Pentru că în ultima vreme îmi vin tot mai des în cabinet cupluri care vor să se despartă, motivând că unul din ei a avut o aventură, reiau o serie de sfaturi  care să vă ajute să treceţi peste momentele dificile  ce vă blochează orice formă de comunicare şi face imposibilă împăcarea:

• Evitaţi discuţiile care durează mult. Este mai bine sa fixaţi perioade scurte de discuţie în legătură cu ce s-a întamplat decât să petreceţi ore în şir dezbătând aceleaşi probleme şi extenuându-vă. La sfârsitul oricărei conversaţii, încercaţi să vedeţi ce aţi obţinut în urma discuţiei. Va poate fi de folos chiar să notaţi problemele pe care le-aţi discutat şi să luaţi o decizie în legătură cu ele.

• Puneţi întrebări la care suportaţi să auziţi răspunsurile.

Când aflaţi despre o aventură puteţi fi tentaţi să puneţi o mie de întrebări. Este mai bine să puneţi întrebări mai simple pentru a vă da timp să abordaţi mai târziu întrebări mai dificile. Daca îi marturisiţi partenerului despre aventură, comunicati-i acest fapt într-un- mod pe care acesta sa-l poată  întelege şi raspundeţi întrebărilor într-o manieră cinstită şi cât mai la obiect. De exemplu, dacă acesta întreabă: „De ce ai facut asta ?”, raspundeti spunând: „Pentru ca eram singur/confuz/gelos/înstrăinat dupa nasterea copilului nostru.” (sau oricare simţiţi că ar fi motivul aventurii), mai degrabă decât: „Nu stiu, s-a întâmplat pur şi simplu.” – frază care nu xplică nimic.

• Acordaţi un timp anume discuţiei despre aventură.

Discutia despre aventură poate deveni apăsătoare, mai ales dacă este însoţită de insulte şi acuzaţii.

Aceasta înseamnă adesea că pâna la urmă veţi renunţa amândoi, stresaţi şi incapabili să discutaţi într-o manieră constructivă despre ceea ce s-a întâmplat. O soluţie ar fi să cădeţi de acord să discutaţi acest subiect doar o jumătate de oră pe zi. Pe parcursul acestui timp, unul dintre arteneri poate fi cel care pune întrebările sau amândoi îsi pot expune sentimentele pe care le trăiesc. Dupa ce  expira timpul acordat, discuţia ar trebui să se oprească. Această abordare cere disciplină, dar ajuta la reducerea învinuirilor care planează inevitabil în jurul aventurii.

• Nu daţi vina pe amant!

Unele cupluri nu pot face faţă realităţii acţiunilor  partenerului infidel şi aruncă toată vina pe seama amantului.Tipic, acestia îl denumesc pe amant drept „rapitor” sau „seducator” sau „o persoană care se culcă cu cine apucă”. Aceste descrieri pot conveni de minune persoanei care a avut aventura, pentru ca nu o obligă să facă faţă propriei culpabilitaţi. În acesti mod, partenerul infidel este lăsat să scape printre degete” şi toată vina cade în spatele amantului. Este adevărat că şi amantul îsi are propria sa responsabilitate pentru situaţia creată, dar dacă relaţia va merge mai departe, cuplul trebuie sa facă faţă adevăratului motiv al aventurii, în loc să considere o altă persoană ca fiind complet responsabilă.

• Fiţi gata să ascultaţi, dar şi să vorbiţi !

În tot mai multe sfere ale societăţii, arta de a asculta începe sa dispară. Oamenii au tendinţa de a sări grabiţi de la o problemă la alta, discutând adesea despre propriile lor păreri, în loc sa acorde drept la replică şi altora.

Aceasta afirmaţie este adevarată şi pentru partenerii unui cuplu, mai ales după ce au trăit experienţa unei aventuri. Fiecare partener poate fi atât de preocupat de viziunea sa personală asupra aventurii  şi atât de nerabdator să si-o exprime, încât uita să asculte cu adevarat ceea ce spune celalalt. Aceasta situatie poate aparea daca partenerul infidel se simte atât de vinovat, încât blocheaza destainuirile celuilalt referitoare la efectele aventurii asupra sa ca partener înselat. Ascultati- va cu atentie partenerul pâna când termina ce are de spus, fara sa-l întrerupeti si mentinând contactul vizual. Daca este suparat, ramâneti calmi si încurajati-l, în loc sa va lasati si dumneavoastra coplesiti.

Nu-l acuzati niciodata ca se poarta stupid sau ca face prea mult caz. Sentimentele lui sunt reale chiar daca nu sunteti de acord cu punctul lui de vedere

• Acordaţi-vă timp.

 Nu vă aşteptaţi saărezolvaţi în câteva saptamâni toate problemele pe care le aduce la suprafaţă o aventură. Recuperarea dupa o ventură poate dura luni şi chiar ani de zile. Abordaţi  fiecare problemă pe masură ce apare şi acceptaţi faptul că sentimente precum amărăciunea, gelozia, furia şi confuzia sunt naturale şi corespunzatoare circumstanţelor date. Dumneavoastră şi partenerul vă doriţi, poate, ca totul sa ramâna în urmă, dar este un vis nerealist.

Construirea încrederii necesită un timp îndelungat chiar ani de zile, în anumite cazuri.  Sarcina pe care v-o propuneţi – reconstruirea increderii poate dura şi mai mult timp. Primele săptămâni şi luni  după dezvăluirea aventurii pot fi cele mai dureroase, dar veţi vedea că dacă vă doriţi cu adevărat  puteţi face faţă destul de bine luării unor decizii importante în anumite probleme de care va loviţi şi  relaţia poate supravieţui aventurii.

Sper să vă fie de folos!

Revin cu această postare pentru că-mi vin în permanenţă în cabinet cupluri în care soţul cere ajutor în momentul în care a fost ameninţat cu divorţul, sau deja a primit citaţia de divorţ.

Bărbaţii se plang de faptul ca nu stiu cum de s-a ajuns în această situaţie, pentru că atâta vreme cât aduc toţi banii în casă, ea ar trebui să fie mulţumită. Întrebaţi dacă i-au ascultat vreodată păsurile, dacă i-au văzut o anumită suferinţă pe chip, au răspuns că nu au timp să asculte „prostiile ei”.

Degeaba încearcă să promită că-i va fi alături unei soţii pe care a neglijat-o ani de zile, că nu-l  mai crede. Apoi oricât ai încerca să refaci o relaţie după ani de suferinţe, aşteptări, dezamăgiri, tot mai rămân răni pe termen lung ce se pot reactiva la cea mai mică neînţelegere.

TOTDEAUNA E MAI UŞOR SĂ PREVII DECÂT SĂ VINDECI!

Deci atenţie la semnalele de avertizare ce te pot ajuta să previi sfârşitul amar!

Nici o schimbare in relatie nu apare dintr-o data. Important e sa se acorde atentie oricarui semnal care vine din partea sotiei. Aceasta poate manifesta insatisfactie cu privire la relatie, se poate plange ca-i nefericita, ca nu i se da atentie, ca sotul nu mai e romantic si nu mai  e atent la nevoile ei, etc

Daca situatia se prelungeste, ea se convinge ca lucrurile nu se vor schimba in bine, capata un sentiment persistent al lipsei de speranta ca relatia va mai intra pe un fagas normal, crede ca se asteapta la ce-i mai rau de la partener si se agata de divort ca ultima solutie pentru a iesi din aceasta situatie dureroasa.

Daca sotul gaseste intelepciunea sa inteleaga ca mariajul lor are probleme si ca amandoi trebuie sa faca schimbari semnificative pentru a-l aduce la normal, divortul poate fi evitat.

In situatia in care orgoliul masculin e mai puternic decat rezolvarea problemei, consilierul de cuplu il poate ajuta sa inteleaga unde greseste, sa fie mai atent la semnalele sotiei, sa interpreteze indiciile ambivalentei acesteia ca pe un semn serios ca e nevoie de schimbare, sa invete sa comunice cu sotia fara sa se simta amenintat si sa adopte o atitudine de aparare.