Arhive pe categorii: consiliere familiala si de cuplu

Criteriile de diagnostic pentru Opozitionismul provocator (conform DSMIV)

consiliere familiala si de cuplu, psihologie clinica

Imagine

A. Un pattern de comportament negativist, ostil şi provocator care durează cel

puţin 6 luni, în timpul cărora sunt prezente patru (sau mai multe) dintre

următoarele:

(1) adesea îşi pierde cumpătul;

(2) adesea se ceartă cu adulţii;

(3) adesea sfidează sau refuză în mod activ să se conformeze cererilor sau

regulilor adulţilor;

(4) adesea enervează în mod deliberat pe alţii;

(5) adesea blamează pe alţii pentru propriile sale erori sau purtare rea;

(6) adesea este susceptibil ori uşor de enervat de către alţii;

(7) adesea este coleros şi plin de resentimente;

(8) adesea este ranchiunos şi vindicativ.

Notă: Un criteriu se consideră satisfăcut, numai dacă comportamentul

survine mai frecvent decât se observă de regulă la indivizii de etate şi nivel

de dezvoltare comparabile.

B. Perturbarea în comportament cauzează o deteriorare semnificativă clinic în funcţionarea socială, şcolară şi profesională.

C Comportamentele nu survin exclusiv în cursul evoluţiei unei tulburări psihotice sau afective.

D. Nu sunt satisfăcute criteriile pentru tulburarea de conduită, şi dacă individul este în etate de 18 ani sau mai mult, nu sunt satisfăcute criteriile pentru tulburarea de personalitate antisocială.

Cum să recunoaştem mânia latentă

consiliere familiala si de cuplu, ,

Mânia latentă a fost identificată de specialişti de-abia în ultimii ani, cînd au putut descrie acest comportament şi a explica victimelor consecinţele dezastruoase ale acesteia. Deseori, persoanele afectate conştientizau că există o problemă, dar nu erau sigure de cine a declanşat-o, pentru că oamenii pasiv-agresivi posedă anumite abilităţi, printre care manipularea. Au anumite alibiuri la îndemână, se pricep să fie şarmanţi, binevoitori, incât li se acordă prezumţia de nevinovăţie.

Pentru a recunoaşte acest comportament pe care probabil l-aţi întâlnit, redau mai jos câteva caracteristici:

– Mânia latentă este un comportament evitant, incongruient şi contraproductiv.

 – Ea se manifestă prin acţiuni sau lipsă de acţiune cu o finalitate subtilă şi manipulatoare.

– Poate fi planuită conştient şi pusă în aplicare intenţionat, sau dimpotrivă poate fi inconştientă. – Face parte dintr-un tipar disfuncţional de comportament în relaţiile cu ceilalţi.

– Mânia latentă îi permite făptuitorului să nege orice responsabilitate pentru consecinţele ei, şi chiar sa ajungă să se victimizeze.

– Nu ajută la rezolvarea unei probleme existente, ci blochează rezolvarea acesteia, pentru ca cel stăpânit de o mânie latentă are intenţia de a răni pe ceilalţi, de a-i indispune şi a le distrage atenţia de la adevăratele probleme.

– Fiind declanşată de nevoi care n-au fost niciodată satisfăcute, are o natură manipulatoare şi indirectă.

Atentie!

Dacă este perpetuată  mai multă vreme, poate avea un efect nociv asupra relaţiilor şi grupurilor de oameni.

Dacă doriţi să controlaţi mânia la voi şi la persoanele importante pentru voi, vă recomand să citiţi „Agresivitatea pasivă” autori Tim Murphy şi Loriann Hoff Oberlin apărută la Editura Trei.

Dacă problema persistă,  atunci cereţi sfatul unui psiholog

 Sper că v-am mai dat o temă de găndire. Să vă fie de folos!

Nu uitaţi!

O problemă conştientizată, constituie primul pas spre rezolvarea ei.

Niculina Ciupercă, consilier psihologic specialist Familie-Cuplu

Recomandare carte: Psihoterapie si credinta Autor: Elena – Claudia Rusu

consiliere familiala si de cuplu

Cartea are o valoare deosebita prin multitudinea conceptelor pe care le promoveaza.
Se pot intalni deopotriva concepte filozofice, psihologice, terapeutice, religioase, imbinate cu un real talent literar, asa cum numai o persoana care a studiat deopotriva fizică, filozofie, psihologie, literatură orientală, indiană, parapsihologie o putea face.
In debutul cartii, psihoterapeutul ce-si doreste ca aceasta carte sa ajunga la sufletul oamenilor lanseaza o serie de intrebari pe care fiecare dintre noi ar trebui sa ni le punem si dupa o meditatie indelungata sa gasim raspunsurile cele mai apropiate de sufletul nostru.
Intrebarile de fapt sunt si pentru noi un indemn si in acelasi timp o provocare de a reflecta mai mult, de a ne opri o clipa din preocuparile zilnice si a privi in viitor, pentru ca sa nu ajungem sa asistam neputinciosi la declinul existentei noastre.
Sunt intrebari de genul: “daca iesim din”zona de confort” unde ne indreptam? “, “ ce sau cine ne poate ajuta sa iesim din necazurile cotidiene, din bolile si disperarile noastre”,
“ cine se mai gandeste la suflet in afara de unii psihologi, teologi, filozofi, artisti si alti cativa visatori?” ,“ce se intampla cu familiile noastre, cu copiii nostri, intr-o lume ce devine pe zi ce trece mai putin reala si mai mult virtuala?”, “mai avem vre-un Dumnezeu in viata noastra?.
Am enumerat numai cateva, pentru ca vreau sa va starnesc interesul de a le descoperi in carte, sa meditati asupra lor si daca se poate sa va puneti si altele, pentru ca numai asa putem vedea lucrurile in adevarata lumina.
Autoarea care la 18 ani era intersata de magie, mistica, ocultism, astrologie, tehnici de vindecare energetica, este intr-o permanenta cautare de raspunsuri si ajunge sa inteleaga
ca are aceleasi framantari ca ale lui Buda, pe care-l descoperise datorita interesului fata de spatiul cultural indian, dar si o pasiune fata de cartile lui Eliade, de astrologie, numerologie, chiromantie, cristaloterapie si tehnici de vindecare energetica.
Dupa un indelung sir de cautari si tot mai multe intrebari de forma”cine sunt”, “de unde vin”, “care este sensul vietii mele”, etc. a inteles in sfarsit de unde-i veneau indiciile la ce avea sa urmeze, ca numai Dumnezeu era cel care-i calauzea pasii, ca nu intamplator teza de licenta la absolvirea facultatii de Sociologie-Psihologie a avut ca tema “Toleranta religioasa a poporului roman”, cum nu intamplatoare a fost atractia fata de credinta ortodoxa, Biserica si practica ortodoxa, precum si formarile in metoda constelatiilor familiale si analiza tranzactionala.
“Pe drumul dificil, dar frumos intru Hristos” cum recunoaste insasi autoarea, pentru a recastiga increderea lui Dumnezeu, a continuat ca si preparator universitar, lector, apoi absolvirea unui doctorat cu o tema de pionierat in tara si strainatate despre psihoterapia de film.
O tema de interes tratata in carte este criza actuala prin care trece omenirea, pe care o considera ca fiind nu numai economica, ci una spirituala, a lipsei de sens, de speranta, de viziune.
Analizand cauzele pentru care oamenii neaga pacatul, rememoreaza clipele in care se indreapta prima data spre biserica alaturi de bunica materna, dar si traseul sinuos intre credinta si stiinta. Metafora “Dumnezeu a pus degetul pe traseul vietii mele” are un dublu rol: primul sa-l faca pe cititor sa inteleaga faptul ca nu ar fi fost posibil ca autoarea sa realizeze atatea lucruri daca nu ar fi avut sprijinul divinitatii ; al doilea e un indemn adresat fiecaruia de a-si pune intrebari si a-si si analiza viata, pentru ca nimic nu-i intamplator din ce ni se intampla, ca primim de multe ori semnale care sa ne orienteze pe drumul cel bun, dar le scapam din vedere, sau nu le acordam importanta cuvenita.
Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, si chiar daca ne mai indura sa ne abatem, pana la urma ne lumineaza calea incat sa ajungem la destinatie.
Autoarea tine sa sublinieze rolul unui duhovnic in vindecarea sufletului si trupului, pentru ca “ascultarea de duhovnic este o oglindire sau o manifestare in mic a ascultarii de Dumnezeu”. Lectia de smerenie data de duhovnic ar trebui sa foloseasca oricarui terapeut pentru ca un terapeut crestin nu are dreptul sa incurajeze clientii sa cada in pacat sau sa persevereze in greseli.
Ca terapeut responsabil, isi pune intrebari pe care orice specialist ar trebui sa le aiba in vedere: “ce facem noi ca specialisti cu pacientii nostri”, “ce-i invatam pe acesti oameni, ce modele le oferim?”Intrebarile au o mare incarcatura sufleteasca si denota preocuparea pentru soarta semenilor si o tema de gandire pentru ceilalti terapeuti.
Vorbind despre evolutia psihologiei lasa sa se inteleaga responsabilitatea ce cade pe umerii specialistilor in domeniu ca prin ceea ce fac sa contribuie la recunoasterea si dezvoltarea acesteia la un nivel superior.
Autoarea simte o tristete aparte datorita faptului ca “Iubirea fata de Dumnezeu”, “Botezul” si “Cununia”, au devenit niste”ritualuri golite de sens”, ca multi nu le mai acorda importanta cuvenita, le transforma in “kitsc-uri penibile” le fac numai pentru ca “asa se face”.
Pe buna dreptate se intreaba: “Cine Il mai iubeste pe Dumnezeu? Cine isi mai ia crucea in spinare-i urmeze lui Hristos? Cine isi mai bate capul cu lucrurile acestea? Cine mai vrea sa se mantuiasca?” Etc.
Cei mai multi cer si vor cat mai rapid ca Dumnezeu sa le indeplineasca orice dorinta, dar in schimb ei sa nu faca nimic. “Oamenii vor ca Dumnezeu sa faca ascultare de ei, facandu-se in acest fel pe ei dumnezei” concluzioneaza cu mahnire autoarea.
In carte veti gasi si scurte povestioare cum este aceea cu omul de stiinta necredincios care si-a primit o replica pe masura credintei lui cand l-a intrebat pe un astronom cine a construit frumosul glob din casa acestuia (Raspunsul plin de talc il veti gasi citind cartea), sau cu tatal care plimbandu-se cu copilul prin padure refuza sa-i dea fructele otravite vazute de copil intr-o tufa, si citate din Biblie si ale unor personalitati care au avut o influenta importanta in evolutia spirituala a autoarei.
Am remarcat cuvintele pline de intelepciune ale Parintelui Arsenie (pe care poporul il considera “Sfantul Ardealului”: “Pentru noi Iisus este sensul vietii, reazamul ei in ispite si furtuni, asemanarea dupa care tanjim si insetam de-a lungul desertului vietii acesteia, originalul nostru, autenticitatea noastra, dar mai mult decat acestea, el este Prietenul nostru, e singurul care nu ne paraseste niciodata: este Sfanta noastra Impartasanie cu desavarsire si foamea noastra metafizica”
De o atentie deosebita in carte se bucura Cele zece porunci sau Decalogul:
1.Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei , afară de Mine. Se stie ca pentru Crestini Dumnezeu reprezinta: Tatal, Fiul si Sfantul Duh, impreuna formand Sfanta Treime. Explicatia pentru cei care nu o stiu o vor gasi in carte data de Sfantul Spiridon
2.Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare,şi sa te închini lor.
3.Să nu iei numele Domnului-Dumnezeului tău în deşert.
4.Adu-ti aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte pe ea.
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi ţie şi să traieăti mulţi ani pe pămînt
6.Să nu ucizi!
7.Să nu trăieşti în desfrănare.
8. Să nu furi.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasa împotriva aproapelui tău.
10. Să nu pofteşti nimic din ceea ce este al aproapelui tău.
Dupa cum se observa primele patru se refera la relatia noastra cu Dumnezeu, de care crestinii ar trebui sa tina seama ca sa nu ajunga sa aiba o relatie alterata cu Dumnezeu.
In viziunea autoarei, cheia oricarei vindecari este restabilirea relatiei pe vericala cu Dumnezeu, respectul acordat lui Dumnezeu si celor Sfinte, respectul acordat stramosilor. „Psihoterapia poate deveni, atunci cand este posibi, o punte catre Ortodoxie”, in timp ce Biblia poate fi considerata un adevarat tratat de vindecare a diverselor probleme de sanatate, organice, psihice, sufletesti si duhovnicesti” sustine autoarea. Lucrul conjugat al psihologului cu preotul poate fi de un real folos pacientilor si autoarea da drept exemplu Centrul de Formare si Consiliere Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril ce tine de Arhiespicopia Iasilor format din maicute si enoriasi.
Vorbind despre constelatiile familiale, autoarea evidentiaza efectul benefic al frazelor vindecatoare rostite in campul de lucru creat , dar si despre diverse situatii intalnite in munca de terapeut, printre care problemele sufletesti grave la copiii infiati.
Cartea cuprinde multe alte aspecte, care merita citite, aprofundate si meditat asupra lor.
Sper ca v-am trezit interesul pentru o carte ce oricarui crestin i-ar face bine sa o aiba in biblioteca personala.

Sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist,Familie-Cuplu

SUGESTII GENERALE pentru DIMINUAREA CONSECINTELOR UNEI AVENTURI

consiliere familiala si de cuplu, , ,

Daca intr-un moment de slabiciune unul din parteneri a avut o aventura, pe care o regreta si vrea sa nu-si piarda familia, sfaturile de mai jos va pot fi de un real folos.

Nu uitati!

Acolo unde exista intelepciune, orice problema poate fi rezolvata.

Nu se merita sa aruncati la gunoi o casnicie in care v-ati simtit fericiti si impliniti pentru un moment de ratacire!

• Evitati discutiile care dureaza mult. Este mai  bine sa fixati perioade scurte de discutie in legatura cu ce s-a intamplat  decât sa petreceti ore în sir dezbatând aceleasi probleme si extenuându-va. La sfârsitul oricarei conversatii, încercati sa vedeti ce ati obtinut în urma discutiei. Va poate fi de folos chiar sa notati problemele pe care le-ati’discutat si sa luati o decizie în legatura cu ele.

• Puneti întrebari   la care suportati sa auziti raspunsurile.

Când aflati despre o aventura puteti fi tentati sa puneti o mie de întrebari. Este mai bine sa puneti întrebari mai simple pentru a va da timp sa abordati mai târziu întrebari mai dificile. Daca îi marturisiti partenerului despre aventura, comunicati-i acest fapt într-un- mod pe care acesta sa-l poata întelege si raspundeti întrebarilor într-o maniera cinstita si cât mai la obiect. De exemplu, daca acesta întreaba: „De ce ai facut asta ?”, raspundeti spunând: „Pentru ca eram singur/confuz/gelos/înstrainat dupa nasterea copilului nostru.” (sau oricare simtiti ca ar fi motivul aventurii), mai degraba decât: „Nu stiu, s-a întâmplat pur si simplu.” – fraza care nu xplica nimic.

• Acordati un timp anume discutiei despre aventura.

Discutia despre aventura poate deveni apasatoare, mai ales daca este însotita de insulte si acuzatii.

Aceasta înseamna adesea ca pâna la urma veti renunta amândoi, stresati si incapabili sa discutati într-o maniera constructiva despre ceea ce s-a întâmplat. O solutie ar fi sa cadeti de acord sa discutati acest subiect doar o jumatate de ora pe zi. Pe parcursul acestui timp, unul dintre arteneri poate fi cel care pune întrebarile sau amândoi îsi pot expune sentimentele pe care le traiesc. Dupa  expira timpul acordat, discutia ar trebui sa se opreasca. Aceasta abordare cere disciplina, dar ajuta la reducerea învinuirilor care planeaza inevitabil in jurul aventurii.

●Nu dati vina pe amant /a !

Unele cupluri nu pot face fata realitatii actiunilor  partenerului infidel si arunca toata vina pe seama amantului.Tipic, acestia îl denumesc pe amantul drept „rapitor” sau „seducator” sau „o persoana care se culca cu cine apuca”. Aceste descrieri pot conveni de minune persoanei care a avut aventura, pentru ca nu o obliga sa faca fata propriei culpabilitati. In acesti mod, partenerul infidel este lasat sa scape printre degete” si toata vina cade în spatele amantului. Este adevarat ca si amantul îsi are propria sa responsabilitate pentru situatia creata, dar daca relatia va merge mai departe, cuplul trebuie sa faca fata adevaratului motiv al aventurii, în loc sa considere o alta persoana ca fiind complet responsabila.

• Fiti gata sa ascultati, dar si sa vorbiti.

În tot mai multe sfere ale societatii, arta de a asculta începe sa dispara. Oamenii au tendinta de a sari grabiti de la o problema la alta, discutând adesea despre propriile lor pareri, în loc sa acorde drept la replica si altora.

Aceasta ,afirmatie este adevarata.si pentru partenerii unui cuplu, mai ales dupa ce au trait experienta unei aventuri. Fiecare partener poate fi atat de preocupat de viziunea sa personala asupra aventurii  si atât de nerabdator sa si-o exprime, încât uita sa asculte cu adevarat ceea ce spune celalalt. Aceasta situatie poate aparea daca partenerul infidel se simte atât de vinovat,încât blocheaza destainuirile celuilalt referitoare la efectele aventurii asupra sa ca partener înselat. Ascultati- va cu atentie partenerul pâna când termina ce are de spus, fara sa-l întrerupeti si mentinând contactul vizual. Daca este suparat, ramâneti calmi si încurajati-l, în loc sa va lasati si dumneavoastra coplesiti.

Nu-l acuzati niciodata ca se poarta stupid sau ca face prea mult caz . Sentimentele lui sunt reale chiar daca nu sunteti de acord cu punctul lui de vedere

• Acordati-va timp.

 Nu va asteptati sa rezolvati în câteva saptamâni toate problemele pe care le aduce la suprafata o aventura. Recuperarea dupa o ventura poate dura luni si chiar ani de zile. Abordati  fiecare problema pe masura ce apare si acceptati faptul ca sentimente precum amaraciunea, gelozia, furia si confuzia sunt naturale si corespunzatoare circumstantelor date. Dumneavoastra si partenerul va doriti, poate, ca totul sa ramâna în urma, dar este un vis nerealist.

Construirea încrederii necesita un timp îndelungat chiar ani de zile, în anumite cazuri Sarcina pe care v-o propuneti – reconstruirea increderii poate dura si mai mult timp. Primele saptamani si luni  dupa dezvaluirea aventurii pot fi cele mai dureroase ,dar veti vedea ca daca va doriti cu adevarat  puteti face fata destul de bine luarii unor decizii importante în anumite probleme de care va loviti si  relatia poate supravietui aventurii.

Sa va fie de folos!

 Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist Cuplu-Familie

 

 

 

Tatal

consiliere familiala si de cuplu, povestiri terapeutice,

Pentru ca e week-end,va ofer aceasta povestioara preluata de pe site-ul crestin-ortodox, cu rugamintea sa meditati asupra ei:

In timp ce mancau, un taran i-a intrebat pe cei trei fii ai sai:

– Stiti voi, baieti, de unde vine malaiul din care este facuta aceasta mamaliga ?
– Da, sigur ca da! – a raspuns cel mai mic. Din sacul din camara.
Razand de el, cel mijlociu ii spuse:
– Nu-i adevarat! Malaiul e macinat din porumbul cules de pe camp; porumbul a crescut din pamantul udat de apa ploilor. Deci, pamantul si ploaia l-au facut.
– Nu stiti nimic! – zise si cel mai mare dintre baieti. Porumbul acesta vine de la Dumnezeu. E adevarat ca a crescut din pamant si ca ploaia l-a udat, dar, daca Dumnezeu nu ar fi dat vreme buna si ploaie la timp, porumbul nu s-ar fi facut, iar noi n-am fi mancat acum mamaliga. Iata cine L-a facut: Dumnezeu!
Oare avea dreptate vreunul dintre copii ? Nu, nici unul!
Tatal lor a arat si a semanat pamantul, a cules porumbul, l-a macinat la moara si a adus malaiul acasa. Tatal lor a muncit un an intreg pentru ca fiii lui sa aiba ce manca. A muncit, dar s-a si rugat. Sase zile pe saptamana a fost pe camp, dar a saptea a fost la biserica sa se roage pentru sanatate si spor in casa. S-a rugat mereu ca Domnul sa aiba grija si de familia lui, iar Dumnezeu, vazand harnicia omului, i-a ascultat ruga si l-a blagoslovit cu o recolta bogata si, pe drept cuvant, meritata. Pacat ca fiii lui nu vedeau efortul pe care parintele lor il facea pentru ei …
Cu banii castigati atat de greu, parintii ar putea sa cumpere lucruri pentru ei, dar nu fac astfel! Ei renunta la tot ce isi doresc, pentru ca fiii si fiicele lor sa aiba de toate.
Daca toti copiii ar avea grija de lucrurile lor, atunci parintii ar fi multumiti. Dar, daca toti copiii ar avea grija, in primul rand, de bunul cel mai de pret pe care l-au primit de la parinti, adica de viata lor, pe care s-o traiasca frumos si fara pacat – atunci toti parintii ar fi, cu siguranta, fericiti.

„Cinsteste pe tatal si pe mama ta, ca bine sa-ti fie tie si ani multi sa traiesti pe pamant!”

Sper ca v-am mai dat o tema de meditatie!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, Familie-Cuplu

Cateva sfaturi pentru parintii care au copii anxiosi

consiliere familiala si de cuplu, ,

Imagine

 Pentru ca-n ultima vreme tot mai multi parinti se plang ca intampina probleme cu copiii la scoala din cauza anxietatii, redau mai jos cateva sfaturi pe care le pot folosi in discutiile cu copiii lor:

*O persoană este capabilă şi valoroasă, chiar şi atunci cănd ceva nu-i reuşeşte.

*Nici o persoană nu poate face totul. De aceea există specializările. Fiecare este programat să reuşescă să aibă performanţă într-o anumită activitate.

*Este preferabil să reuşim într-o anumită activitate, dar dacă nu reuşim nu înseamnă că e cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla.

Dacă mai încerc să mă implic în continuare până la urmă voi reuşi.

*Sunt situaţii când nu obţin rezultate bune într-o activitate, deşi m-am străduit. Atunci îmi spun că-nici un om nu le poate face pe toate, poate ca eu sunt bun la altceva, sunt oricum o persoană valoroasă.

* La şcoală sunt multe activităţi ca fiecare copil să descopere ce i se potriveşte, ca mai tîrziu să poată să se îndrepte către un anumit domeniu. Asta nu înseamnă ca fiecare copil trebuie să fie bun la toate.

* Cei buni la toate nu reuşesc totdeauna  să facă performanţă într-un domeniu.

*Este important să găndesc în situaţia în care am uitat ceva că se poate întâmpla oricui, nu sunt iresponsabil, dar am în vedere ca situaţia să nu se repete prea des, pentru că atunci devine obişnuinţă şi comportamentul începe să se repete.

* Dacă cineva la un moment dat nu are timp de mine, nu înseamnă că mă respinge sau are ceva cu mine, doar că in acel timp persoana are alte preocupări, sau se gîndeşte la ceva.

* Nu e obligatoriu ca toată lumea să mă placă. De obicei sunt prieteni cei care gândesc la fel şi au preocupări comune.

 Sper sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, familie-cuplu

Capcanele certurilor intr-o casnicie

consiliere familiala si de cuplu, ,

Imagine

 Enumar mai jos cateva din capcanele certurilor in casnicie. Ele pot fi mult mai multe, particularizandu-se in cadrul fiecarui cuplu .

 Aveti intelepciunea de a le descoperi cand inca nu e prea tarziu !

1) Contraacuzatiile: mare greseala a partenerilor este de a nu asculta ce are celalalt de spus si a da vina unul asupra celuilalt.

2) Atacurile verbale – duc la raspunsuri defensive si la contraatacuri verbale .

3) Obiceiul unor cupluri de a socoti un asa zis scor in tot ce fac , pentru a-si spori increderea in sine, scor ce devine „o arma” in mainile celui care vrea sa castige „batalia”

4) Tendinta unui partener de a-l invinge pe celalalt cu orice pret, chiar in probleme minore, convingerea ca are intotdeauna dreptate .

5) Incercarea unui partener de a-l discredita, jigni, insulta pe celalalt, ingradindu-i astfel personalitatea.

6) „Lovitura sub centura” aplicata partenerului, folosind anumite informatii aflate de la acesta, care i-au fost dezvaluite intr-un moment de slabiciune, sau pentru a-i cere ajutorul intr-o anumita imprejurare .

7) Incercarea de dominare a partenerului, pe motiv ca ar detine puterea financiara, ca ar avea un aspect fizic mai placut, etc.

8) Certurile pot fi declansate si daca unul din parteneri ajunge sa duca tot greul casniciei .

9) Recrutarea unor membri ai familiei sa sustina una din parti, in detrimentul celeilalte .

10) Incercarea de a-l face pe celalalt sa se simta vinovat pentru nerealizarile cuplului.

11) Sabotarea actiunilor celuilalt, crearea unei atmosfere in care domina sacaieli, vaicareli, reprosuri .

12) Am lasat la urma poate cel mai important lucru care trebuie sa fie in atentia partenerilor: cei doi trebuie sa evolueze impreuna, pentru ca in caz contrar, fiecare detine sistemul lui de valori, apare o prapastie intre cei doi, certurile inlocuiesc armonia cuplului.

Sper sa va fie de folos si sa aveti capacitatea sa depistati toate capcanele care v-ar distruge relatia!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, familie-cuplu

Sfaturi pentru tinerii casatoriti, dar si pentru ceilalti, care doresc sa nu aiba probleme in relatie

consiliere familiala si de cuplu

Din modul cum rezolvati problemele sau conflictele in cuplu, aflati multe lucruri despre voi :

– Astfel daca evitati confruntarea cu o problema, se  poate  spune despre voi ca aveti sentimente de teama, insensibilitate sau nesiguranta fata de partener.

– Daca incercati sa va rezolvati singuri neintelegerile, va considerati partenerul incapabil de a contribui cu ceva.

Analizati-va comportamentul si daca va incadrati intr-una din situatiile de mai sus , incercati sa schimbati ceva in relatie, pentru ca aceasta sa supravietuiasca. Daca nu, mai devreme sau mai tarziu va fi sortita esecului .

     Solutia ideala ar fi sa gasiti impreuna solutii salvatoare in situatiile dificile care apar, sa descoperiti impreuna solutia ideala care  sa va aduca fericire, respect reciproc si comunicare adevarata .

 Rezolvarea neintelegerilor necesita rabdare, sinceritate, intelepciune si mult timp. Acordati-va timp pentru a discuta despre sentimentele si nevoile voastre. Indiferent de cat ati fi de ocupati, acest timp nu este un timp pierdut, ci pentru relatie este un mare castig .

Deciziile importante nu se iau imediat, lasat-va un timp de gandire si rediscutati problema cand sunteti odihniti, intr-o atmosfera lipsita de factori stresanti, care va pot bloca si sa va faca sa ajungeti la decizii pripite pe care le veti regreta mai tarziu.

 Vedeti in tovarasul de viata un partener egal, pentru ca numai asa puteti lua decizii in favoarea ambilor parteneri .

Separati problema de persoana. Orice om poate avea o problema intr-o zi, asta nu inseamna ca e o persoana mai mult sau mai putin importanta pentru partener. Acordati-i sprijin cand se confrunta cu o problema, ca sa puteti reveni la armonia dinainte .

Oamenii nu sunt roboti. Orice om poate avea un comportament mai performant intr-o zi, sau mai putin performant in alta.

 Invatati sa va stimati si cu bune si cu rele, pentru ca de multe ori situatiile mai dificile ne sunt date ca sa ne putem bucura cu adevarat de cele bune. Totul e sa fiti flexibili, sa gasiti o cale de a iesi dintr-o situatie dificila, analizand ce s-a intamplat, ca pe viitor sa o evitati .

 Sper ca v-am mai dat o tema de gandire.

Sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic Familie-Cuplu

Nimic nu e ceea ce pare

consiliere familiala si de cuplu, Dezvoltare personala, povestiri terapeutice

Fiindca e week-end, va ofer aceasta povestioara alegorica, preluata de pe „Unelte pentru schimbare”, cu rugamintea sa reflectati asupra ei:

Doi îngeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea în casa unei familii înstarite.

Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe îngeri sa înnopteze în camera de oaspeti. În schimb, le-a oferit o camaruta în subsol.

În timp ce îsi faceau paturile, îngerul cel batrân a vazut o gaura în perete si a reparato imediat.

Când îngerul cel tânar l-a întrebat de ce, celalalt înger i-a raspuns: ” Lucrurile nu sunt

întotdeauna ceea ce par a fi „.

În noaptea urmatoare îngerii au ajuns sa se odihneasca în casa unui om foarte sarac, dar foarte ospitalier, taran ce locuia împreuna cu sotia lui.

Dupa ce au împartit cu ei putina mâncare ce o aveau, i-au lasat pe îngeri sa doarma în patul lor, unde se puteau odihni în voie.

Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plângând. Singura lor vaca al carei lapte era unicul lor venit, murise pe câmp.

Îngerul cel tânar s-a înfuriat si l-a intrebat pe cel batrân, cum se poate întampla un asemenea lucru?

” Primul om avea tot… si totusi l-ai ajutat „, a spus el.

” A doua familie avea atât de putin, dar era în stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara „.

” Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi „, i-a raspuns îngerul cel batrân.

„Când am stat în subsol am observat ca în gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapânul era orbit de lacomie si era incapabil sa-si împarta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca. Noaptea trecuta când am dormit în patul familiei de tarani, îngerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat în schimb vaca. Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. Uneori chiar asa se intampla când lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebui.”

Morala

Daca reusesti sa pastrezi o atitudine pozitiva, sa nu iei orice lucru la modul personal, vei vedea ca absolul orice situatie poate sa te ajute în cresterea ta. Înca din leagan am fost învatati ca orice lucru are o dubla polaritate. Ca el este ori bun, ori rau.

Lucrurile sunt mai complexe decât atât. Important este sa te adaptezi, sa crezi cu tarie ca orice întâmplare este în avantajul tau.

(Autor necunoscut)

Sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Din nou despre comunicare……

consiliere familiala si de cuplu

Imagine

Comunicarea este vitala pentru cuplu.

Nu uitati ca prietenia voastra a inceput prin comunicare. V-ati zambit, v-ati facut semne si ati descoperit ca puteti comunica unul cu celalalt. V-ati simtit liberi si degajati, v-ati simtit ascultati si intelesi.

Comunicarea v-a ajutat sa intelegeti ca ati inceput sa ganditi la fel. De fapt ati constatat ca dragostea si comunicarea merg impreuna. Aceasta e esenta dragostei care v-a ajutat sa ajungeti la casatorie.

De multe ori dupa casatorie comunicarea este intrerupta, iar persoanele implicate in relatie nu-si mai pot exprima deschis simtamintele .

 Daca vi se intampla acest lucru, opriti-va o clipa si-ncercati sa vedeti ce s-a intamplat.  Nu considerati ca exprimarea sentimentelor pozitive e o dovada de slabiciune. N-ati fi ajuns sa va casatoriti daca persoana de langa voi n-ar fi avut calitati care sa va atraga. Orice om poate avea la un moment dat un comportament mai putin performant, dar asta nu inseamna ca anuleaza tot ce a facut bun pana acum.

Ca ne place sau nu, femeile si barbatii functioneaza diferit. Femeile au nevoie de mai multa exprimare a dragostei, au nevoie sa li se spuna ca sunt iubite. Unii barbati nu stiu sa le spuna cuvinte frumoase, chiar daca isi iubesc sotiile intens. De aceea fiecare gest, imbratisare, strangere de mana, o privire, pot face mult pentru mentinerea unei relatii.

Fiti convinsi ca o faceti pentru viitorul relatiei voastre si-ar fi pacat sa daramati ce ati construit cu migala in atata timp.

Aveti in vedere faptul ca a comunica nu inseamna orice, oricum si oricand. Nu comunicati lucruri importante cand partenerul e stresat, obosit, pentru ca atunci degeaba insistati sa va asculte sau sa-l implicati in comunicare ca puteti obtine contrar ce va asteptati.

Nu insistati asupra unor lucruri care stiti ca-n trecut v-au adus probleme, daca e cazul considerati-le subiecte tabu si construiti-va viitorul impreuna, negociind fiecare pas, dar avand in vedere ca rezultatul sa fie in favoarea cuplului, nu a unuia dintre parteneri, pentru ca atunci e inevitabil sa nu apara iarasi disensiuni.

Stabiliti-va scopuri comune, visati impreuna la ele, ganditi-le pe termen lung, ca sa nu aveti surpriza ca la un moment dat sa constatati ca nu va mai regasiti in ceea ce vi se intampla, ca partenerul a ajuns un strain, ca functionati pe planuri diferite.

Nu faceti greseala sa considerati ca aveti un partener sigur, care va va fi alaturi indiferent ce se intampla. Un viitor impreuna se construieste cu migala, dar si cu intelepciune.

Cu acuze nu se rezolva nici-o problema. Orice geseala se poate indrepta daca analizam ce s-a intamplat, invatam din ea, constientizam ca nu orice dorinta a noastra devine realitate, ca si celalalt poate face greseli, dar asta nu-l face mai putin valoros pentru noi….

Sper ca v-am mai dat o tema de gandire!

Sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie -cuplu