent intre ceea ce suntem si ceea ce ne dorim cu adevarat sa fim.

Desi sunt multe persoane ce-si contesta natura dualista, in fiecare dintre noi coexista viata si moartea, binele si raul, speranta si resemnarea,  fiind  evident faptul ca numai experimentand teama recunoastem curajul, confruntandu-ne cu necinstea, apreciem valoarea onestitatii, iar exemplele pot continua.

Nu de putine ori ne surprindem un gand intunecat sau un comportament inacceptabil si speram ca acestea vor disparea de la sine. Ignorarea sau reprimarea laturii intunecate, in loc sa duca la rezolvarea problemelor, asa cum se doreste, provoaca mai multa suferinta, regrete si resemnare.

Solutia ar fi asumarea responsabilitatii si extragerea intelepciunii ascunsa in constientul nostru, constientizarea a ceea ce suntem, acceptarea propriei dualitati, pentru a nu da voie umbrei sa preia controlul asupra noastra.

Cu efectul umbrei ne intalnim la tot pasul, pentru ca practic se afla in toate aspectele vietii noastre: in activitatile de pe internet, la emisiunile de stiri, la prieteni, la colegii de serviciu, la membrii familiei, la strainii de pe strada, in gandurile si comportamentele noastre, in interactiunile cu ceilalti oameni.

A nu se intelege faptul ca a avea umbra este un defect, este un lucru normal, care ne face completi. Totul este sa fim constienti de existenta ei, si sa incercam sa nu-i amplificam puterea.

Deepak Chopra in „Efectul Umbrei, subliniaza cateva aspecte ce duc la amplificarea puterii umbrei:

– „Pastrezi un secret fata de tine insuti sau fata de o alta persoana”, te confrunti cu negarea, amagirea deliberata, teama de aflarea unui adevar legat de propria persoana,etc.

– „Cultivi un sentiment de rusine sau de vinovatie”, desi nimeni nu-i perfect, greselile si imperfectiunile fac parte din viata si te-ai putea folosi de ele pentru a evolua.

– „Te acuzi pe tine insuti sau acuzi pe altcineva, spunandu-i ca greseste”;

– „Simti nevoia sa dai vina pe altcineva”, de multe ori considerandu-l vinovat pe cel inferior tie;

– ” Iti ignori slabiciunile personale, criticandu-i in schimb pe cei din jur”, proiectand de fapt in altii propria-ti teama in loc sa iti asumi responsabilitatea.

– ” Te separi de ceilalti”, considerand ca tabara in care esti e cea mai buna;

– „Te lupti ca sa tii raul sub control”, fiind convins ca raul ameninta de pretutindeni.

Sper ca v-am starnit interesul pentru acest subiect!

Celor ce vor sa stie mai mult le recomand sa citeasca „EFECTUL UMBREI” autori Deepak Chopra, Debbie Ford, Marianne Williamson

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Cabinet individual de psihologie Bucuresti, Sect.6

Str. Ceahlaul 22,Bl.104 , Ap.5

Telefon 0724878966

Problemele cu care se confrunta un cuplu in momentul cand apare copilul

ImagineSpecialistii sustin ca  sarcina schimba organismul femeii dar si relatia cu sotul ei. Copilul transforma casnicia intr-o familie, dar e nevoie de multa intelepciune ca tranzitia sa se faca fara probleme.

Nasterea unui copil are loc de obicei in contextul unei relatii deja stabilite intre soti, cand se simt amandoi pregatiti si cand si-l doresc cu adevarat.Aparitia lui este un miracol pentru ambii parinti, este implinirea barbatului prin femeie, dar si a femeii prin barbat.

Dar momentul aducerii lui pe lume trebuie gandit cu o mare responsabilitate.Copilul nu rezolva problemele avute anterior de cei doi parteneri, ba dimpotriva le adanceste.De aceea recomand sa se incerce rezolvarea oricarei probleme care ar duce la escaladarea unor conflicte dupa nasterea copilului.

O casnicie nu se salveaza prin aducerea pe lume a unui copil.A face un copil numai ca sa-ti multumesti partenerul sau sa-l scoti din bratele altei femei cand ai aflat ca are o legatura extraconjugala, poate adanci criza conjugala.Situatiile de criza aparute din diferite cauze au consecinte nefaste atat pentru dinamica si structura cuplului dar si pentru cresterea si dezvoltarea copilului. Evolutia unui copil este armonioasa daca acesta se naste intr-o atmosfera de tandrete familiala, pentru ca stilul de viata al cuplului, configuratia spatiului intim al familiei respective se va reflecta in atitudinea parintilor fata de copil cat si in sfera modelului de educatie al acestora.

Dificultatile care apar dupa nasterea copiilor, mai ales in cazul primului forteaza casnicia pana la punctul de rupere. Un risc major prezinta casniciile in care sotul nu se simte pregatit sa fie tata, de aceea aducerea pe lume a unui copil trebuie hotarata de comun acord. Exista situatii cand, desi aducerea pe lume a unui copil a fost hotararea celor doi, poate aparea fuga paterna la anuntarea sarcinii, sau la nastere.

E nevoie de mult mai multa educatie a tinerilor ce pornesc in marea aventura a vietii si deocamdata la noi inca nu se constientizeaza rolul consilierii premaritale.

 Sustin cu tarie ca  o vizita la terapeut sau consilier in momente importante ale cuplurilor: inainte de a spune ,,da”(consiliere premaritala), cand se hotarasc sa aiba un copil, in etapa cu copii mici, apoi cu copii adolescenti, etc.ar preintampina multe probleme.

Maternitatea, calitatea femeii de a fi mama, este una din dimensiunile fundamentale ale femeii din toate timpurile. Ar fi pacat sa aduca femeilor mai multa suferinta decat implinire!

In aceasta etapa a vietii ei, femeia asteapta multa iubire, intelegere si suport din partea partenerului, dar si din partea celor apropiati, preocuparea ei principala fiind legata de sanatatea copilului.

Sursa unor conflicte dintre soti dateaza din perioada avansata a sarcinii, cand are loc o pierdere a interesului sexual la ambii soti, mai mult la sotie (legat de nivelul de progesteron si estrogen care creste). Anumite cupluri semnaleaza disconfortul si oboseala fizica a femeii, un anumit grad de anxietate al acesteia, un sentiment de neputinta fizica, dar si psihologica.

Odata cu nasterea unui copil, femeia devine mama, uitand de multe ori de nevoile ei, dar si de statutul de sotie. Se intampla ca sotul sa simta ca nu mai e in centrul atentiei si sa incerce intr-un fel sau altul sa atraga atentia spre el. Schimbarile in apetitul sexual din timpul sarcinii pot continua si dupa nasterea copilului. Pentru a evita aparitia unor probleme in cuplu, e nevoie ca ambii parteneri sa faca eforturi suplimentare pentru a-si recapata rolurile de sot-sotie intr-un timp cat mai scurt.

Comunicarea este foarte importanta in aceasta perioada.Sotului trebuie sa i se explice (pentru ca mai sunt si unii care nu inteleg si femeile au impresia ca ei le citesc gandurile sau stiu totul, dar s-a dovedit ca nu-i asa) ca dupa travaliu femeile suporta dureri si disconfort, precum si faptul ca o crestere suplimentara a nivelului hormonului prolactina poate diminua dorinta sexuala.Apoi este foarte important sa se inteleaga faptul ca ambii parinti au responsabilitate fata de bebelus, iar daca sunt lasate mamei toate responsabilitatile vizavi de copil, la un moment dat se ajunge la epuizarea acesteia.

Orice comentarii critice la adresa sotiei fac mult rau. Sunt soti care-si acuza sotia ca este total implicata in cresterea copilului, neglijandu-l, lucru care-l infurie si-l face sa se simta respins, dar si altii care se infurie ca femeia nu face din bebelus preocuparea ei principala, uitand ca si ei au responsabilitati in cresterea lui.

Impartirea treburilor casnice, stabilirea unui echilibru al responsabilitatilor celor doi, crearea unui climat afectiv care sa satisfaca ambii parteneri, ascultare si intelegere  reciproca, respect fata de sine dar si fata de celalalt, gasirea unor solutii comune la problemele care-i preocupa pot sta la baza unei constructii solide,in care nemultumirile, frustrarile, conflictele nu-si au locul.

Odata cu aparitia unui nou membru al familiei, responsabilitatile sotilor se inmultesc. Diferentele barbat-femeie fac relatia maritala conflictuala pana in momentul in care cei doi recunosc deosebirile veritabile si firesti dintre ei si incep sa se accepte mai bine. O sotie care nu intelege diferentele dintre ea si partener ajunge la concluzii gresite, interpretand nerealist intentiile sotului, considerandu-l dezinteresat, neglijent, cu tendinta de a controla tot, sau ca are alte prioritati personale. Pentru a nu se ajunge la conflicte, recomand o mai mare intelegere si toleranta de ambele parti, intelegerea reactiei chimice a certurilor.(Barbatii sunt mai predispusi sa inregistreze stimulari ale Sistemului Nervos Autonom ca reactie la stres in general si ca reactie la conflictul conjugal, in particular. Cei intersati sunt rugati sa intre pe pagina mea de consiliere familiala si de cuplu, unde vor gasi tehnici de reglare a climatului conjugal si alte informatii).

O mama care nu e ajutata in primele luni dupa ce a adus pe lume un copil poate ajunge intr-un grad de oboseala astfel incat in loc sa se bucure de maternitate, sa descopere ce-i aduce nou aceasta, o considera un infern. Exista tati carora serviciul le permite sa se ocupe  si de copiii lor si atunci e minunat pentru ca descopera bucurii imense, pe care ar fi regretabil sa le piarda. Din pacate exista si tati care nu stiu sau nu indraznesc sa faca acest lucru. Acestia ar trebui invatati sa o faca, sa fie ajutati sa vada in  meseria de parinte cea mai frumoasa meserie din lume, care nu te dezamageste daca o faci cum trebuie.

O alta sursa de stres si conflicte intre proaspetii parinti este perioada colicilor sau a plansului excesiv si indelungat, cand cu toate eforturile depuse  le este foarte greu sa-l linisteasca pe bebelus.In aceasta problema, informatiile din punct de vedere medical apartin pediatrului.Ca psiholog mentionez doar faptul ca aceasta perioada daca nu e tratata cu intelepciune, poate provoca conflicte ce pot scapa de sub control.Sunt situatii cand mama se autoinvinovateste sau este invinuita de partener, uneori ambii parteneri se simt neajutorati si incompetenti, intimitatea dintre ei este perturbata.Studiile au dovedit (printre studii fiind si ale cercetatorului Ronald Barr si asociatei sale Megan Gunnar care a studiat colicile in ultimii 15 ani) ca 95% din plansul copiilor in aceasta perioada nu este legat neaparat de afectiuni medicale sau de modul in care sunt ingrijiti, ci provocat de colici, care, in mare parte au ramas neexplicate. Cum 85% din colici trec in primele 3 luni, parintilor nu le ramane decat sa se ocupe de copil cu rabdare, calm, sa asculte sfaturile pediatrului, sa nu se invinovateasca, sa se sprijine reciproc, pentru binele copilului si al lor, sa inteleaga faptul ca nu sunt  adversari, ci au impreuna acelasi obiectiv.

Consecinte serioase asupra relatiei poate avea si aducerea copilului in patul conjugal. Este preferabil sa fie consolat (numai daca este neaparata nevoie) in patutul lui, pentru ca altfel se dezvolta un tipar de aducere a copilului in patul adultilor indiferent de nevoile acestuia.

Cercetatorul in probleme infantile Daniel N.Stern sustine ca vocea mamei este un instrument important pentru bebelus, cu ajutorul careia se creeaza ,,armonizarea emotionala”. Bebelusul tinut pe partea stanga se armonizeaza cu bataile inimii mamei si va fi mai calm, ar putea creste mai mult in greutate si va avea o anxietate scazuta. Vorbindu-i pe un glas cantat, subtire, la urechea stanga se stimuleaza receptivitatea verbala si mai ales emotionala a emisferei cerebrale drepte. Daca cei doi parinti il privesc lung si cu rabdare, se creeaza o comuniune emotionala intre ei. Atingerile si  mangaierile, au un rol benefic pentru copil.

Nu-i usor sa fii parinte! Dar se poate invata….daca va doriti cu adevarat….

De felul cum e gandit fiecare pas, copilul ajuta la consolidarea sau destabilizarea casniciei.

                       Niculina Ciuperca, consilier psihologic-specialist,  familie-cuplu

 Cabinet individual de psihologie Bucuresti, Sect.6 Str. Nicolae Oncescu nr.4,   Ap.14

                        Telefon 0724878966

citeste si: https://cabinetpsihologiccrangasi.com/2013/06/06/identificarea-gandurilor-negative-la-copii/

https://cabinetpsihologiccrangasi.com/2013/05/28/anxietatea-de-separare/

https://cabinetpsihologiccrangasi.com/2013/05/28/dezvoltarea-unor-aptitudini-ale-copilului-pentru-reducerea-comportamentelor-negative/

https://cabinetpsihologiccrangasi.com/2013/05/28/nu-i-usor-sa-fii-mama-de-baiat/

https://cabinetpsihologiccrangasi.com/2013/05/28/bariere-in-comunicarea-adultilor-cu-copiii/

https://cabinetpsihologiccrangasi.com/2013/05/28/cum-sa-ti-inveti-copilul-sa-si-exprime-emotiile-intr-un-mod-pozitiv/

Vindecati-va ranile trecutului ca sa va puteti bucura de viata in prezent si sa va proiectati viitorul asa cum il doriti

Sunt multe lucruri din trecutul vostru care v-au putut rani: moartea sau boala unui parinte, divortul parintilor, abandonul fizic sau emotional, tradarea din partea unei persoane apropiate, umilirile, injosirile, invinuirile, criticile la care ati fost supusi, etc.

Toate aceste rani v-au produs anumite convingeri care va limiteaza actiunile si va determina sa aveti anumite comportamente reactive ca sa puteti face fata durerii si sa gasiti iubirea si acceptarea din partea celorlalti.

Sta in puterea voastra sa va vindecati viata, daca stiti sa va iubiti cu adevarat si sa va reconsiderati pozitia fata de voi insi-va. Doar identificand ranile, convingerile provocate de acestea si tiparele reactive puteti spune ca ati facut primii pasi spre vindecare.

Nu-i suficient sa-i iertati pe cei care v-au provocat ranile, precum si pe voi insi-va, ci e necesara si o rectificare, o schimbare a unor tipare negative, a unor atitudini.

Nu se poate schimba trecutul, dar se poate prelua controlul asupra propriei vieti, se pot impune limite clare persoanelor care vor sa va dirijeze viata, iertarea trecutului se poate face o data cu hotararea ca acesta nu se mai poate repeta, prin asumarea responsabilitatii pentru propria viata, propriile decizii, renuntand la jocul invinuirii si optiunea de a fi victime permanente.

Sper ca v-am dat o tema de gandire!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

 

Poveste cu un magar (preluata de pe site-ul „Unelte pentru schimbare”)

Pentru ca e week-end, o tema de reflectie:

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana.

Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut.

Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.
Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.
Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematind…

Morala

Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati…

Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.
Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1. Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
2. Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3. Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4. Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5. Iubeste mai mult si … scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie
sa fii solutia, nu problema.

Sper sa va fie de folos!

Taina Sfintei Cununii (preluata de pe site-ul crestin-ortodox)

Imagine

De luat aminte!

O femeie necajita a venit la un preot sa-i ceara sfat:
– Va rog, parinte, ajutati-ma cu un sfat. N-am intelegere in casa. Barbatul meu cheltuieste mai mult decat castigam. Uneori bea, alteori ne certam. Datoriile cresc, iar noi si copiii traim tot mai rau.
– Lasa femeie, o sa vorbesc eu cu el.
Dupa cateva zile, preotul se intalneste pe drum cu barbatul femeii si il intreaba:
– Cum o mai duci, fiule ?
– Destul de greu, parinte.
– Dar, din cate stiu eu, femeia ta este harnica, nu ?
– Asa e, parinte, slava Domnului, mi-a dat femeie buna, nu ma pot plange.
– Atunci, care este problema ?
Incurcat, omul nu a mai stiut ce sa raspunda, dar preotul i-a spus:
– Vezi pasarea ce zboara chiar acum pe deasupra casei tale ?
– Da, parinte.
– Casatoria este si ea, fiule, tot ca o pasare, iar barbatul si femeia sunt cele doua aripi. Daca nu bat amandoua odata aerul, pasarea nu poate zbura. Oricat s-ar stradui una, fara ajutorul celeilalte nu poate face nimic. Cauta sa iti ajuti nevasta si copiii, caci doar asa te poti numi om. Multumirea ta depinde de multumirea familiei tale.
Recunoscator pentru sfat, barbatul a plecat mai departe, iar, in gand, ii staruiau cele spuse de preot.