Arhive zilnice: iulie 17, 2013

Sa-nvatam sa facem din comunicare o arta !

consiliere familiala si de cuplu, Dezvoltare personala, , ,

Imagine

Asa cum mentioneaza si Norbert Sillamy in  „Dictionar de psihologie”, comunicarea  implica transmiterea, intentionata sau nu, de informatii destinate sa lamureasca sau sa influenteze un individ sau un grup de indivizi receptivi. Concomitent cu transmiterea  informatiei se produce o actiune asupra subiectului receptor si un efect retroactiv,  feed-back asupra persoanei emitatoare care la randu-i este influentata.

O comunicare reusita consta mai putin in intentia celui ce comunica si mai mult in rezultatul obtinut .

Orice persoana simte nevoia unei comunicari eficiente, dar in cazul multora aceasta ramane doar la stadiul de intentie . Zadarnic isi propune sa aiba o comunicare buna cu ceilalti,  dar  nu stie s-o faca,  pentru ca  si-a internalizat defectuos paternurile de comunicare .

Faptul ca una din premisele NLP se intituleaza  „nu putem sa nu comunicam” nu este deloc intamplator, pentru ca nici un proces de interactiune nu poate avea loc in afara comunicarii: acasa, la serviciu, intr-un club, etc. fiecare dintre noi transmite mesaje si obtine informatii fara de care viata nu ar avea nici un sens.

Avem impresia ca a comunica  este simplu, dar de multe ori sesizam ca se creaza confuzii intre ceea ce vrem sa spunem si ceea ce spunem de fapt. Este vorba despre asa numitele distorsiuni, care creaza probleme in comunicare. Putem aminti aici, „citirea gandurilor”  atunci cand presupunem ca stim ce se petrece in interiorul interlocutorului la nivel cognitiv sau afectiv, fara dovezi sau calibrare bazata pe simturi. Sunt situatii cand citirea gandurilor reuseste, dar in cele mai multe cazuri da nastere unor conflicte sau neintelegeri. Va puteti inchipui ce se intampla in sufletul unei sotii atunci cand sotul vine tarziu de la serviciu, obosit, gandindu-se la o lucrare lasata neterminata, iar ea crede ca  vine de la o alta femeie care i-a captat toata atentia?

Probleme creeaza si echivalentele complexe, atunci cand doua afirmatii sunt legate astfel incat una reprezinta sensul celeilalte: „nu ma priveste, deci nu-i place de mine”. Deasemenea si raportul cauza-efect este o eroare de tip semantic care permite oamenilor sa atribuie altora sentimentele care-i incearca, dar care de fapt sunt propria lor creatie (ex. Ionel ma face sa ma simt neputincioasa).

In comunicare provoaca distorsiuni si unele presupozitii (ipoteze care au la baza harta noastra anterioara). Sa ne gandim cat rau poate face sa-i spui cuiva: „nu esti bun la nimic!” Pot fi si situatii cand inlocuirea verbelor de actiune prin substantive abstacte ingheata procesul de comunicare (ex. lupt pentru fericirea semenilor).

Importanta   comunicarii  pentru viata oamenilor a starnit si interesul  terapeutilor de familie, Bateson  studiind in mod special natura comunicarii in conditiile nivelurilor, in cadrul proiectului Palo Alto.  „Orice comunicare-scria Bateson in 1951 – are doua niveluri sau functii diferite: relatarea si comanda. Orice mesaj are un  continut declarat…….dar in plus mesajul mai contine si indicatii asupra felului cum trebuie primit “.

Metacomunicarea este un mesaj ascuns si adesea trece neobservat.  Persoana care transmite mesajul vrea sa comunice intr-adevar ceva, dar important e sa fie receptat asa cum trebuie. Stabilitatea unei familii  se realizeaza (asa cum  a observat si Bateson) prin feed-back-ul care reglementeaza comportamentul familiei si al membrilor acesteia.

 Sa nu iutam insa, ca alaturi de limbaj in comunicare ne ajutam si de mimica si gesturi.

De felul cum le folosim, putem  face din comunicare o arta  !

Sper ca v-am mai dat o tema de gandire!

Sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Atingerea scopului dorit

Dezvoltare personala, , ,

De multe ori ni se intampla sa nu fim multumiti de starea noastra actuala. Ne-am dori ceva mai mult, dar nu stim cum s-o facem si frica de esec ne face sa renuntam inainte de–a ajunge la telul visat.

De aceea e foarte important sa te cunosti cu adevarat, sa stii cine esti, ce poti, ce vrei de la viata. Unii sunt in stare sa faca asta singuri, dar cei mai multi au o atitudine oscilanta, pentru acestia orele de dezvoltare personala ajutandu-i sa se cunoasca, sa-si descopere adevaratul potential,  sa vada totul intr-o alta lumina, sa-nteleaga ce i-a impiedicat pana acum sa fie ei insisi.

Sa nu uitam ca fiecare om are propria sa reprezentare despre lume si propriile resurse, de care trebuie sa fie constient si pe care sa stie cand si unde sa le foloseasca. Iti poti realiza un scop, cu conditia sa-ti propui unul realizabil, sa fie initiat si mentinut de tine, sa-l definesti si evaluezi prin sistemul senzorial, sa verifici daca ceea ce faci e ecologic.

Exprimarea in termeni pozitivi a scopului respectiv este o conditie importanta pentru atingerea lui, pentru ca asa cum spunea si George R Walther, limbajul pozitiv ne influenteaza gandirea si modul de actiune. Exprimarea trebuie sa fie de asemenea absoluta (fara nici o comparatie) si fara verbe  modale. Trebuie sa fii convins ca poti sa-ti atingi scopul acum, nu candva, pentru ca tot lungind perioada in care vrei sa realizezi ceva, motivatia se poate stinge, nu mai ai acelasi elan de la inceput. Vechiul proverb romanesc ,,nu lasa pe maine ce poti face azi!” poate fi o resursa, pe care internalizand-o  o poti folosi la nevoie.

Ori de cate ori am dorit sa realizez ceva, m-am ajutat de cateva reguli, care mie mi-au fost de un real folos. In speranta ca vor mai folosi cuiva, le redau mai jos, pentru ca sunt convinsa ca pot fi un punct de plecare in atingerea telului visat, cu conditia sa fie imbunatatite  prin viziunea fiecaruia.

Am constatat ca pentru  realizarea unui scop este necesar ca acesta sa fie initiat si mentinut de persoana insasi pentru ca ea  stie adevaratul motiv care o impinge spre actiune. Motivatia joaca un rol determinant in atingerea unui scop, ea practic este motorul care -l sustine pe individ dandu-i energia necesara sa ajunga la final. Motivatia –sustine P.Golu ,,ar putea fi definita ca model subiectiv al cauzalitatii obiective, cauzalitate reprodusa psihic, acumulata in timp, transformata si transferata prin invatare si educatie in achizitie interna a persoanei”.

Dar cum motivele subiective sunt modelate socio-cultural, in momentul initierii unui scop este necesar sa i se faca  ecologia atat in ceea ce priveste persoana, cat si adecvat contextului respectiv. Trebuie analizat daca ceea ce se doreste este corespunzator din punct de vedere ecologic sistemului sau sistemelor cu care interactioneaza. Este necesar sa se gandeasca fiecare amanunt:

-care sunt avantajele situatiei prezente si daca acestea  se pastreaza ;

-daca pot aparea dezavantaje in urma atingerii scopului si care sunt acestea?

-exista un pret platit pentru atingerea scopului?

-care sunt efectele pe termen lung ale acestei reusite?

Daca totul este o.k.pentru persoana care vrea sa-si realizeze un scop, se va avea in vedere inainte de a se trece la actiune:

-identificarea unor piedici / provocari ce ar impiedica / intarzia atingerea scopului respectiv;

-identificarea resurselor existente necesare realizarii scopului;

-gasirea unor resurse suplimentare, necesare demersurilor necesare;

-si poate etapa cea mai importanta : posibilitatile de realizare.

De modul cum se gandeste atingerea scopului, de caile ce vor fi urmate, depinde atingerea momentului (care poate fi mai devreme sau mai tarziu ) visat.  Daca ,, primul pas” este gandit cum trebuie, reusita poate fi sigura.

Sper sa va fie de folos!

Niculina ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Timp pentru sufletul nostru

Dezvoltare personala,

 Imagine

 Constatam de foarte multe ori ca e dificil sa ne impartim timpul  intre viata personala si cea  profesionala. Si asta pentru ca dorind sa fim apreciati pentru ceea ce facem la locul de munca, cautam sa fim cei mai buni, acordam mai multa atentie pregatirii  profesionale, suntem intr-o continua intrecere cu noi insine (insene ) .

 Fiecare pas inainte ne da impresia ca  ne apropiem de tinta dorita. Apoi un pas……si-nca  unul…..pana intr-o zi cand constatam ca munca ne-a acaparat cu totul,  iar de viata personala……nici vorba .

Ne-am realizat  profesional, suntem apreciati pentru ceea ce facem, dar ajungem intr-un moment  cand  parca nimic nu ne mai bucura, nimic nu mai are valoare, pentru ca-n tot timpul asta am uitat de noi, ne-am adancit tot mai mult in munca si am uitat de micile bucurii care ne-ar fi luminat sufletul .

Incercati sa va opriti cateva minute din ceea ce faceti.  In scurtul ragaz desenati un ceas si incercati sa delimitati pe cadranul lui timpul  pentru somn , timpul  pentru munca, timpul pentru alte activitati. Veti fi surprinsi cand veti constientiza ca nu aveti deloc timp pentru dumneavoastra.   Schitati-va  un program  in care sa va acordati un  timp  spunandu-va ca aveti capacitatea de a va rupe de munca  pentru a va relaxa si distra in diferite moduri. O metoda ar fi ca dupa fiecare proiect dus cu succes la capat sa va oferiti o mica recompensa: o iesire la un local, o intalnire cu prietenii, vizionarea unui spectacol, etc.

Analizati cum va simtiti dupa aceste iesiri, constatati ce e diferit, cum vi se schimba viata…

Nu-i asa ca activitatea urmatoare va fi mai placuta si mai putin stresanta?

Nu uitati ca  dupa realizarea ei sa va felicitati si sa va acordati o rasplata cat mai curand posibil.

Cu  timpul, va intra in obisnuinta impletirea sarcinilor de munca cu asa zisele bonusuri pe care vi le acordati pe merit. Si cine merita mai mult decat dumneavoastra?

 Invatati sa va pretuiti cu adevarat, ca atata vreme cat stiti sa va pretuiti, va vor aprecia si ceilalti.

Sper ca v-am dat o tema de gandire!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist  familie-cuplu

Vinovatul dovedit- povestire cu talc

povestiri terapeutice, , ,

Imagine

Demult, traia intr-un sat un brutar renumit pentru painea sa. Dar, intr-o zi, brutarului i se paru ca sunt cam usoare bucatile de unt pe care tocmai le cumparase de la un taran si le aseza pe cantar. Cand colo, ce sa vezi ?! In loc de 1 kg, cat trebuia sa aiba o bucata, fiecare cantarea doar 800 de grame. Suparat foc, omul s-a dus degraba la judecatorie, spunand ca taranul insala lumea si cerand, bineinteles, pedepsirea acestuia.
N-au trecut nici doua ceasuri si taranul a fost adus in fata judecatorului, care l-a amenintat:
– Daca este adevarat ce spune brutarul, ca ii inseli pe oameni la cantar, te bag imediat la inchisoare.
– Sa-mi fie iertat – zise taranul – dar sunt nevinovat.
– Cum indraznesti sa minti ? – sari brutarul. Chiar astazi am cumparat aceste bucati de unt de la tine. Domnule judecator, trebuie sa-l inchideti pe acest sarlatan, care a incercat sa ma pacaleasca!
– Asa este, omule ? – spuse atunci judecatorul. Este untul acesta al tau ?
– Al meu este, insa, vedeti dumneavoasta, eu nu am prea multi bani. Mi-am cumparat un cantar, dar nu am mai avut bani si pentru greutati, asa ca pun unt pe un brat al cantarului, iar pe celalalt pun o paine de-a brutarului, care – zice el – are 1 kg. Acum, daca painea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vina am ?
Auzind una ca asta, judecatorul a cantarit imediat o paine si, intr-adevar, aceasta nu avea decat 800 de g. In locul taranului, la inchisoare a ajuns adevaratul vinovat, brutarul, care nu doar ca insela oamenii, dar mai dorea si sa fie aspru pedepsit cel care ar fi facut exact ca el.
Cel ce vrea sa insele, singur se insala. Chiar daca nu vede nici un om greseala sa, Dumnezeu ii vede pacatul; iar atunci cand il mai descopera si oamenii, rusinea este cu atat mai mare.

Sursa:www.crestinortodox.ro

Cainele si pisica

povestiri terapeutice, , ,
O tema de meditatie!

Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite. La picioare, s-a asezat cainele sau. Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea:

„Da Doamne sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica!”
In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei:
„Da Doamne sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!”
Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica, insa, pandea orice moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit.
Asa este si in viata. Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii, insa, sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta.
Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi, insa, ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni.
„Suferiti de pe urma unui om rau ?

Iertai-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai!”

Sursa:www.crestinorodox.ro