Lupta pentru suprematie este una din cauzele care provoaca tensiune in cuplu.
In multe cupluri exista conceptia ca „barbatul este seful familiei”si incearca cu orice pret sa domine : isi impune punctul de vedere, porunceste, devine brutal, are impresia ca femeia lui e sclava, trebuie sa suporte orice. Linistea caminului este de-acum perturbata, iubirea de sine ia locul sentimentelor frumoase care i-au adus pe cei doi impreuna.

Inventivitatea masculina pentru a-si tine sotia sub ascultare, nu are limite. Uneori pentru a -si domina sotia o ameninta cu infidelitatea :”daca nu esti asa cum vreau eu,o sa-mi caut alta, care sa faca exact ce vreau eu”. Acest aspect dictatorial nu poate decat sa faca rau unei evolutii sanatoase a cuplului, pentru ca atata vreme cat cei doi se consulta in problemele importante si iau decizii impreuna, rezolvarile vor fi mai bune si mai practice.

Chiar si atunci cand sotii sustin ca femeia este egala cu barbatul, in practica de multe ori se intampla cu totul altfel .
Idealul ar fi ca cei doi sa fie condusi de intelepciune, sa gaseasca o cale comuna de a-si rezolva problemele, astfel incat nici unul dintre ei sa nu se simta lezat, sa nu se lase prada orgoliilor.
E cunoscut proverbul”unde-s doi puterea creste” . Nu se specifica in nici o parte ca s-ar referi numai la barbati, de ce n-ar fi valabil si in cuplu?

Relatia ceruta de Evanghelie ca barbatul sa fie ” capul familiei”, trebuie inteleasa ca barbatul fiind cel ” care poarta greutatea familiei, nu cel care da dispozitii”, la baza familiei crestine dupa cum se stie, sta dragostea, ceea ce face ca un sot iubitor sa nu aleaga modalitatea de a fi slujit de nevasta, ci sa vada in ea un partener cu care sa imparta si bune si rele .

In Sfanta Scriptura , barbatii sunt indemnati sa-si iubeasca femeile asa cum Hristos iubeste Biserica, deci se exclude din start duritatea.

Nu uitati ! In familiile in care exista armonie si echilibru, copiii isi dezvolta o personalitate armonioasa, sunt feriti de tulburari afective .

…………………………………………………………………

Pentru ca de multe ori in cupluri se nasc anumite confuzii in ceea ce priveste rolul barbatului intr-o familie, revin cu anumite precizari,care sper sa fie imbunatatite de comentariile voastre :
1) Femeia si barbatul sunt „robii lui Dumnezeu”, nu femeia este roaba barbatului,cum sustin anumiti barbati.
2) Barbatul isi iubeste femeia precum Hristos Biserica , este plin de dragoste si intelegere fata de aceasta, se poarta delicat cu sotia.
3)Nu se impune cu forta drept”cap al familiei”,in mod natural virtutile si talantii sai il impun.
4) Sotia nu se convinge cu tipete si palme, ci cu intelepciune, si cu adevaratul limbaj al dragostei (nu cel vulgar folosit de unii…).
5) Isi convinge sotia sa faca in deplina libertate ceea ce trebuie, nu impune, respecta libertatea sotiei sale.

Atentie! O familie crestina nu poate fi crestina numai pe bucati; daca intr-o singura directie pierzi teren, inseamna ca nu esti pregatit pentru casnicie.

Sper ca v-am dat o tema de gandire!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu