• când unul dintre parteneri se sacrifică tot timpul şi nu primeşte nimic în schimb;
• pasivitatea excesivă , ca şi iubirea excesivă prin stresul pe care-l crează;
• când unul dintre parteneri sau ambii îşi impun un sacrificiu prea mare;
• neluarea în considerare a propriilor dorinţe şi nevoi;
• mentalitatea că femeia trebuie să se supună voinţei bărbatului şi să considere preocupările acestuia prioritare faţă de ale ei, fapt ce atrage apariţia unui antagonism între parteneri;
• suprimarea libertăţii de gândire şi acţiune a partenerului;
• incompatibilitatea dintre cei doi parteneri(de gândire, de percepţie, mediu cultural şi social în care au crescut şi s-au dezvoltat, etc.);
• diferenţele înnăscute dintre bărbat şi femeie, cărora li se alătură diferenţele datorate educării diferenţiate a băieţilor şi fetelor;
• greşeala pe care o fac bărbaţii considerînd că dacă îşi întreţin familia, vin acasă la timp, nu beau şi sunt fideli, îşi demonstreză dragostea pentru soţie.

Fals! Ele au nevoie să li se spună şi să simtă că sunt iubite, apreciate, susţinute

la nevoie.

• nevoile diferite de exprimare a sentimentelor la cele două sexe;
• incapacitatea sau incompetenţa de rezolvare a conflictelor;
• lipsa de control la mânie;
• convingerea iraţională a unui partener că prin căsătorie celălalt îi aparţine; cel care crede că soţul sau soţia este proprietatea lui, are complexe de inferioritate şi o sensibilitate excesivă;
• teama de-a fi respinşi de persoana iubită, ce evidenţiază propria incapacitate şi inferioritate a unui partener.