Arhive zilnice: iulie 6, 2013

Pasi de urmat-pentru a-ti ajuta partenerul sa ajunga o persoana matura si responsabila

  1. Nu ii mai acordati atentie pozitiva atunci cand se poarta intr-o maniera iresponsabila. Nu il mai salvati, nu mai curatati dupa el, etc.
  2. Nu ii mai acordati atentie negativa ori de cate ori se comporta intr-o maniera iresponsabila. Nu mai tipati, nu mai amenintati, etc.
  3. Sub nici o forma nu dati atentie purtarilor imature. Pretindeti ca sunteti surda, nepasatoare si oarba. In acest timp, pentru a reusi spuneti-va ca e doar ceva temporar  si va da rezultate .
  4. Recompensati comportamentul responsabil al partenerului cu cuvinte de lauda, dovezi de afectiune si atentie pozitiva.

Nu uitati sa rasplatiti micile progrese. Foarte adesea sotiile asteapta rezultate miraculoase peste noapte. Amintiti-va ca, inainte de a merge in picioare, cu totii mergem de-a busilea. Orice varsta ar avea partenerul dumneavoastra, daca pana acum nu a invatat sa mearga singur, acum trebuie sa invete sa faca primii pasi.

Nu uitati sa-l laudati pentru fiecare pas pe care incearca sa-l faca!

Sper sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Reclame

ATENTIE ! PENTRU BARBATII CARE SE CONSIDERA CRESTINI, DAR DE FAPT PRIN COMPORTAMENT DOVEDESC ALTCEVA…..

1)  Femeia si barbatul sunt „robii lui Dumnezeu„, nu femeia este roaba barbatului, cum sustin anumiti barbati.

  2)  Barbatul isi iubeste femeia precum Hristos Biserica, este plin de dragoste si intelegere fata de aceasta, se poarta delicat cu sotia.

 3) Nu se impune cu forta  drept”cap al familiei„, in mod natural virtutile si talantii sai il impun.

 4)  Sotia nu se convinge cu tipete si palme, ci cu intelepciune, si cu adevaratul limbaj al dragostei (nu cel vulgar folosit de unii…).

 5)  Isi convinge sotia sa faca in deplina libertate ceea ce trebuie, nu impune, respecta libertatea sotiei sale.

Atentie! O familie crestina nu poate fi crestina numai pe bucati; daca intr-o singura directie pierzi teren, inseamna ca nu esti pregatit pentru casnicie.

Necesitatea exprimarii clare a propriilor nevoi

Ce spun altii despre noi, sau ce actiuni intreprind, se constituie intr-un stimul pentru sentimentele noastre, nu cauza lor.

Avem posibilitatea alegerii sa primim sau nu ce spun altii in functie de asteptarile sau nevoile noastre in acel moment.

Astfel:

-ne putem culpabiliza, acceptand judecata celorlalti;

-putem da vina pe altii;

-putem aduce in campul constiintei sentimentele sau nevoile proprii;

– sesizam sentimentele si nevoile celorlalti.

Important este sa constientizam legatura dintre sentiment si nevoie.

Daca avem grija sa facem legatura dintre sentimente si nevoile celorlalti, vom avea surpriza ca si ceilalti sa raspunda cu compasiune la nevoile noastre.

Judecatile, criticile, interpretarile la adresa celorlalti, nu ne ajuta, ba dimpotriva, ii face pe cei care aud orice li se pare ca suna a critica sa-si investeasca energia in autoaparare sau contraatac.

Judecatile, criticile, diagnosticele, interpretarile sunt expresii denaturate ale propriilor noastre nevoi.

De aceea e corect sa vorbim despre propriile noastre nevoi, nu despre ce e in neregula cu ceilalti.

Astfel crestem posibilitatea de gasire a solutiilor.

Ca lucrurile sa mearga bine in cuplu, cei doi au nevoie sa-si exprime clar nevoile.

Neexprimarea nevoilor poate fi pusa pe seama unui refuz din  copilarie, ca daca va cere ceva va fi dezaprobat si judecat.

 Sper ca v-am mai dat o tema de gandire!

   

 Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

 

 

Rasplata

Si fiindca e week-end si aveti mai mult timp pentru voi, va dedic aceasta povestire preluata de pe site-ul crestin-ortodox, care se doreste a fi o tema de meditatie atat pentru cei care sunt parinti cat si pentru cei ce vor deveni:

Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:

– Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.
– Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept ?
N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.
Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:
– Uite, mai baiete -vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.
N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:
– Gata tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii ?
– Nu! – a raspuns omul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus!
A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tata ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate … Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina.
– Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii ?
– Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Ai inteles ?
Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el.
De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai’nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea, intr-adevar, ca merita ghetele, dar, mai mult decat atat, simtea cat de bine este sa fii alaturi de parinti si sa ii ajuti.