Iubirea si Timpul

Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta îndepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane:

Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea… si – ca toti ceilalti – Iubirea.

Într-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si îsi pregatira navele si plecara.

Doar Iubirea ramase pâna în ultimul moment.

Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe lânga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea îi zise:

“Bogatie, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot lua, caci e mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine.”

Iubirea se hotarî atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo întrosuperba nava.

“Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot ajuta, Iubire…” – raspunse Orgoliul – “aici totul e perfect, mi-ai putea

strica nava”.

Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe lânga ea:

“Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!”

“Oh Iubire,” – îi raspunse Tristetea – “sunt atât de trista încât trebuie sa ramân

singura…”

Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lânga Iubire, dar era atât de multumita, încât nici nu auzi ca este strigata.

Dintr-o data se auzi o voce:

“Vino Iubire, te iau cu mine “

Vorbea un batrân.

Iubirea se simti atât de recunoscatoare si plina de bucurie, încât uita sa îl întrebe pe batrân cine este.

De cum sosira pe tarm, batrânul pleca.

Iubirea îsi dadu seama cât de mult îi datora batrânului si a întrebat Cunoasterea:

“Cunoastere, îmi poti spune cine m-a ajutat?”

“A fost Timpul” – a raspuns Cunoasterea.

“Timpul?” – se întreba Iubirea – “De ce tocmai Timpul m-a ajutat?”

Cunoasterea, plina de întelepciune, raspunse:

“Pentru ca numai Timpul e în stare sa înteleaga cât de importanta e Dragostea în

viata!”

Anunțuri

De luat aminte:

Dacă aveți griji generate de probleme concrete, cel mai bun lucru pe care îl puteți face este să folosiți următoarea strategie:

  1. Determinați cu exactitate motivul (sau toate motivele) pentru care sunteți îngrijorați  şi scrieți toate aceste motive pe o foaie de hartie – scrierea lor vă  ajută să gandiți clar si să găsiți soluții la ele.
  2. Pentru fiecare motiv de îngrijorare, determinați  toate posibilitățile de acțiune pentru rezolvarea lor și consecințele probabile ale fiecărei acțiuni, pe care le scrieți de asemenea pe hârtie.
  3. Determinați, pentru fiecare motiv, varianta optimă de acțiune, pe care o puneți imediat în aplicare.

 

Să vă fie de folos!

 

De luat aminte:

*O persoană este capabilă şi valoroasă, chiar şi atunci cănd ceva nu-i reuşeşte.

*Nici o persoană nu poate face totul. De aceea există specializările. Fiecare este programat să reuşescă să aibă performanţă într-o anumită activitate.

*Este preferabil să reuşim într-o anumită activitate, dar dacă nu reuşim nu înseamnă că e cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla.

Dacă mai încerc să mă implic în continuare până la urmă voi reuşi.

*Sunt situaţii când nu obţin rezultate bune într-o activitate, deşi m-am străduit. Atunci îmi spun că-nici un om nu le poate face pe toate, poate ca eu sunt bun la altceva, sunt oricum o persoană valoroasă.

* La şcoală sunt multe activităţi ca fiecare copil să descopere ce i se potriveşte, ca mai tîrziu să poată să se îndrepte către un anumit domeniu. Asta nu înseamnă ca fiecare copil trebuie să fie bun la toate.

* Cei buni la toate nu reuşesc totdeauna  să facă performanţă într-un domeniu.

*Este important să găndesc în situaţia în care am uitat ceva că se poate întâmpla oricui, nu sunt iresponsabil, dar am în vedere ca situaţia să nu se repete prea des, pentru că atunci devine obişnuinţă şi comportamentul începe să se repete.

* Dacă cineva la un moment dat nu are timp de mine, nu înseamnă că mă respinge sau are ceva cu mine, doar că in acel timp persoana are alte preocupări, sau se gîndeşte la ceva.

* Nu e obligatoriu ca toată lumea să mă placă. De obicei sunt prieteni cei care gândesc la fel şi au preocupări comune.

Să vă fie de folos!

 

Atentie la primul an de casatorie!

cuplu-fericit-3_n

Tinerii traiesc la intensitate maxima  momentul cununiei, care poate fi cel mai frumos moment din viata lor, sau poate fi momentul de care nu mai vor sa-si aminteasca niciodata. Si asta pentru ca ei nu constientizeaza ca de fapt momentul cununiei este ,,inceputul unei initiative, investirea unui barbat si a unei femei in speranta ca, dupa trecerea anilor vor realiza o adevarata casnicie”(David si Vera Mace).

Construirea unei casnicii fericite necesita ani de munca, indemanare, pricepere, efort, constiinta, cooperare.

De aceea primul an de casatorie este cel mai critic, pentru ca in aceasta perioada se formeaza modelul de interactiune dintre sot si sotie. Unele trasaturi fiind compatibile, ii ajuta la o adaptare potrivita, dar exista si trasaturi care trebuiesc ajustate, modificate cate putin, astfel incat cuplul sa functioneze.

 La unele cupluri exista si trasaturi care trebuiesc schimbate radical sau inlaturate si formate din nou, ca  sa dea voie casniciei sa se dezvolte armonios.

Sfatul unui specialist poate fi benefic la inceput de drum ca sa nu se ajunga din motive minore la o instrainare, sau chiar despartire.

Sper să vă fie de folos!

Niculina Ciupercă, consilier psihologic specialist, Familie- Cuplu

Timpul schimbarii

img_0926

La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:
– Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?
– Nu – i-a raspuns batranul. Vino cu mine!
L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:
– Vezi acest vlastar, stii ce este ?
– Da, parinte, un puiet de brad.
– Smulge-l!

Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.

– Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:
– Smulge-l acum pe acela.
-Dar e destul de mare, nu pot singur.
– Du-te si mai cheama pe cineva.
Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.
– Acum scoateti bradul falnic de acolo.
– Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.

– Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu.

 

„Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou.”

Sursa:www.crestinortodox.ro

Suferinţa după o decepţie în dragoste

cuplu-suparat-300x200Despărţirea de o fiinţă dragă provoacă totdeauna suferinţă, indiferent dacă eşti cea care iniţiază ruptura, sau cea care este abandonată.

Etapele prin care treci de la momentul separării şi până când reuşeşti să accepţi că nu mai eşti împreună cu persoana în care îţi pusesei atâtea speranţe, pot fi comparate cu acelea trăite cu ocazia morţii unei fiinţe dragi, sau cu pierderea unui obiect de care erai ataşată foarte mult.
Dacă pentru cea care iniţiază despărţirea suferinţa începe cu mult înainte de momentul iniţierii, pentru persoana abandonată suferinţa începe odată cu anunţul rupturii, care poate fi un adevărat şoc dacă aceasta nu a luat în seamă semnalele de avertizare.

Negarea sau refuzarea realităţii

Această etapă poate dura pentru Iniţiatoare mai multe luni sau chiar ani, pentru că la început refuză să creadă că partenerul ales nu-i cel potrivit pentru ea, că speranţele puse în relaţie se năruie, că nu mai are capacitatea să reînoiască pasiunea de la început.
Persoana abandonată primeşte decizia partenerului cu neîncredere, are impresia la început că-i o glumă proastă, apoi simte că-şi pierde echilibrul, că totul se năruie în jurul ei, nu-şi poate stopa automat sentimentele pentru persoana iubită, refuză să creadă că va fi abandonată. Odată instalată realitatea pierderii, suferinţa creşte în intensitate.

Furia şi vinovăţia

Şi această etapă e trăită diferit de Iniţiatoare şi de Abandonată. În timp ce prima trăieşte un amestec de vinovăţie, furie, confuzie, îndoială şi frustrare înainte de a lua decizia finală, Abandonata trăieşte un şoc al rupturii, apoi devine furioasă, ţipă la partener, ajunge chiar să-l lovească, pentru că nu înţelege ce a putu să facă să-i piardă iubirea acestuia. Primele impulsuri sunt de răzbunare, poate adopta comportamente pe care ulterior le regretă. Trăieşte un sentiment de respingere şi devalorizare, care duce de la comportamente de seducţie la agesivitate, critici şi judecăţi negative la adresa partenerului, sau a propriei persoane.

Negocierea

Este o etapă de negocieri, tocmeli, sau chiar şantaje.
Iniţiatoarea o face cu ea însăşi (încercând să se convingă să se resemneze cu situaţia, că şi alt partener ar putea fi la fel, că poate acesta se va schimba şi va deveni cel pe care şi l-a dorit, etc.), sau poate vorbi cu prietenii sau părinţii, fără ştirea partenerului.
Abandonata are un comportament ambivalent: uneori încearcă să schimbe decizia partenerului, făcând orice ca acesta să rămână, alteori îl ameninţă că va plăti pentru ce-i face acum. Pentru a-l ţine lângă ea poate face promisiuni să se schimbe, sau recurge la terapie de cuplu pentru a revigora relaţia.

Depresia

Este o fază caracterizată printr-o mare tristeţe, îndoieli, disperare, angoasă şi diferite simptome fizice şi psihologice.
Iniţiatoarea trăieşte aceste momente înainte de a-şi comunica decizia, perioadă în care se închide în sine, îşi pune o mulţime de întrebări, uneori este tensionată, plânge, este frustrată că renunţă la un vis în care a crezut, se simte epuizată, îşi pierde apetitul, are dificultăţi de concentrare, îi scade interesul faţă de muncă sau de lucrurile care-i făceau plăcere.
Abandonata cade în depresie când a ajuns la concluzia că a încercat toate modalităţile să-şi salveze relaţia, dar totul a fost în zadar. Epuizată, trăieşte cu o mai mare intensitate toate simptomele trăite de Iniţiatoare, însoţite uneori de gânduri sinucigaşe şi chiar de treceri la fapte, îi scade stima de sine şi încrederea în propria persoană. Îşi pune obsesiv întrebarea”De ce”(de ce i s-au întâmplat lucrurile acestea, de ce a fost părăsită, de ce nu i s-a răspuns cu iubire la sentimentele ei, etc) care-i consumă toată energia şi-i agravează depresia.

Acceptarea

Pentru Inţiatoare momentul acceptării survine atunci când îşi percepe anunţul deciziei ca pe o eliberare, ca pe începutul unei vieţi noi, în care îşi poate clădi visele a căror realizare nu a fost posibilă în relaţia respectivă.
Pentru Abandonată, acceptarea poate veni mult mai târziu, pentru cele dependente afectiv, depresia le poate marca întreaga viaţă. Acest lucru se întâmplă pentru faptul că persoanele dependente îşi construiesc respectul pentru propria persoană pe iubirea şi susţinerea celorlalţi. Până la acceptarea finală, doliul se poate întinde pe o perioadă de 2-5 ani, dar sunt şi cazuri patologice în care cea părăsită nutreşte speranţa că într-o bună zi partenerul se va întoarce spăşit, realizând ce a pierdut.
Persoanele mai puţin dependente, se obişnuiesc mai repede cu despărţirea, pentru ele perioada de doliu durând între trei şi şase luni. Până la acceptare, trec printr-o fază de resemnare, în care deşi sunt triste pentru cele întâmplate, încet, încet îşi regăsesc pacea interioară şi-şi recâştigă capacitatea de funcţionare.

Aceste etape nu sunt trăite la fel de toate persoanele, pentru că fiecare persoană e unică, iar modul de acţiune al fiecăreia depinde de personalitatea şi caracterul acesteia.
Sunt cazuri când Iniţiatoarea hotărăşte să mai dea o şansă relaţiei şi se întoarce să verifice dacă mai poate reconstrui relaţia, sau Abandonata poate suferi recăderi atunci când toţi din jurul ei credeau că şi-a revenit.
Uneori etapele sunt trăite în paralel. Unele persoane îşi revin mai repede după o dezamăgire amoroasă, altele au nevoie de mult timp pentru a se regăsi.

În toate cazurile sprijinul unui psiholog poate fi benefic pentru a-ţi diminua suferinţa, iar în cel mai fericit caz te poate ajuta să descoperi ce anume nu funcţiona în relaţie, ce anume a dus la decepţia ta sau a partenerului, cum să-ţi reconstruieşti relaţia aşa cum îţi doreşti, făcând astfel dintr-o relaţie disfuncţională una mai puternică şi mai durabilă.

Sper că v-am mai dat o temă de gândire.
Să vă fie de folos!
Niculina Ciupercă, consilier psihologic specialist,Familie-Cuplu

Bibliografie:
Yvon Dallaire- Cum să te vindeci după o decepţie în dragoste, C.N.I. „Coresi”

Cum sa recunoaștem mânia latentă

descarcare

Mânia latentă a fost identificată de specialişti de-abia în ultimii ani, cînd au putut descrie acest comportament şi a explica victimelor consecinţele dezastruoase ale acesteia. Deseori, persoanele afectate conştientizau că există o problemă, dar nu erau sigure de cine a declanşat-o, pentru că oamenii pasiv-agresivi posedă anumite abilităţi, printre care manipularea. Au anumite alibiuri la îndemână, se pricep să fie şarmanţi, binevoitori, incât li se acordă prezumţia de nevinovăţie.

Pentru a recunoaşte acest comportament pe care probabil l-aţi întâlnit, redau mai jos câteva caracteristici:

– Mânia latentă este un comportament evitant, incongruient şi contraproductiv.

– Ea se manifestă prin acţiuni sau lipsă de acţiune cu o finalitate subtilă şi manipulatoare.

– Poate fi planuită conştient şi pusă în aplicare intenţionat, sau dimpotrivă poate fi inconştientă.

– Face parte dintr-un tipar disfuncţional de comportament în relaţiile cu ceilalţi.

– Mânia latentă îi permite făptuitorului să nege orice responsabilitate pentru consecinţele ei, şi chiar sa ajungă să se victimizeze.

– Nu ajută la rezolvarea unei probleme existente, ci blochează rezolvarea acesteia, pentru ca cel stăpânit de o mânie latentă are intenţia de a răni pe ceilalţi, de a-i indispune şi a le distrage atenţia de la adevăratele probleme.

– Fiind declanşată de nevoi care n-au fost niciodată satisfăcute, are o natură manipulatoare şi indirectă.

 

Atentie!
Dacă este perpetuată mai multă vreme, poate avea un efect nociv asupra relaţiilor şi grupurilor de oameni.

Dacă doriţi să controlaţi mânia la voi şi la persoanele importante pentru voi, vă recomand să citiţi “Agresivitatea pasivă” autori Tim Murphy şi Loriann Hoff Oberlin apărută la Editura Trei.

Dacă problema persistă, atunci cereţi sfatul unui psiholog

Sper că v-am mai dat o temă de găndire.

 

Să vă fie de folos!