1. Calea tradiţională a educaţiei, care include dintotdeauna pedepse corporale, duce la refularea suferinţei şi a umilinţei.

2. Această refulare absolut necesară pentru supravieţuirea copilului cauzează mai tarziu orbirea emoţională.

3. Orbirea emoţională produce bariere in creier (“blocaje de gandire”) in scopul protecţiei impotriva pericolelor (adică impotriva traumatizărilor care au avut deja loc şi nu mai există activ, dar care – fiind refulate – sunt codificate in continuare in creier ca pericol care pandeşte permanent).

4. Blocajele de gandire franează capacitatea tinerilor şi adulţilor de a invăţa din informaţii noi, de a le prelucra şi de a elimina programe vechi, depăşite.

5. Corpul in schimb are memoria completă a umilinţelor suportate, care il impinge pe omul respectiv să cauzeze inconştient generaţiei următoare răul suferit odinioară de el insuşi.

6. Blocajele de gandire nu le permit, sau cel puţin le ingreunează oamenilor efortul de a scăpa de această repetare, cu excepţia cazurilor cand aceştia se hotărăsc să descopere in propria lor copilărie existenţa cauzelor constrangerilor.