Legile iubirii in munca de constelatii

Constelatiile familiale pot fi un sprijin de neimaginat pentru un terapeut ce-si doreste sa-si vada clientii privind cu incredere spre viitor.

“Legile iubirii”explica multe lucruri pe care celelalte terapii le trateaza superficial. Omul, ca si natura, se supune unor legi naturale. Nu poate exista  ordine intr-o familie in care nu se tine cont de cele doua legi principale:

1). “Toti cei care apartin familiei au un drept egal de a apartine, indiferent de ceea ce poate ca au facut “.

2). “Exista o ierarhie in termeni ai timpului. Cei nascuti inainte au precedenta asupra celor care au venit mai tarziu”

Personal nu-i inteleg pe cei care considera aceste legi “dogmatice si rigide”

In primul rand, prin “Legea apartenentei”(Cine apartine familiei)  se extinde cercul celor care apartin familiei si atunci o problema care se repeta  poate fi gasita acolo unde nimeni nu se astepta. Acest lucru se intampla pentru ca pe langa parinti, frati, surori, bunici, la care fiecare se gandeste, familiei ii apartin si copiii nascuti morti sau avortati, persoane alungate din familie, sau care au disparut, copii dati spre adoptie, persoane tinute secrete in fata familiei, persoane care au suferit din cauza vreunui membru al familiei.

Stim ca familia este un sistem, si ca toate sistemele vii tinde sa-si pastreze homeostazia. Acest lucru ne ajuta sa  intelegem de ce intr-o familie in care echilibrul a fost perturbat prin disparitia voita sau nu a unei persoane, este nevoie sa fie “nominalizata” o alta  peste ani, uneori chiar peste mai multe generatii. Aceasta iese  in evidenta printr-o problema, sau complex de probleme, pentru a ajuta  sistemul sa se echilibreze.

Cea de-a doua lege– ierarhia in termeni ai timpului – este influientata de Legea apartenentei, in sensul ca abia atunci cand toti cei ce apartin familiei sunt inclusi, se vad efectele  si asupra celei de-a doua.

Din pacate, nu totdeauna ierarhia este cea normala. Cazuri asemanatoare celor descrise de Barbara Morgan, am intilnit deseori in cabinet, situatii in care copiii preiau asupra lor sentimentele parintilor, rolul acestora, nu primesc de la parinti iubire, protectie, intelegere, incat mai tarziu sa aiba capacitatea sa o ofere propriilor copii. E dureros sa vezi o tanara care nu-si poate sustine examenele pentru ca nu se poate concentra stiind ca acasa e mama, pe care nu de putine ori o gasise beata, cu casa inundata, sau cazuta pe scari. In plus se considera vinovata ca nu a putut sa-i ascunda sticlele de bautura si n-a supravegheat-o suficient. O astfel de persoana se considera incapabila sa se casatoreasca si sa aiba proprii copii, pentru ca se teme ca nu va reusi sa le ofere dragostea de care vor avea nevoie.

Prezenta si afectiunea unei mame fata de copilul ei este foarte importanta, pentru ca  odata ajuns parinte, copilul nu va reusi sa-si asume responsabilitatile, iar patternurile disfunctionale se vor repeta in urmatoarea generatie, sau si mai rau in toate generatiile ce vor urma.

Ceea ce mi se pare interesant e faptul ca persoana care participa la o constelatie simte daca apartine sau nu acelei familii, prin pozitia pe care se situeaza. Urmarind o constelatie, se observa ca aranjarea spatiala a membrilor familiei are loc intr-o directie in sens orar, barbatul avand sotia la umarul sau stang, copiii sunt fata in fata cu parintii, primul nascut avandu-i pe ceilalti in stanga sa. In situatia familiilor amestecate, partenerii anteriori stau la umarul drept, cei veniti ulterior se asaza in partea stanga, cu copiii aflati fata in fata cu parintii.

In cazul in care sunt persoane neincluse (ex.cei nascuti morti, avortati, dati spre adoptie, morti) persoana  simte o stare de neliniste, cum de altfel simte si daca o persoana nu-si indeplineste propriul rol.

“Ritualurile” prin care copiii multumesc parintilor ca le-au dat viata si constientizeaza care sunt de fapt rolurile lor si care ale parintilor, ritualuri prin care-si “primesc viata complet”, dar se si angajeaza sa faca”ceva bun din ea”au menirea de a scoate anumite sentimente la suprafata, dar si de a restabili ierarhia afectata. Aparitia  unei anumite rezistente, faptul ca e necesar un anumit timp cand poti face anumite lucruri, ca de fiecare data se descopera lucruri la care nimeni nu s-a gandit, ca se gasesc explicatii pentru intrebari care au fost de multe ori puse, dar carora nu le-a gasit nimeni raspuns, e un miracol, sau poate un cadou oferit de Bunul Dumnezeu oamenilor, pentru a-i ajuta sa gaseasca raspunsuri la nelinistile lor.

Ordinea dintr-o constelatie, cu barbatul ce ocupa prima pozitie, este de fapt ordinea fireasca, cea descrisa si in Biblie, in care “femeia si barbatul sunt robii lui Dumnezeu” iar barbatul, ce “isi iubeste femeia precum Hristos Biserica”, este plin de dragoste si intelegere fata de ea, se poarta delicat cu aceasta si o protejeaza.

Anumite confuzii in ceea ce priveste rolul barbatului intr-o familie, confuzii create de anumite asociatii feministe, au putut fi combatute prin observarea multor constelatii, care au ajuns la acelasi rezultat: acolo unde exista iubire, barbatul ocupa locul ce i se cuvine.

Constelatiile au evidentiat si faptul ca “ pentru un baiat, e cel mai bine sa inceapa in sfera mamei, apoi sa mearga in sfera tatalui sau si sa ramana acolo”, lucru pe care l-am demonstrat pe zeci de cazuri in cabinet, pentru ca acolo unde baiatul a fost prezent tot timpul in preajma mamei, nu are o identitate masculina suficient conturata incat sa isi poata asuma responsabilitatea unei familii.

Numai cand  barbatul isi asuma propria lui masculinitate, el devine un barbat puternic, sigur pe el si stie ce e bine pentru el si apropiatii sai. Are initiativa, e capabil sa ia decizii si isi asuma raspunderea faptelor sale; cand deciziile nu sunt pe placul celorlalti, dar importante pentru familie, chibzuieste indelung, se informeaza suficient, cantareste ce se castiga si care-i pretul platit pentru acea actiune, se consulta cu sotia pentru a nu scapa din vedere anumite lucruri, o ajuta sa vada avantajele.

Numai langa un asemenea barbat  o femeie se simte protejata, iubita si pretuita.

Un asemenea barbat, are si alte calitati, care-l face sa-si merite cu prisosinta pozitia pe care o ocupa in cadrul familiei:

– isi protejeaza nevasta si ii satisface nevoile emotionale;

– nu recade in stereotipurile masculului autoritar, abuziv si dominator;

– stie ca nevasta nu are nevoie numai de cineva care s-o dirijeze si sa lase totul in seama ei;

– sa-si calauzeasca familia spre tintele pe care le stabilesc impreuna;

– are atitudine barbateasca, adica poseda trasaturi de caracter si virtuti demne de de admirat, este curajos si independent in gandire,astfel incat sa poata infrunta greutatile;

– considera ca a darui, nu inseamna numai daruri materiale, dar si un zambet, o privire plina de dragoste si respect, o incurajare, afectiune,etc.

– stie ca nu-i de-ajuns sa ai bani si proprietati ca sa fii un bun tata de familie; copiii trebuie sa vada ca parintii se respecta si se sustin reciproc;

– intelege ca educatia copiilor inseamna: indrumare si exercitarea autoritatii; supraveghere; instruire; corectarea defectelor; sa fie un model pentru copii; sa reactioneze in fata provocarilor vietii; sa-i ajute sa se maturizeze;

– este la curent cu evenimentele din viata membrilor familiei, face eforturi pentru a le intelege simtamintele, isi face griji pentru ei, stie cand sa le dea sfaturi si cand nu…

– nu-si iese din fire cand lucrurile ies altfel de cum si-a dorit si face o analiza constructiva  a ce s-a intamplat;

– se adreseaza sotiei cu prietenie si tandrete, nu moracanos, repezit sau furios; ii arata ca o apreciaza si o critica numai cand e neaparat necesar, aducand argumente rationale; Daca stie sa tina furia in frau dovedeste ca este mai puternic decat cel ce-i domina pe altii si nu-si poate controla propria furie.

Constatarile de mai sus am simtit nevoia sa le scriu, pentru ca  sunt  rezultatul cercetarii  pe cupluri, pe o perioada de circa 6 ani, care dovedesc faptul ca observatiile obtinute in cadrul constelatiilor sunt cat se poate de pertinente.

Legile iubirii se fac simtite si in cadrul adoptiilor, unde este important sa mentionam faptul ca parintii naturali au precedenta asupra parintilor adoptivi, pentru ca au venit primii in viata copilului lor. Prin urmare, daca sunt recunoscuti complet si-si ocupa locul de drept, devin capabili sa stea deoparte si sa faca loc parintilor adoptivi, carora le sunt recunoscatori pentru ca si-au asumat in locul lor sarcina de a creste copilul.Copilul adoptat  se poate elibera  emotional stiind de unde a venit, cunoscandu-si parintii naturali, intelegand motivele pentru care a fost dat spre adoptie. In caz contrar, generatia urmatoare poate fi afectata, copiii avand nevoie de terapie.

Ordinea  e importanta si in cazul cand partenerii se recasatoresc. Primul partener va fi onorat si va avea locul sau de drept si va avea o relatie buna cu copiii din casatoria anterioara, iar atunci cand din cea de-a doua familie se naste un copil, partenerul si copiii din relatia anterioara raman pe prima pozitie.  Pe baza experientei am constatat ca pastrand aceasta ordine fireasca in familiile cu care am lucrat, acolo unde se restabileste ordinea si respectul copiii se dezvolta bine emotional si nimeni nu are de suferit.

Intr-o familie conteaza si ordinea fratilor si surorilor, din aceasta ordine neputand sa lipseasca copiii morti sau avortati. Intr-o constelatie,  in cadrul unui ritual copilul lipsa isi ocupa locul ce i se cuvine, astfel incat cel nascut  in urma acestuia sa-si poata gasi linistea si sa nu mai fie afectat.

Ce este foarte interesant e faptul ca intr-o constelatie facem ceea ce putem, apoi ne detasam si “lasam soarta, destinul,sufletul clientului sa faca ceea ce este necesar sa faca mai departe”. Comunicarea cu cei morti, readucerea lor inapoi in familie in locul care le apartin si apoi lasarea lor sa plece aduce pacea atat in sufletele celor disparuti cat si ale celor ramasi, rezolvand adevarate traume care ar dainui peste generatii.

Moartea unui copil, moartea prematura a unui parinte, a unui frate sau a unei surori, experientele traumatizante din razboi, bolile cronice, dependentele, tulburarile de comportament alimentar, etc. toate sunt tratate cu interes in constelatii si fiecareia i se atribuie importanta care i se cuvine.

 Indiferent ca se folosesc vizualizarile, ca se lucreaza cu figurine de plastic, cu pietricele sau alte obiecte, sentimentele ce ies la suprafata si propozitiile rostite ajuta la stabilirea unei ordini ce a fost candva afectata. Iar faptul ca efectele pot fi simtite si de alte persoane din afara grupului este de-a dreptul fascinant, un motiv in plus pentru necesitatea progresului constelatiilor familiale, pentru aprofundarea metodei si acordarea respectului cuvenit celor ce o practica.

 

 

Bibliografie:

1).Barbara Morgan, Intoarcerea acasa.Un prim pas în lumea constelaţiilor familiale, Editura Har Tios,Botoşani,2012;

2).Patrice Van Eersel, Catherine Maillard, Mă dor stramoşii. Psihogenealogia sau cum să ne schimbăm viitorul, cunoscându-ne trecutul, Editura Philobia, Bucureşti,2011;

3).Bert Hellinger, Fericirea care durează. Cum se împlinesc relaţiile, Editura Cartea Daath, Bucureşti, 2010;

4).Franz Ruppert, Traumă, ataşament, constelaţii familiale. Psihoterapia traumei, Editura3, 2012.

 Sper ca v-am trezit interesul pentru constelatiile familiale!

Niculina Ciuperca, consilier-psihologic specialist, familie-cupluImagine

Cainele si pisica

O tema de meditatie!

Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite.

La picioare, s-a asezat cainele sau.

Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea:

„Da Doamne sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica!”

In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei:

„Da Doamne sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!”

Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica, insa, pandea orice moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit.

Asa este si in viata. Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii, insa, sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta.

Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi, insa, ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni.

„Suferiti de pe urma unui om rau ? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai!”

sursa:www.crestinotodox.ro

Consilierea psihologica in alcoolism

Consilierea individuala facuta inaintea celei de grup da rezultate neasteptate. Si asta pentru ca de fapt alcoolul a fost un substitut al unor carente afective , sau consecinta unor probleme nerezolvate din trecut. Numai dupa rezolvarea problemelor care-i fac sa se indrepte spre alcool, indivizii  pot fi ajutati sa-si descopere resursele pentru a lupta cu acest flagel

Din  experienta mea de consilier, pot spune ca alcoolul nu-i un dusman ce nu poate fi invins. Sotiile, mamele, surorile , familiile in general pot fi un sprijin important pentru psihologul ce-l ajuta pe individ sa constientizeze ce multe lucruri sunt importante in viata, ca a trai frumos si sanatos este o arta pe care o putem manui cu dibacie.
Totul e sa vrem …daca altii au reusit , noi de ce nu ….

Criteriile de diagnostic pentru tulburarea de personalitate antisociala (conform DSMIV)

Spre informare:

A. Există un pattern pervasiv de desconsiderare şi violare a drepturilor altora apărând de la etatea de 15 ani, ca indicat de trei (sau mai multe) dintre următoarele:

(1)   incapacitate de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale, indicată de comiterea repetată de acte care constituie motive de arest;

(2)   incorectitudine, indicată de minţitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea altora pentru profit sau plăcere personală;

(3)   impulsivitate sau incapacitate de a plănui dinainte;

(4)   iritabilitate si agresivitate, indicate de luptele sau atacurile corporale  repetate;

(5)   neglijenţă nesăbuită pentru siguranţa sa sau a altora;

(6)   iresponsabilitate considerabilă, indicată prin incapacitatea repetată de a avea un comportament consecvent în muncă ori de a-si onora obligaţiile financiare;

(7)   lipsa de remuscare, indicată prin a fi indiferent ori a justifica de ce a făcut  să sufere ori a maltratat sau a furat de la altul.

B.  Individul este în etate de cel puţin 18 ani.

C.  Există proba unei tulburări de conduită cu debut înainte de 15 ani.

D. Comportamentul antisocial nu survine exclusiv în cursul schizofreniei ori al unui episod maniacal.

Sper sa va fie de folos!

Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea de conduita (conform DSM IV)

Pentru informarea celor interesati:

Imagine

A. Un pattern repetitiv şi persistent de comportament în care drepturile

fundamentale ale altora ori normele sau regulile sociale corespunzătoare

etăţii sunt violate, manifestat prin prezenţa a trei (sau a mai multe) dintre

următoarele criterii în ultimele 12 luni, cu cel puţin un criteriu prezent în

ultimele 6 luni:

Agresiune faţa de oameni şi animale

(1) adesea tiranizează, ameninţă sau intimidează pe alţii;

(2 iniţiază adesea bătăi;

(3) a făcut uz de o armă care poate cauza o vătămare corporală serioasă

altora (de ex., băţ, cărămidă, sticlă spartă, cuţit, armă de foc);

(4) a fost crud fizic cu alţi oameni;

(5) a fost crud fizic cu animalele;

(6) a furat cu confruntare cu victima (de ex., banditism, furt din poşete,

estorcare, atac cu mâna armată);

(7) a forţat pe cineva ia activitate sexuală;

Distrugerea proprietăţii

(8) s-a angajat deliberat în incendieri cu intenţia de a cauza un prejudiciu serios;

(9) a distrus deliberat proprietatea altora (altfel decât prin incendiere).

Fraudă sau furt

(10) a intrat prin efracţie în casa, dependinţele sau autoturismul cuiva;

(11) minte adesea peatru a obţine bunuri sau favoruri ori pentru a evita

anumite obligaţii (adică, „escrochează” pe alţii);

(12) a furat lucruri de valoare mare fără confruntare cu victima (de ex., furt

din magazine, dar fără efracţie; plastografie);

Violări serioase aie regulilor

(13) adesea lipseşte de acasă noaptea în dispreţul interdicţiei părinţilor,

începând înainte de etatea de 13 ani,

(14) a fugit de acasă (noaptea) de cel puţin două ori în timp ce locuieşte în

casa părintească sau a substitutului parenta! (sau odată, fără a reveni

acasă o lungă perioadă de timp),

(15) chiuleşte adesea de la şcoală, începând înainte de etatea 13 ani.

B. Perturbarea în comportament cauzează o deteriorare semnificativă clinic în funcţionarea socială, şcolară sau profesională.

C. Dacă individul este în etate de 18 ani sau mai mult, nu sunt satisfăcute

criteriile pentru tulburarea de personalitate antisocială.

Pe baza etăţii la debut, poate fi:

– Tulburare de conduită, tip cu debut în copilărie: debutul a cel puţin un criteriu caracteristic tulburării de conduită înainte de etatea de 10 ani,

-Tulburare de conduită, tip cu debut în adolescenţă: absenţa oricărui criteriu caracteristic tulburării de conduită înainte de etatea de 10 ani,

– Tulburare de conduită, debut nespecificat: etatea ia debut nu este cunoscută

Severitatea poate fi:

Uşoară: puţine, dacă nu chiar nici un fel de probleme de conduită în exces în raport cu cele cerute pentru a pune diagnosticul, iar problemele de conduită cauzează numai un prejudiciu minor altora;

Moderată: numărul problemelor de conduită şi efectul asupra altora, intermediar între „uşoară” şi „severă”;

Severă: multe probleme de conduită în exces în raport cu cele cerute pentru a pune diagnosticul ori problemele de conduită cauzează un prejudiciu considerabil altora.

Pentru indivizii peste 18 ani, diagnosticul de tulburare de conduită poate fi pus numai dacă nu sunt satisfăcute criteriile pentru tulburarea de personalitate antisocială. Diagnosticul de tulburare de personalitate antisocială, nu poate fi pus indivizilor sub 18 ani.

Sper sa va fie de folos!

 

Criteriile de diagnostic pentru Opozitionismul provocator (conform DSMIV)

Imagine

A. Un pattern de comportament negativist, ostil şi provocator care durează cel

puţin 6 luni, în timpul cărora sunt prezente patru (sau mai multe) dintre

următoarele:

(1) adesea îşi pierde cumpătul;

(2) adesea se ceartă cu adulţii;

(3) adesea sfidează sau refuză în mod activ să se conformeze cererilor sau

regulilor adulţilor;

(4) adesea enervează în mod deliberat pe alţii;

(5) adesea blamează pe alţii pentru propriile sale erori sau purtare rea;

(6) adesea este susceptibil ori uşor de enervat de către alţii;

(7) adesea este coleros şi plin de resentimente;

(8) adesea este ranchiunos şi vindicativ.

Notă: Un criteriu se consideră satisfăcut, numai dacă comportamentul

survine mai frecvent decât se observă de regulă la indivizii de etate şi nivel

de dezvoltare comparabile.

B. Perturbarea în comportament cauzează o deteriorare semnificativă clinic în funcţionarea socială, şcolară şi profesională.

C Comportamentele nu survin exclusiv în cursul evoluţiei unei tulburări psihotice sau afective.

D. Nu sunt satisfăcute criteriile pentru tulburarea de conduită, şi dacă individul este în etate de 18 ani sau mai mult, nu sunt satisfăcute criteriile pentru tulburarea de personalitate antisocială.

Cum să recunoaştem mânia latentă

Mânia latentă a fost identificată de specialişti de-abia în ultimii ani, cînd au putut descrie acest comportament şi a explica victimelor consecinţele dezastruoase ale acesteia. Deseori, persoanele afectate conştientizau că există o problemă, dar nu erau sigure de cine a declanşat-o, pentru că oamenii pasiv-agresivi posedă anumite abilităţi, printre care manipularea. Au anumite alibiuri la îndemână, se pricep să fie şarmanţi, binevoitori, incât li se acordă prezumţia de nevinovăţie.

Pentru a recunoaşte acest comportament pe care probabil l-aţi întâlnit, redau mai jos câteva caracteristici:

– Mânia latentă este un comportament evitant, incongruient şi contraproductiv.

 – Ea se manifestă prin acţiuni sau lipsă de acţiune cu o finalitate subtilă şi manipulatoare.

– Poate fi planuită conştient şi pusă în aplicare intenţionat, sau dimpotrivă poate fi inconştientă. – Face parte dintr-un tipar disfuncţional de comportament în relaţiile cu ceilalţi.

– Mânia latentă îi permite făptuitorului să nege orice responsabilitate pentru consecinţele ei, şi chiar sa ajungă să se victimizeze.

– Nu ajută la rezolvarea unei probleme existente, ci blochează rezolvarea acesteia, pentru ca cel stăpânit de o mânie latentă are intenţia de a răni pe ceilalţi, de a-i indispune şi a le distrage atenţia de la adevăratele probleme.

– Fiind declanşată de nevoi care n-au fost niciodată satisfăcute, are o natură manipulatoare şi indirectă.

Atentie!

Dacă este perpetuată  mai multă vreme, poate avea un efect nociv asupra relaţiilor şi grupurilor de oameni.

Dacă doriţi să controlaţi mânia la voi şi la persoanele importante pentru voi, vă recomand să citiţi „Agresivitatea pasivă” autori Tim Murphy şi Loriann Hoff Oberlin apărută la Editura Trei.

Dacă problema persistă,  atunci cereţi sfatul unui psiholog

 Sper că v-am mai dat o temă de găndire. Să vă fie de folos!

Nu uitaţi!

O problemă conştientizată, constituie primul pas spre rezolvarea ei.

Niculina Ciupercă, consilier psihologic specialist Familie-Cuplu

Recomandare carte: Psihoterapie si credinta Autor: Elena – Claudia Rusu

Cartea are o valoare deosebita prin multitudinea conceptelor pe care le promoveaza.
Se pot intalni deopotriva concepte filozofice, psihologice, terapeutice, religioase, imbinate cu un real talent literar, asa cum numai o persoana care a studiat deopotriva fizică, filozofie, psihologie, literatură orientală, indiană, parapsihologie o putea face.
In debutul cartii, psihoterapeutul ce-si doreste ca aceasta carte sa ajunga la sufletul oamenilor lanseaza o serie de intrebari pe care fiecare dintre noi ar trebui sa ni le punem si dupa o meditatie indelungata sa gasim raspunsurile cele mai apropiate de sufletul nostru.
Intrebarile de fapt sunt si pentru noi un indemn si in acelasi timp o provocare de a reflecta mai mult, de a ne opri o clipa din preocuparile zilnice si a privi in viitor, pentru ca sa nu ajungem sa asistam neputinciosi la declinul existentei noastre.
Sunt intrebari de genul: “daca iesim din”zona de confort” unde ne indreptam? “, “ ce sau cine ne poate ajuta sa iesim din necazurile cotidiene, din bolile si disperarile noastre”,
“ cine se mai gandeste la suflet in afara de unii psihologi, teologi, filozofi, artisti si alti cativa visatori?” ,“ce se intampla cu familiile noastre, cu copiii nostri, intr-o lume ce devine pe zi ce trece mai putin reala si mai mult virtuala?”, “mai avem vre-un Dumnezeu in viata noastra?.
Am enumerat numai cateva, pentru ca vreau sa va starnesc interesul de a le descoperi in carte, sa meditati asupra lor si daca se poate sa va puneti si altele, pentru ca numai asa putem vedea lucrurile in adevarata lumina.
Autoarea care la 18 ani era intersata de magie, mistica, ocultism, astrologie, tehnici de vindecare energetica, este intr-o permanenta cautare de raspunsuri si ajunge sa inteleaga
ca are aceleasi framantari ca ale lui Buda, pe care-l descoperise datorita interesului fata de spatiul cultural indian, dar si o pasiune fata de cartile lui Eliade, de astrologie, numerologie, chiromantie, cristaloterapie si tehnici de vindecare energetica.
Dupa un indelung sir de cautari si tot mai multe intrebari de forma”cine sunt”, “de unde vin”, “care este sensul vietii mele”, etc. a inteles in sfarsit de unde-i veneau indiciile la ce avea sa urmeze, ca numai Dumnezeu era cel care-i calauzea pasii, ca nu intamplator teza de licenta la absolvirea facultatii de Sociologie-Psihologie a avut ca tema “Toleranta religioasa a poporului roman”, cum nu intamplatoare a fost atractia fata de credinta ortodoxa, Biserica si practica ortodoxa, precum si formarile in metoda constelatiilor familiale si analiza tranzactionala.
“Pe drumul dificil, dar frumos intru Hristos” cum recunoaste insasi autoarea, pentru a recastiga increderea lui Dumnezeu, a continuat ca si preparator universitar, lector, apoi absolvirea unui doctorat cu o tema de pionierat in tara si strainatate despre psihoterapia de film.
O tema de interes tratata in carte este criza actuala prin care trece omenirea, pe care o considera ca fiind nu numai economica, ci una spirituala, a lipsei de sens, de speranta, de viziune.
Analizand cauzele pentru care oamenii neaga pacatul, rememoreaza clipele in care se indreapta prima data spre biserica alaturi de bunica materna, dar si traseul sinuos intre credinta si stiinta. Metafora “Dumnezeu a pus degetul pe traseul vietii mele” are un dublu rol: primul sa-l faca pe cititor sa inteleaga faptul ca nu ar fi fost posibil ca autoarea sa realizeze atatea lucruri daca nu ar fi avut sprijinul divinitatii ; al doilea e un indemn adresat fiecaruia de a-si pune intrebari si a-si si analiza viata, pentru ca nimic nu-i intamplator din ce ni se intampla, ca primim de multe ori semnale care sa ne orienteze pe drumul cel bun, dar le scapam din vedere, sau nu le acordam importanta cuvenita.
Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, si chiar daca ne mai indura sa ne abatem, pana la urma ne lumineaza calea incat sa ajungem la destinatie.
Autoarea tine sa sublinieze rolul unui duhovnic in vindecarea sufletului si trupului, pentru ca “ascultarea de duhovnic este o oglindire sau o manifestare in mic a ascultarii de Dumnezeu”. Lectia de smerenie data de duhovnic ar trebui sa foloseasca oricarui terapeut pentru ca un terapeut crestin nu are dreptul sa incurajeze clientii sa cada in pacat sau sa persevereze in greseli.
Ca terapeut responsabil, isi pune intrebari pe care orice specialist ar trebui sa le aiba in vedere: “ce facem noi ca specialisti cu pacientii nostri”, “ce-i invatam pe acesti oameni, ce modele le oferim?”Intrebarile au o mare incarcatura sufleteasca si denota preocuparea pentru soarta semenilor si o tema de gandire pentru ceilalti terapeuti.
Vorbind despre evolutia psihologiei lasa sa se inteleaga responsabilitatea ce cade pe umerii specialistilor in domeniu ca prin ceea ce fac sa contribuie la recunoasterea si dezvoltarea acesteia la un nivel superior.
Autoarea simte o tristete aparte datorita faptului ca “Iubirea fata de Dumnezeu”, “Botezul” si “Cununia”, au devenit niste”ritualuri golite de sens”, ca multi nu le mai acorda importanta cuvenita, le transforma in “kitsc-uri penibile” le fac numai pentru ca “asa se face”.
Pe buna dreptate se intreaba: “Cine Il mai iubeste pe Dumnezeu? Cine isi mai ia crucea in spinare-i urmeze lui Hristos? Cine isi mai bate capul cu lucrurile acestea? Cine mai vrea sa se mantuiasca?” Etc.
Cei mai multi cer si vor cat mai rapid ca Dumnezeu sa le indeplineasca orice dorinta, dar in schimb ei sa nu faca nimic. “Oamenii vor ca Dumnezeu sa faca ascultare de ei, facandu-se in acest fel pe ei dumnezei” concluzioneaza cu mahnire autoarea.
In carte veti gasi si scurte povestioare cum este aceea cu omul de stiinta necredincios care si-a primit o replica pe masura credintei lui cand l-a intrebat pe un astronom cine a construit frumosul glob din casa acestuia (Raspunsul plin de talc il veti gasi citind cartea), sau cu tatal care plimbandu-se cu copilul prin padure refuza sa-i dea fructele otravite vazute de copil intr-o tufa, si citate din Biblie si ale unor personalitati care au avut o influenta importanta in evolutia spirituala a autoarei.
Am remarcat cuvintele pline de intelepciune ale Parintelui Arsenie (pe care poporul il considera “Sfantul Ardealului”: “Pentru noi Iisus este sensul vietii, reazamul ei in ispite si furtuni, asemanarea dupa care tanjim si insetam de-a lungul desertului vietii acesteia, originalul nostru, autenticitatea noastra, dar mai mult decat acestea, el este Prietenul nostru, e singurul care nu ne paraseste niciodata: este Sfanta noastra Impartasanie cu desavarsire si foamea noastra metafizica”
De o atentie deosebita in carte se bucura Cele zece porunci sau Decalogul:
1.Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei , afară de Mine. Se stie ca pentru Crestini Dumnezeu reprezinta: Tatal, Fiul si Sfantul Duh, impreuna formand Sfanta Treime. Explicatia pentru cei care nu o stiu o vor gasi in carte data de Sfantul Spiridon
2.Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare,şi sa te închini lor.
3.Să nu iei numele Domnului-Dumnezeului tău în deşert.
4.Adu-ti aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte pe ea.
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi ţie şi să traieăti mulţi ani pe pămînt
6.Să nu ucizi!
7.Să nu trăieşti în desfrănare.
8. Să nu furi.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasa împotriva aproapelui tău.
10. Să nu pofteşti nimic din ceea ce este al aproapelui tău.
Dupa cum se observa primele patru se refera la relatia noastra cu Dumnezeu, de care crestinii ar trebui sa tina seama ca sa nu ajunga sa aiba o relatie alterata cu Dumnezeu.
In viziunea autoarei, cheia oricarei vindecari este restabilirea relatiei pe vericala cu Dumnezeu, respectul acordat lui Dumnezeu si celor Sfinte, respectul acordat stramosilor. „Psihoterapia poate deveni, atunci cand este posibi, o punte catre Ortodoxie”, in timp ce Biblia poate fi considerata un adevarat tratat de vindecare a diverselor probleme de sanatate, organice, psihice, sufletesti si duhovnicesti” sustine autoarea. Lucrul conjugat al psihologului cu preotul poate fi de un real folos pacientilor si autoarea da drept exemplu Centrul de Formare si Consiliere Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril ce tine de Arhiespicopia Iasilor format din maicute si enoriasi.
Vorbind despre constelatiile familiale, autoarea evidentiaza efectul benefic al frazelor vindecatoare rostite in campul de lucru creat , dar si despre diverse situatii intalnite in munca de terapeut, printre care problemele sufletesti grave la copiii infiati.
Cartea cuprinde multe alte aspecte, care merita citite, aprofundate si meditat asupra lor.
Sper ca v-am trezit interesul pentru o carte ce oricarui crestin i-ar face bine sa o aiba in biblioteca personala.

Sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist,Familie-Cuplu

SUGESTII GENERALE pentru DIMINUAREA CONSECINTELOR UNEI AVENTURI

Daca intr-un moment de slabiciune unul din parteneri a avut o aventura, pe care o regreta si vrea sa nu-si piarda familia, sfaturile de mai jos va pot fi de un real folos.

Nu uitati!

Acolo unde exista intelepciune, orice problema poate fi rezolvata.

Nu se merita sa aruncati la gunoi o casnicie in care v-ati simtit fericiti si impliniti pentru un moment de ratacire!

Evitati discutiile care dureaza mult. Este mai  bine sa fixati perioade scurte de discutie in legatura cu ce s-a intamplat  decât sa petreceti ore în sir dezbatând aceleasi probleme si extenuându-va. La sfârsitul oricarei conversatii, încercati sa vedeti ce ati obtinut în urma discutiei. Va poate fi de folos chiar sa notati problemele pe care le-ati’discutat si sa luati o decizie în legatura cu ele.

• Puneti întrebari   la care suportati sa auziti raspunsurile.

Când aflati despre o aventura puteti fi tentati sa puneti o mie de întrebari. Este mai bine sa puneti întrebari mai simple pentru a va da timp sa abordati mai târziu întrebari mai dificile. Daca îi marturisiti partenerului despre aventura, comunicati-i acest fapt într-un- mod pe care acesta sa-l poata întelege si raspundeti întrebarilor într-o maniera cinstita si cât mai la obiect. De exemplu, daca acesta întreaba: „De ce ai facut asta ?”, raspundeti spunând: „Pentru ca eram singur/confuz/gelos/înstrainat dupa nasterea copilului nostru.” (sau oricare simtiti ca ar fi motivul aventurii), mai degraba decât: „Nu stiu, s-a întâmplat pur si simplu.” – fraza care nu xplica nimic.

• Acordati un timp anume discutiei despre aventura.

Discutia despre aventura poate deveni apasatoare, mai ales daca este însotita de insulte si acuzatii.

Aceasta înseamna adesea ca pâna la urma veti renunta amândoi, stresati si incapabili sa discutati într-o maniera constructiva despre ceea ce s-a întâmplat. O solutie ar fi sa cadeti de acord sa discutati acest subiect doar o jumatate de ora pe zi. Pe parcursul acestui timp, unul dintre arteneri poate fi cel care pune întrebarile sau amândoi îsi pot expune sentimentele pe care le traiesc. Dupa  expira timpul acordat, discutia ar trebui sa se opreasca. Aceasta abordare cere disciplina, dar ajuta la reducerea învinuirilor care planeaza inevitabil in jurul aventurii.

Nu dati vina pe amant /a !

Unele cupluri nu pot face fata realitatii actiunilor  partenerului infidel si arunca toata vina pe seama amantului.Tipic, acestia îl denumesc pe amantul drept „rapitor” sau „seducator” sau „o persoana care se culca cu cine apuca”. Aceste descrieri pot conveni de minune persoanei care a avut aventura, pentru ca nu o obliga sa faca fata propriei culpabilitati. In acesti mod, partenerul infidel este lasat sa scape printre degete” si toata vina cade în spatele amantului. Este adevarat ca si amantul îsi are propria sa responsabilitate pentru situatia creata, dar daca relatia va merge mai departe, cuplul trebuie sa faca fata adevaratului motiv al aventurii, în loc sa considere o alta persoana ca fiind complet responsabila.

• Fiti gata sa ascultati, dar si sa vorbiti.

În tot mai multe sfere ale societatii, arta de a asculta începe sa dispara. Oamenii au tendinta de a sari grabiti de la o problema la alta, discutând adesea despre propriile lor pareri, în loc sa acorde drept la replica si altora.

Aceasta ,afirmatie este adevarata.si pentru partenerii unui cuplu, mai ales dupa ce au trait experienta unei aventuri. Fiecare partener poate fi atat de preocupat de viziunea sa personala asupra aventurii  si atât de nerabdator sa si-o exprime, încât uita sa asculte cu adevarat ceea ce spune celalalt. Aceasta situatie poate aparea daca partenerul infidel se simte atât de vinovat,încât blocheaza destainuirile celuilalt referitoare la efectele aventurii asupra sa ca partener înselat. Ascultati- va cu atentie partenerul pâna când termina ce are de spus, fara sa-l întrerupeti si mentinând contactul vizual. Daca este suparat, ramâneti calmi si încurajati-l, în loc sa va lasati si dumneavoastra coplesiti.

Nu-l acuzati niciodata ca se poarta stupid sau ca face prea mult caz . Sentimentele lui sunt reale chiar daca nu sunteti de acord cu punctul lui de vedere

• Acordati-va timp.

 Nu va asteptati sa rezolvati în câteva saptamâni toate problemele pe care le aduce la suprafata o aventura. Recuperarea dupa o ventura poate dura luni si chiar ani de zile. Abordati  fiecare problema pe masura ce apare si acceptati faptul ca sentimente precum amaraciunea, gelozia, furia si confuzia sunt naturale si corespunzatoare circumstantelor date. Dumneavoastra si partenerul va doriti, poate, ca totul sa ramâna în urma, dar este un vis nerealist.

Construirea încrederii necesita un timp îndelungat chiar ani de zile, în anumite cazuri Sarcina pe care v-o propuneti – reconstruirea increderii poate dura si mai mult timp. Primele saptamani si luni  dupa dezvaluirea aventurii pot fi cele mai dureroase ,dar veti vedea ca daca va doriti cu adevarat  puteti face fata destul de bine luarii unor decizii importante în anumite probleme de care va loviti si  relatia poate supravietui aventurii.

Sa va fie de folos!

 Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist Cuplu-Familie

 

 

 

Tatal

Pentru ca e week-end,va ofer aceasta povestioara preluata de pe site-ul crestin-ortodox, cu rugamintea sa meditati asupra ei:

In timp ce mancau, un taran i-a intrebat pe cei trei fii ai sai:

– Stiti voi, baieti, de unde vine malaiul din care este facuta aceasta mamaliga ?
– Da, sigur ca da! – a raspuns cel mai mic. Din sacul din camara.
Razand de el, cel mijlociu ii spuse:
– Nu-i adevarat! Malaiul e macinat din porumbul cules de pe camp; porumbul a crescut din pamantul udat de apa ploilor. Deci, pamantul si ploaia l-au facut.
– Nu stiti nimic! – zise si cel mai mare dintre baieti. Porumbul acesta vine de la Dumnezeu. E adevarat ca a crescut din pamant si ca ploaia l-a udat, dar, daca Dumnezeu nu ar fi dat vreme buna si ploaie la timp, porumbul nu s-ar fi facut, iar noi n-am fi mancat acum mamaliga. Iata cine L-a facut: Dumnezeu!
Oare avea dreptate vreunul dintre copii ? Nu, nici unul!
Tatal lor a arat si a semanat pamantul, a cules porumbul, l-a macinat la moara si a adus malaiul acasa. Tatal lor a muncit un an intreg pentru ca fiii lui sa aiba ce manca. A muncit, dar s-a si rugat. Sase zile pe saptamana a fost pe camp, dar a saptea a fost la biserica sa se roage pentru sanatate si spor in casa. S-a rugat mereu ca Domnul sa aiba grija si de familia lui, iar Dumnezeu, vazand harnicia omului, i-a ascultat ruga si l-a blagoslovit cu o recolta bogata si, pe drept cuvant, meritata. Pacat ca fiii lui nu vedeau efortul pe care parintele lor il facea pentru ei …
Cu banii castigati atat de greu, parintii ar putea sa cumpere lucruri pentru ei, dar nu fac astfel! Ei renunta la tot ce isi doresc, pentru ca fiii si fiicele lor sa aiba de toate.
Daca toti copiii ar avea grija de lucrurile lor, atunci parintii ar fi multumiti. Dar, daca toti copiii ar avea grija, in primul rand, de bunul cel mai de pret pe care l-au primit de la parinti, adica de viata lor, pe care s-o traiasca frumos si fara pacat – atunci toti parintii ar fi, cu siguranta, fericiti.

„Cinsteste pe tatal si pe mama ta, ca bine sa-ti fie tie si ani multi sa traiesti pe pamant!”

Sper ca v-am mai dat o tema de meditatie!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, Familie-Cuplu