A trait odata un om intelept, cunoscut in orasul sau si foarte bogat. Avea omul familie, copii si nepoti si avea grija de ei dar si de bunul mers al orasului.

Intr-o zi a murit sotia lui si el a ramas singur in casa. Dupa anul de doliu au venit copii la el si i-au spus ca e pacat ca el sa locuiasca singur intr-o casa asa mare: „Vinde casa si toata acareturile, imparte banii intre noi… vei locui la baiatul cel mare si nu-ti va lipsi nimic.”

La inceput asa a fost, dar cu timpul au incetat ceilalti copii sa vina in vizita, apoi nici nepotii nu mai veneau. Mancarea o primea ca pe o favoare si din ce in ce mai putina pana a ajuns sa rabde de foame. Asa s-a inrautatit situatia lui incat ii era rusine sa iasa din casa si sa se intalneasca cu prietenii lui.

Intr-o zi i-a spus omul fiului sau cel mare sa adune toti fratii si surorile lui si sa-l cheme si pe primar caci are ceva important sa le dea la copii.
Cand s-au adunat cu totii, a spus omul:  am impartit toata averea mea intre voi dar a mai ramas o lada cu bani si diamante pe care am ingropat-o langa copacul de la intrarea in oras.

Lada se poate deschide numai cu 2 chei pe care le dau una la primar si una baiatului cel mare. Dupa moartea mea veti merge impreuna, veti deschide lada si primarul va imparti banii intre toti copiii.

Din acea zi omul a inceput sa fie tratat asa cum fusese tratat la inceput. Copii veneau sa-l viziteze, mancarea era din cea mai buna, toti il tratau cu mult respect. Dar a venit vremea si omul a decedat.

Dupa ce a trecut prima luna de doliu s-au adunat toti copii si impreuna cu primarul au dezgropat lada si au deschis-o. Dar in lada era numai un cap de magar si o scrisoare scrisa de mana celui decedat.

Numai un magar da tot ce are inca din timpul vietii!

Morala: Da copiilor cat se poate, dar pastreaza ca sa nu ai nevoie de ei!