Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva îndrãzneala de a începe- o temă de meditaţie

O teribilã furtunã se abãtu asupra mãrii. Vântul sufla înghetat, brãzdând apa si înãltând-o în valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere si producând curenti care pãtrundeau în adânc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, crustaceele si molustele, purtându-le la zeci de metri de tãrm.

Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensã întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii si mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja pãrea cã devenise rozalie.
Acest lucru fãcu sã vinã multã lume pe acea parte a coastei. Sosirã acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.

Stelele marine erau aproape nemiscate.
Trãgeau sã moarã.
În multime, tinut de mânã de tatãl sãu, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu fãcea nimic. Dintr-odatã, copilul lãsã mâna tatãlui sãu, îsi scoase încãlsãmintea si fugi pe plajã. Se aplecã si culese cu mânutele sale trei stelute de mare; apoi, luând-o la fugã, le duse în apã. Dupã aceea, se întoarse înapoi si repetã operatiunea.

De pe parapet, un om strigã spre el:
– Dar ce faci, bãiete?
– Arunc în apã stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajã, rãspunse copilul fãrã a se opri din fugã.
– Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranþã nu ai sã poti sã le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigã bãrbatul. Ca sã nu mai spunem cã la fel se întâmplã pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!

Copilul zâmbi, se aplecã iar si mai culese o stea de mare si, aruncând-o în apã rãspunse:
– Iatã cã am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bãrbatul rãmase o clipã mut, apoi se aplecã, îsi scoase pantofii si sosetele si coborî si el pe plajã. Începu sã adune stele de mare si sã le arunce în apã. O clipã mai târziu coborârã încã douã fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apã. Dupã alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sutã, douã sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apã. Astfel furã salvate toate.

Morala
Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva – chiar si un prunc – îndrãzneala de a începe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s