Arhivele lunare: ianuarie 2015

Acvila regala (poveste terapeutică)

O temă de meditaţie atât pentru părinţi cât şi pentru copii:

th
Un fermier descoperii intr-o buna zi un cuib de acvile abandonat, cu un ou in el. Lua
oul si il puse in cuibul unei gaini din ograda sa.
Se nascu, in mijlocul gainilor, o pasare de toata frumusetea care invata desigur sa se
poarte ca o gaina.
Fermierul se ocupa mult de noua sa “gaina” si facea totul pentru a o proteja. O rasfata
si ii aducea imediat tot ceea ce aceasta cerea. Acvila gaina devenea pe zi ce trece foarte dependenta de fermier, care nu-si dadea seama de raul pe care il face.
La un moment dat, acvila vazu pe cer o pasare mare care plana si spuse:
– Intr-o zi si eu voi zbura ca aceasta pasare. Atunci, fratii si surorile sale au inceput sa
rada de ea. Rusinata, regreta ca spusese aceste cuvinte si continua sa manance graunte din tarc.
Intr- o buna zi, o zana buna trecu pe acolo si vazu acvila regala vegetand in mijlocul
gainilor. Atunci ea ii spuse fermierului:
– Cred ca iti iubesti foarte mult pasarea ta rara, dar cred ca nu-i faci nici un serviciu
tinand-o in aceste conditii. Te gandesti prea mult la tine. Aceasta pasare nu este fericita si atunci cand va fi prea mare nu-si va mai dezvolta calitatile sale extraordinare si potentialul sau nelimitat.
A doua zi, dupa ce a stat pe ganduri, fermierul nostru a luat pasarea in maini si a
lansat-o in aer. Acvila a avut din fericire timp sa-si deschida aripile si sa aterizeze jalnic pe pamant, in hohotele de ras ale gainilor.
Dar omul nu se descuraja, ci urca pe acoperisul hambarului si spuse pasarii:
– Esti o acvila, zboara! Si o lansa in aer. Dintr-un reflex spontan, acvila isi deschise
aripile, plana cateva secunde deasupra curtii si ateriza in mijlocul gainilor uimite…
Atunci fermierul urca muntele din apropierea fermei sale si lansa acvila spre cer. Cu
batai de aripi din ce in ce mai mari, acvila incepuse sa zboare fericita pe cer, din ce in ce mai sigura de ea.
Periodic, ea revenea sa-l vada pe fermier si pe prietenele sale, gainile, care o
considerau de acum inainte ceea ce ea era intr-adevar, o acvila regala.
Te recunosti in atitudinea supraprotectoare a fermierului ? Oferi celorlalti chiar si fara
a-ti cere ? Ai tendinta de a-i proteja, rasfata pe ceilalti, intr-o asemenea masura incat le creezi o dependenta de tine? Te lasi protejat, rasfatat, condus, de ceilalti fara sa-ti dai seama?
Amintesteti de fermier, care dupa ce a fost consiliat de zana cea buna, a dat drumul
acvilei din ograda sa, lansand-o in aer pentru a-si deschide aripile sa zboare.
Amintesteti de acvila care desi crestea alaturi de gaini, avea dorinta de a zbura precum
o acvila regala.
Si tu iti poti redirectiona atentia dinspre ceilalti spre tine, lasandu-le celorlati
autonomia necesara pentru a devenii ei insisi, pentru a-si dezvolta o maibuna incredere in propria persoana.

Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa

Sursa: Poveşti terapeutice pentru suflet culese de de Laurenţiu Marius Dragomir

Morcovi, oua sau boabe de cafea ?

Pentru că este week-end şi aveţi timp mai mult, vă ofer o povestioară terapeutică, rugându-vă să meditaţi asupra ei.

Sper să vă fie de folos!

O tanara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de infruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de cate ori reusea sa rezolve o problema, alta noua isi facea aparitia.

Mama ei o duse in bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. In scurt timp apa din ele a inceput sa fiarba. In primul vas a pus morcovi, in al doilea oua, iar in ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba.

Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos afara ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o in al treilea bol.

Intorcandu-se spre fata ei a intrebat-o:
„Spune-mi ce vezi?”

„Morcovi, oua si cafea”, a raspuns ea.

Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii in mana si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facand aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. In final, mama a rugat-o sa soarbă din cafea. Fata zambind a savurat o inghititura din cafeaua cu o aroma imbietoare.

Curioasa, a intrebat-o pe mama ei: „Ce inseamna toate acestea, mama?”

Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat insa diferit.
• Morcovii au fost la inceput tari, puternici si neinduplecati. Dar apa fiarta i-a inmuiat si au devenit slabi.
• Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert continutul sau s-a intarit.
• Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.
„Care dintre ele esti tu?” si-a intrebat fiica. „Cand adversitatea bate la usa ta, tu cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau un bob de cafea?”

Gandeste-te si tu: Care sunt eu?
• Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa imi pierd puterile, sa devin fragil?
• Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi, dar in interior zace o inima impietrita?
• Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cand apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?

In timpurile in care intunericul si esecurile primeaza, te poti ridica la un alt nivel? Cum faci fata adversitatii? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea?

Poate ca ai parte de destula bucurie care sa te faca dulce, de suficiente incercari care sa te faca puternic, de suficienta tristete care sa te faca uman si de suficienta speranta ca sa te faca fericit.

Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare in cale. Cel mai luminos viitor va avea intotdeauna la baza un trecut uitat, nu poti inainta in viata pana cand nu lasi la o parte esecurile si suferintele din trecut.

Atunci cand te-ai nascut, tu plangeai si toti cei din jurul tau radeau. Traieste-ti viata astfel incat la finalul ei tu sa fii cel care rade si toti cei din jurul tau sa planga.

SPRE INFORMARE : DECESUL SI MOARTEA (REACTIILE PACIENTILOR TERMINALI)

faza terminal[

Stadiul 1. Şoc şi negare. Reacţia iniţială a bolnavului este şocul, urmat de negarea faptului că ceva ar fi in neregulă.
Unii bolnavi nu trec de acest stadiu şi pot să meargă de la un medic la altul, pană cand găsesc unul care le sprijină poziţia.

Stadiul 2. Mânie. Pacienţii devin frustraţi, iritabili şi mânioşi pentru că sunt bolnavi; intreabă „de ce eu?“.
Managementul bolnavilor in acest stadiu este dificil, pentru că mânia este deplasată asupra medicilor, personalului spitalului şi familiei. Uneori mania este direcţionată către ei inşişi, din credinţa că boala a apărut ca pedeapsă pentru rele.

Stadiul 3. Negociere. Pacientul poate să incerce să negocieze cu medicii, prietenii sau chiar cu Dumnezeu ca, in
schimbul vindecării, să indeplinească una sau mai multe promisiuni (de ex., să doneze la organizaţii de
caritate, să meargă regulat la biserică).

Stadiul 4. Depresie. Pacientul manifestă semne clinice de depresie; retragere, incetinire psihomotorie, tulburări de somn, lipsă de speranţe şi, posibil, ideaţie de sinucidere. Depresia poate fi o reacţie la efectele bolii asupra vieţii personale (de ex., pierderea serviciului, dificultăţi financiare, izolarea de prieteni şi familie) sau
poate să fie o anticipare a pierderii reale a vieţii, care va avea loc in curand.

Stadiul 5. Acceptare. Persoana realizează că moartea este inevitabilă şi acceptă universalitatea ei.

Sursa: KAPLAN & SADOCK-MANUAL DE BUZUNAR DE PSIHIATRIE CLINICĂ
(Elisabeth Kubler–Ross)

Dezvoltarea personala este un lux sau o necesitate ?

O analiza la nivelul planetei ( Ion I.Ionescu-Sociologia dezvoltarii comunitare) ar scoate in evidenta multiplicarea relatiilor dintre oameni, comunitati, societati, a interactiunilor si interdependentelor, cresterea mobilitatii persoanelor, globalizarea schimburilor (de capital, produse, informatii) inmultirea modurilor de organizare a colectivitatilor, societatilor si de gestionare a resurselor.

Datorita acestor transformari radicale, apar: neputinta de a prevedea viitorul, incertitudinea si riscurile, punerea permanenta sub semnul intrebarii a pozitiei economice si sociale dobandite, goana inversunata dupa performanta, competitivitatea de toate felurile, necesitatea adaptarii in mod eficient si pozitiv la schimbarile si mutatiile din societatea de astazi .

In aceste conditii, dezvoltarea personala a devenit un fel de formare permanenta aplicata propriei persoane, avand rolul de a optimiza competentele, gasindu-si locul in aplicarea unui eficient proces individual de reusita . Cu ajutorul ei ne putem adapta noii realitati , intelegem necesitatea schimbarii mentalitatii ca odata invatata o meserie aceasta ne poate asigura existenta toata viata si constientizam ca avem forta necesara s-o luam de la capat ori de cate ori conditiile socio-economice o impun . Atunci cand schimbarea vine din interior, adaptarea se face mai usor, iar insusirea unor noi cunostinte nu mai provoaca stres, individul devenind stapanul propriului destin .
Multe din exercitiile si tehnicile invatate la cursurile de dezvoltare personala, ne ajuta sa detinem controlul asupra timpului de care dispunem, asupra factorilor de stres, asupra relatiilor cu ceilalti, ne da forta sa demaram o actiune dorita pentru a realiza ce ne-am propus .

Comparand nivelurile de stres din mai multe activitati (pe un studiu facut de mine pe 144 subiecti repezentand 4 categorii socio-profesionale), am putut observa ca pe langa complexitatea muncii, nivelul de stres este influientat si de stabilitatea emotionala, impulsivitate, sociabilitate si modul cum se exercita autocontrolul. Iar acestea difera la fiecare individ in parte, in functie de personalitatea fiecaruia , in functie de nivelul de cunoastere si autocunoastere personala .

Daca stim sa abordam corect o activitate , oricat ar fi de stresanta pentru altii, pentru noi poate deveni placuta. Preluarea controlului este cheia dezvoltarii personale .
Prin urmare, dezvoltarea personala nu este un lux , ci devine o necesitate .

Sper sa va fie de folos!

Oare ne dorim cu adevărat schimbarea?

Reiau un articol mai vechi de al meu, care se doreşte a fi o temă de meditaţie pentru cei ce se tem de schimbare:

Ni se intampla de multe ori sa ne dorim o slujba noua pentru ca cea actuala nu ne mai aduce satisfactiile dorite, dar gandul ca s-ar putea sa esuam la noul loc de munca, ne face sa batem in retragere.
Vechiul proverb romanesc “ nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard “ e atat de actual si astazi si ramane o convingere limitatoare pentru multi dintre semenii nostri .
Din fericire sunt destui care nu gandesc asa si daca altii reusesc, tu de ce nu ai reusi?
Daca te cunosti cu adevarat…., daca esti convins ca meriti ceva mai bun…, schimbarea e necesara.
Fiecare om trece in viata printr-un lant de schimbari, dar trecerea trebuie facuta in asa fel incat sa te duca spre ceea ce iti doresti cu adevarat. Invata sa iti placa schimbarea, fa un efort constient de a crede in ea.
Incearca sa te concentrezi pe sentimentele pozitive, nu pe cele negative, vizualizeaza cum te vei simti la noul loc de munca, mai puternic, cu un mental mai clar, calm, bucuros de ceea ce faci. Fa o comparatie cu vechiul loc de munca, reprezinta-ti explicit scopul urmarit.
Intreaba-te din nou ce urmaresti sa obtii prin schimbarea locului de munca si cand anume vei sti daca ai reusit sa realizezi ceea ce ti-ai dorit. Construieste-ti strategia potrivita pentru a reusi.
Daca esti convins ca nu esti pe calea cea buna, lanseaza o noua strategie care poate fi aceeasi cu o mica modificare, o alta legata de prima, sau complet diferita.
Anticipeaza totul pana in cel mai mic amanunt. Construind o anticipatie pozitiva lucrurile ti se vor parea mult mai clare cand ajungi acolo.
Anticipeaza daca poti si un eventual esec, dar cu convingerea ca acesta te va intari si-ti va da forta sa mergi mai departe. Nu de putine ori invatatura trasa dintr-un esec poate constitui premisa unor succese viitoare.
Construieste-ti strategia folosind toate cele 3 sisteme de reprezentare: vizual, kinestezic si auditiv pentru ca fiecare dintre sistemele noastre de reprezentare este capabil de a primi si procesa informatii. Abia dupa ce ti-ai construit pas cu pas o strategie viabila, poti trece in sfarsit la luarea unei decizii care sa te satisfaca. Toate sentimentele, senzatiile asociate inspiratiei, insight-urilor, te ajuta sa iti dai seama ca esti pe calea cea buna.

Sper să vă fie de folos!