Profetul Mahomed  si unul din insotitorii sai au venit intr-un oras sa predice.

Curând, unul din adeptii invataturilor sale a venit la el si a spus:

„Doamne, nu exista nimic, decât prostie in acest oras.Locuitorii sai sunt atât de incapatânati.Nimeni nu vrea sa invete ceva.Nu vrei sa convertesti aceste inimi de piatra.”

Profetul a raspuns cu bunatate, „Ai dreptate.”

Curând dupa asta, un alt membru al comunitatii s-a apropiat de profet. Zâmbind, el a spus:

„Doamne, esti intr-un oras norocos.Oamenii tânjesc dupa adevarata invatatura si isi deschid inimile lor lumii tale.”

Mahomed a zâmbit cu bunatate si a spus din nou, „Ai dreptate.”

„O, Doamne” a spus insotitorul lui Mahomed, „Ai spus primului om ca are dreptate, iar celuilalt care a afirmat opusul, i-ai spus ca are dreptate, de asemenea. Ei bine, negrul nu poate fi alb.”

Mahomed a replicat, „Fiecare vede lumea asa cum se asteapta sa fie.De ce ar trebui sa resping pe cei doi oameni? Unul vede raul, iar celalalt binele. Ai putea sa spui ca unul din ei greseste? Nu sunt oamenii de aici si de oriunde, buni si rai in acelasi timp? Nici unul din acei doi oameni nu a spus ceva gresit, doar ceva incomplet.”

Sursa:N. PESESCHKIAN POVESTI ORIENTALE CA INSTRUMENTE IN PSIHOTERAPIE