Redau mai jos un fragment din cartea lui Eric Berne, Ce spui după „Bună-ziua”?, ce se vrea „o reacţie marţiană” la o poveste pe care o ştim cu toţii: „SCUFIŢA ROŞIE”.
Nu întâmplător am ales acest fragment. Sper să vă stârnesc astfel interesul la lectură.

„Intr-o zi, mama o trimite pe Scufiţa Roşie in padure, sa-i duca bunicii de mancare, iar pe drum, ea se intalneşte cu un lup.
Ce fel de mama trimite o fetita in padure, cand acolo exista lupi? De ce nu s-a dus chiar mama sau de ce n-a insotit-o pe SR? Daca bunica era aşa de neajutorata, de ce o lasa mama sa locuiasca de una singura, intr-o coliba, atat de departe? Şi daca SR trebuia totuşi sa mearga la bunica, de ce mama n-a avertizat-o sa nu se opreasca la vorba cu lupii? Povestea arata clar ca fetitei nu i s-a spus niciodata ca e periculos sa faca aşa eeva. Nici o mama nu poate fi atat de proasta; se pare, aşadar, ca mamei nu-i pasa prea mult ce se intampla eu SR sau poate chiar voia sa scape de ea. De asemenea, nici o fetita nu poate fi atat de proasta: cum a putut SR sa se uite la ochii, urechile,mainile şi dintii lupului şi sa creada ca e bunica ei? De ce n-a fugit din coliba cat mai repede? Şi apoi, ce fetita rautacioasa, sa adune pietre ca sa le puna in burta lupului! In orice caz, orice fata cu judecata sanatoasa, dupa ce a vorbit cu lupul, nu
s-ar fi oprit sa culeaga flori, ci şi-ar fi spus: „Ticalosul ala o s-o manance pe bunica daca nu gasesc repede pe cineva care sa ma ajute!”
Nici macar bunica şi vanatorul nu sunt dincolo de orice banuiala. Daca privim drama persoanelor din aceasta poveste ca pe nişte oameni adevarati, fiecare cu propriul scenariu,vedem cat de bine se impletesc personalitatile lor, dintr-un punct de vedere martian.

1. Mama incearca, evident, sa-şi piarda „accidental” fiica sau, cel putin, vrea sa sfarşeasca prin a spune: „Ce groaznic,in vremurile astea nu mai poti nici macar sa te plimbi prin pace fara ca un lup … ” etc.

2. Lupul, in loc sa manance iepuri şi alte asemenea vietati, se intinde evident mai mult decat ii e plapuma şi ştie probabil ca in felul asta va sfarşi prost, aşa ca pesemne cauta necazul cu lumanarea. Evident, l-a citit in tinerete pe Nietzsche
sau alt ganditor din aceeaşi categorie (daca poate sa vorbeasca şi sa-şi puna pe cap o boneta, de ce n-ar fi in stare sa citeasca?), iar motto-ullui e ceva de genul „Traieşte primejdios şi mori cu glorie”.

3. Bunica locuieşte singura şi-şi lasa uşa neincuiata, aşa ca, poate, spera sa se intample ceva interesant, ceva ce nu s-ar putea petrece daca ar locui cu familia. Poate de asta nu s-a mutat la rude sau macar pe aceeaşi strada cu ele. Probabil ea e inca suficient de tanara ca sa guste aventura, din moment ce SR e o copilita.

4. Vanatorul este, evident, un salvator caruia ii place sa-şi chinuie adversarul invins, cu ajutorul unor adorabile fetite neintinate: fara doar şi poate, un scenariu adolescentin.

5. SR ii spune lupului cat se poate de explicit unde o poate revedea, ba chiar se urca in pat eu el. E clar ca joaca „Viola” şi, in cele din urma, intreaga poveste o face foarte fericita.
Adevarul este ca toate personajele din poveste cauta sa traiasca o intamplare palpitanta aproape cu orice pret• Daca luam rasplata finala in sensul ei propriu, se poate spune ca toata taraşenia a fost un complot menit sa-i vina de hac bietului
lup, facandu-l sa creada ca e mai deştept decât toti şi folosind-o pe SR drept momeala. In acest caz, morala poveştii nu e aceea ca fecioarele nevinovate ar trebui sa evite padurile in care se gasesc lupi, ci ca lupii ar trebui sa nu se apropie de fecioarele aparent nevinovate şi de bunicile acestora; pe scurt,un lup n-ar trebui sa umble prin padure singur. De aici se naşte şi intrebarea interesanta: ce a facut mama dupa ce s-a descotorosit de SR pe ziua respectiva?
Daca toate acestea par cinice sau neserioase, sa ne ocupam in cele ce urmeaza de SR in viata reala. Intrebarea cruciala aici este: cu o asemenea mama şi dupa o asemenea experienta, cum arata SR devenita femeie adulta?”

Să vă fie de folos!