Arhivele lunare: noiembrie 2014

Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva îndrãzneala de a începe- o temă de meditaţie

O teribilã furtunã se abãtu asupra mãrii. Vântul sufla înghetat, brãzdând apa si înãltând-o în valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere si producând curenti care pãtrundeau în adânc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, crustaceele si molustele, purtându-le la zeci de metri de tãrm.

Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensã întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii si mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja pãrea cã devenise rozalie.
Acest lucru fãcu sã vinã multã lume pe acea parte a coastei. Sosirã acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.

Stelele marine erau aproape nemiscate.
Trãgeau sã moarã.
În multime, tinut de mânã de tatãl sãu, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu fãcea nimic. Dintr-odatã, copilul lãsã mâna tatãlui sãu, îsi scoase încãlsãmintea si fugi pe plajã. Se aplecã si culese cu mânutele sale trei stelute de mare; apoi, luând-o la fugã, le duse în apã. Dupã aceea, se întoarse înapoi si repetã operatiunea.

De pe parapet, un om strigã spre el:
– Dar ce faci, bãiete?
– Arunc în apã stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajã, rãspunse copilul fãrã a se opri din fugã.
– Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranþã nu ai sã poti sã le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigã bãrbatul. Ca sã nu mai spunem cã la fel se întâmplã pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!

Copilul zâmbi, se aplecã iar si mai culese o stea de mare si, aruncând-o în apã rãspunse:
– Iatã cã am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bãrbatul rãmase o clipã mut, apoi se aplecã, îsi scoase pantofii si sosetele si coborî si el pe plajã. Începu sã adune stele de mare si sã le arunce în apã. O clipã mai târziu coborârã încã douã fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apã. Dupã alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sutã, douã sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apã. Astfel furã salvate toate.

Morala
Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva – chiar si un prunc – îndrãzneala de a începe.

Stapanul cadoului- o tema de meditatie

Lânga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune ca în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.
Într-o dupa-amiaza, un luptator – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns în localitatea unde traia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pâna când adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.

Tânarul luptator nu pierduse înca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l învinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar batrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânarul a început sa-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pâna si pe stramosi.

Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrânul ramânea impasibil. La sfârsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocari, studentii l-au întrebat: „Cum ai putut rabda atât de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, în loc sa-ti expui lasitatea în fata tuturor?”

„Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?” – întreba Samuraiul. „Celui care ti l-a oferit – replica unul dintre discipoli.” „La fel si cu orice mânie, insulta sau invidie – spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.”

Morala

In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de tine. Poti alege sa accepti orice cadou si sa fi inclus in planurile altora, sau sa fi selectiv… si sa accepti doar acele cadouri care te ajuta in cresterea ta.

Sper că v-am mai dat o temă de gândire!
Să vă fie de folos!

8-idei-pentru-impachetarea-cadourilor-de-Craciun

Învatati sa nu mai fiti afectati de critici!

În situaţia în care cineva vă critică, spune despre voi lucruri negative, nu absorbiţi mesajul pur şi simplu, ci examinaţi-i conţinutul, iar dacă vi se pare că ceva nu-i în ordine, cereţi dovezi care să vă ajute să înţelegeţi de ce sunteţi criticaţi sau evaluaţi negativ.
Doar făcând o analiză temeinică vă puteţi da seama dacă persoana are dreptate sau nu.
Cerând argumente (s-ar putea să aveţi dreptate, dar ajutaţi-mă să înţeleg unde am greşit), nu numai pe voi vă ajută să vedeţi unde aţi greşit, dar şi persoana care critică îşi poate da seama dacă a acţionat greşit, pentru că încercând să găsească dovezi, realizează că a adus o critică nefondată.
Totodată puteţi descoperi dacă este vorba de o nevoie a voastră(de-a fi apreciat, de-a avea dreptate, de a vă fi recunoscute eforturile pentru ceea ce faceţi,etc) sau de o nevoie a lui(de a domina, de a-şi impune punctul de vedere, de a se crede superior, etc.).
„Judecăţile, criticile, diagnosticele şi interpretările legate de alţii sunt toate expresii denaturate ale propriilor noastre nevoi”.(Marshall B. Rosenberg).

Incredere

Pentru că e sămbătă seara, vă ofer o povestioară preluată de pe site-ul creştin ortodox, îndemnându-vă să meditaţi asupra ei:

Un om calatorea pe un drum de tara, impreuna cu sotia sa. Obositi de atata mers si vazand ca ii prinde noaptea pe drum, cei doi calatori au vrut sa traga la un han. Dar hangiul, om rau, a refuzat sa-i primeasca, spunandu-le ca nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a aratat nemultumita.
– Ei, lasa, femeie – a incercat sa o linisteasca omul – lasa, ca stie Dumnezeu ce e mai bine!
– Mai, omule – zise atunci femeia sa – da’ ce poate fi bine cand – uite! – nu avem unde sta peste noapte ?!
In sfarsit, au plecat mai departe si, spre bucuria lor, au intalnit un taran, om sarac, dar bun la suflet. Vazand ca i-a prins noaptea pe drum, taranul i-a primit cu drag in casuta lui.
Dar a doua zi dimineata, cand au vrut sa plece mai departe, taranul le-a dat o veste uluitoare celor doi calatori: peste noapte, hanul fusese atacat de hoti, care ii jefuisera pe toti calatorii.
– Vezi, i-a mai spus omul femeii – trebuie sa avem incredere in felul in care Dumnezeu le randuieste pe toate. Tii minte ce ti-am spus aseara ? „Lasa, stie Dumnezeu ce e mai bine.
„Fara nici o indoiala ca Dumnezeu randuieste faptele noastre mai bine decat am putea-o face noi insine.”

Sper să vă fie de folos şi să vă aducă pace-n casă şi în suflet!

Ce poate face un consilier de cuplu?

Iubire_n

– poate ajuta la formarea unui fundament trainic în familie sau în cuplu ;
– susţinerea celor doi în găsirea celor mai bune strategii să se accepte;
– să comunice cât mai eficient;
– să-şi rezolve problemele care apar în relaţie;
– să ştie să-şi stabilească priorităţile;
– să evolueze împreună;
– să-şi negocieze fiecare pas;
– să se respecte;
-să creeze un climat favorabil pentru conceperea şi creşterea copiilor, etc.

………………………………………………………………………………..
Totdeauna este mai uşor să previi decât să vindeci!
………………………………………………………………………………..
Atât consilierea familiala (care cuprinde pe toţi membrii familiei care locuiesc împreună) cât şi cea de cuplu sunt superioare celei individuale pentru că este mai eficient să-i sprijini pe oameni să-şi rezolve problemele întâlnindu-i cu persoane importante din viaţa lor pentru a-i ajuta să reorganizeze interactiunile dintre ei.

Consilierea familială şi de cuplu este benefică ori de cate ori familiile sau cuplurile sunt în impas, cand au nelămuriri cu privire la ce reguli sa adopte în creşterea copiilor si în ce fel, apoi consilierul surprinde ce anume e deficitar în structura familiei, ce patternuri îi blochează funcţionarea, ce funcţii îndeplinesc simptomele într-o familie, ce probleme se nasc în ciclul de viaţă familial.

Nu trebuie să uităm ce probleme se ivesc în cadrul unui cuplu la trecerea dintr-un stadiu în altul (de la stadiul de simbioză, la cel de diferenţiere, apoi de la cel de diferenţiere la cel de autonomie, de reapropiere, ajungând mai greu sau mai uşor, în funcţie de inteligenta cuplului la ultimul stadiu de interdependenţă mutuală ) .

ATENŢIE LA ERORILE COGNITIVE CARE NE ÎMPIEDICĂ SĂ FIM FERICIŢI !!!!!!!!

1. Gandirea “totul sau nimic” cand un individ vede lucrurile doar in alb si negru, sau cand are doar raspunsuri de da sau nu, fara sa poate vedea si existenta unor eventualitati intermediare. De ex. un individ crede ca a face o gresala este ca si cum nu ar fi bun de nimic, nu exista alternative, ori sunt bun, ori sunt rau, ori reusesc ori esuez.

Shopenhauer

2. Suprageneralizarea, cand un singur eveniment sau un eveniment neinsemnat este luat ca si concluzie intr-o situatie oarecare. De ex. o simpla discutie in contradictoriu intre doi indragostiti este luata de unul din ei ca certitudine ca nu este iubit.

3. Catastrofarea cand un individ are mereu imaginea unei catastrofe, a unui
dezastru pe baza careia interepteaza fapte anodine ca indicii ale acestor pericole majore.
De exemplu, un individ spune dupa ce se urca intr-un vehicul si acesta se pune in miscare: “dar daca o sa avem un accident”.

4. Sarirea la concluzie este atunci cand un individ trage o concluzie pe baza unui singur element sau pe baza unor elemente neesentiale, in special cand e vorba de concluzii negative. De exemplu, un incepator la scoala de soferi face o gresala si trage concluzia ca niciodata nu o sa ia carnetul de conducere.

5. Etichetarea este o forma de schema cognitiva in care exista tendinta de a atasa o eticheta negativa la propria persoana desi nu exista argumente pentru a face aceasta.
Poate exista si tendinta de a atasa etichete negative unor situatii care nu presupun un deznodamant negativ. De ex. Daca seful mi-a facut o mica observatie consider ca nu sunt bun de nimic sau daca ceva negativ s-a intamplat intr-un loc atunci locul acela este un loc unde totdeuna mi se vor intampla lucruri negative. Dupa cum vezi, etichetarea este o forma a gandirii ‘totul-sau-nimic”.

6. Personalizarea se petrece cand o persoana se considera responsabila pentru un eveniment pe care nu il are sub control sau acuza o persoana de un eveniment care de fapt nu-l avea sub control. Personalizarea presupune ca persoana prezinta ori sentimente de vinovatie, de rusine sau de inadecvare, ori tendinte de a blama pe altii, de a avea resentimente si reprosuri fata de altii. De exemplu, o sotie se considera vinovata ca sotul
o inseala sau cineva produce un accident si ii reproseaza celuilalt ca nu a fost atent.

7. Filtrarea se petrece atunci cand cineva extrage doar un eveniment sau un fapt si incearca sa traga o concluzie doar pe baza acestuia, ca si cum ar dori neaparat aceasta concluzie si din aceasta cauza filtreaza doar motivele care ii pot sustine aceasta concluzie.
Aceasta se intmapla cel mai des cu evenimentele negative, de exemplu in cazul cuiva care primeste o observatie despre un lucru pe care-l face si imediat trage concluzia ca ceea ce face nu e bine bine, ignorand celelalte comentarii pozitive.
8. Gandirea “ar trebui, s-ar cuveni” tradeaza stilul critic al unui individ fata de ceea ce face sau fata de ce se intampla. De fapt, in spatele acestui mod de gandire exista o neincredere in propria persoana si sentimente de frustrare sau vinovatie. El spune: “nu ar fi trebuit sa fac asta, lucrurile nu ar trebuie sa se intample in felul acesta, s-ar fi cuvenit ca sa mi se spuna o vorba buna, etc.” Realitarea este mereu comparata cu un “ideal” ce

9. Descalificarea lucrurilor positive este o schema cognitiva prin care subiectul nu pune pret de sugestiile, opiniile, evidentele pozitive referitoare la el, ca si cum le-ar ignora, nu ar crede in ele sau chiar nu le-ar percepe. Un astfel de individ traieste ca si cum nu ar face nimica bine, ca si cum nu ar avea nici un merit, ca si cum nu ar reusi nimica pentru ca nu vede nimic pozitiv in urma lui.

10. Citirea mintii este o schema care se evidentiata atunci cand cineva are
tendinta de a crede ca stie ce gandesc altii si mereu spune: “lasa ca stiu eu ce gandeste… sunt sigur ce crede despre mine, etc.”. El actioneaza conform acestei credinte precum ca este cert ceea ce altii gandesc, fara insa sa aibe evidente in acest sens.

11. Magnificarea( EXAGERAREA) se petrece atunci cand evenimentele sunt parca private printr-o lentila maritoare, atat importanta cat si consecintele lor. De fapt schema tradeaza nesiguranta subiectului de a face fata la evenimente negative care l-ar privi direct. Astfel, o usoare sugestie este privita ca o critica virulenta, un eveniment anodin ca un pericol sau dauna semnificativa, etc.

12. Tendinta de a face predictii nu este o schema cognitive rara. Astfel de
indivizi cred ca stiu ce o sa se intample, cred ca au calitatea de a anticipa ceea ce se va petrece, mai ales cand este vorba de evenimente negative. Aceasta ii fac sa aiba o pozitionare negativa, defetista sau evitanta in fata cursului evenimentelor.
Acesta clasificare nu a incheiat lista schemelor cognitive disfunctionale prin care un individ percepe si interpreteaza realitatea in mod deformat.

Sper că v-am dat o temă de gândire!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, Familie-Cuplu

Familia- cel mai frumos cadou din partea lui Dumnezeu

Dacă simţiţi că  lucrurile nu merg bine în familia dvs., încercaţi să găsiţi răspunsuri la următoarele întrebări:

  • Care sunt activitatile comune care va fac placere?
  • Cat timp acordati activitatilor comune?
  • A-ti avut vreodata tendinta de a realiza activitati ca si o modalitate de a petrece timpul sau ca si un mjloc de a evita o problema?
  • Care sunt persoanele cu care, in mod regulat nu reusiti sa va intelegeti?
  • Care sunt punctele comune in relatiile dintre ele?
  • Care sunt persoanele din anturajul d-voastra direct cu care va place cel mai mult sa va petreceti timpul liber?
  • Simtiti nevoia de a acorda mai mult timp intimitatii?
  • Ce simtiti cand va acordati mai mult timp?

 Nu uitaţi!

Familia

Cu timpul…(Jorges Luis Borges)

images ceas
“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila
intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu
inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e
sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… ca
saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promistiuni, si asa
omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg
deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in
ASTAZI si ACUM, pentru ca terenul lui MAINE este prea nesigur pentru a
face planuri… si viitorul are mai mereu o multime de variante care
se opresc insa la jumatatea drumului.
…..Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura
cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe
sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in
loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca
intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e
valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata. Cu
timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor
bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la
trecut.
…… Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu
defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata
fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti
alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
……Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt
numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai
tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul
inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot
restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e
ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu
adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un
prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la
aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit
cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai
lasat sa plece.
……Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de
fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama
ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau
mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate,
ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile
sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa
cum sperai.
…..Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era
viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul
vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti
vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si
nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri
iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai
nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai
are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”

Relaţia de cuplu

img2

ATENŢIE MĂRITĂ !!!!!!

Multe cupluri au impresia că din moment ce au ajuns să se căsătorească, relaţia va merge de la sine.

Fals! Orice relaţie ca să funcţioneze bine, trebuie întreţinută.
Altfel, cu timpul, relaţia se poate degrada.
Timpul ne poate fi şi prieten, dar şi duşman…..depinde numai de noi, dacă o relaţie se menţine funcţională sau nu…

Cei care dintr-un motiv sau altul au ajuns la despărţire, fac eforturi să înţeleagă motivele care au dus la degradarea relaţiei.

Problema e cât se poate de serioasă, ea atrăgând şi atenţia cercetătorilor, mai ales că în ultima vreme tot mai multe cupluri au ajuns la divorţ.

Dorind să afle de ce se degradează relaţiile de cuplu odata cu trecerea anilor, au desoperit astfel ca aceasta degradare este in strânsă legătură cu un anumit gen de relaţie de cuplu, cu climatul familial în care au crescut cei doi parteneri, dar şi cu tipul de reţea relaţională pe care îl întreţin.

Cunoscând etapele acestei degradări, un cuplu întelept poate preveni disoluţia.

Astfel, în prima etapă apare o lipsă de comunicare între parteneri, fiecare dintre cei doi întâmpinând dificultaăţi de a-şi exprima sentimentele, emoţiile. În această etapă pot fi ajutaţi de psiholog să reînvete să comunice, să treacă peste problemele ce-i despart, (care de multe ori sunt minore), să treacă peste orgolii, să se redescopere, să deblocheze sentimentele care i-au adus împreună şi pe care se încăpăţânează să le ignore .

În etapa a doua, de obicei apar dificultăţi de acomodare cu caracterul partenerului, cu personalitatea şi ritmurile sale, cei doi ajung să nu se mai suporte. Neînţelegerile dintre cei doi duc la neînţelegeri pe plan sexual, de acum urmează decepţiile sentimentale, care duc la moartea iubirii .

Când cei doi ajung să nu se mai iubească (sau cel puţin aşa au impresia), răceala începe să creeze distanţa între ei, apare infidelitatea (pentru ca de cele mai multe ori apare cineva care-ţi oferă un umăr pe care să te sprijini), apar violenţele de orice natură.

Reuşesc să treacă peste probleme cei care depăşesc etapa orgoliilor, care ştiu să se adapteze din mers.

Studiile au dovedit că cele mai rezistente cupluri sunt cele în care puterea şi sarcinile sunt echitabil împărţite, nu acelea în care ,,gospodina e la cratiţă şi soţul la table”.

Sper sa va fie de folos!

Niculina Ciupercă, consilier psihologic specialist, Familie-Cuplu