Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur, un om a ajuns in iad. Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu. Chinuindu-se zi si noapte in flacarile iadului, se ruga incontinuu: 

– Iarta-ma Doamne, am gresit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajuta-ma Doamne ca m-am schimbat si nu mai am pic de rautate in mine!

In timp ce se ruga el, a aparut deodata un inger, care i-a spus:
– Bucura-te omule! Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii in rai, dar oare te-ai schimbat cu adevarat ?
– Sigur ca da – zise omul cu nerabdare – sigur ca m-am schimbat!
– Bine! – a mai spus ingerul. Vezi firul care coboara acum spre tine ? Daca te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de chinurile de aici.
Nespus de bucuros, omul a inceput sa se catare pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce se urca, a bagat de seama ca firul se subtia din ce in ce mai tare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi pacatosi se atarnasera de firul sau, incercand cu disperare sa scape din flacarile iadului.
– Ce faceti ?! – striga omul speriat. Dati-va imediat jos, o sa se rupa firul si o sa cad iarasi. Dati-va jos, n-auziti ?! – tipa omul cu disperare si incepu sa-i loveasca cu picioarele . In clipa aceea, firul s-a rupt si au cazut cu totii.

– Of, ingerule, uite ce mi-au facut ceilalti! Spune-i lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa scap odata de aici!

– Nu se poate! – i-a raspuns ingerul.

– Cum asa ? Doar n-am nici o vina, firul s-a rupt din cauza lor!

– Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta si a invidiei tale. Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ai spus ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat. Fiind la fel de pacatos si rau, firul nu te-a tinut; de aceea s-a rupt.
In viata nu va reusi cel rau, cel zgarcit si interesat doar de propria persoana. Poate ca va strange averi, dar in sufletul sau cu ce se va alege ?
Dar cel ce ii ajuta mereu si cu dragoste pe ceilalti, acela strange in inima comori ceresti, devenind om cu adevarat, caci om este doar cel ce traieste pentru oameni.

„Nu fi iubitor de sine si vei fi iubitor de Dumnezeu!

Nu cauta placerea in tine si o vei gasi in ceilalti

Sursa: www.crestinortodox.ro

Cabinet psihologic Niculina Ciupercă OFERA SUPORT PSIHOLOGIC GRATUIT PENTRU PERSOANELE SI MEMBRII DE FAMILIE AFECTATI DE TRAGEDIA DE LA CLUBUL COLECTIV.
Inscrieri pentru programare la telefon 0724878966 sau prin e-mail la adresa ciuperca_niculina@yahoo.com

Caracteristicile femeilor care iubesc prea mult

 1.  Prin definiţie, provii dintr-o familie dezechilibrată în care nevoile tale emoţionale nu au fost satisfăcute.

2.  Pentru că tu însăţi ai primit prea puţină atenţie, încerci să umpli acest gol cu un substitut, devenind femeia care oferă protecţie, mai ales bărbaţilor care par să aibă nevoie de aşa ceva.

3. Întrucât nu ai reuşit să-ţi transformi părinţii (sau doar unul din ei) în personajele tandre, iubitoare, după care ai tânjit atât, reacţionezi cu tot sufletul atunci când întâlneşti acel tip arhicunoscut de bărbat indisponibil emoţional, pe care încerci – ca şi în trecut – să-l schimbi prin iubirea pe care i-o arăţi.

4. Terorizată de posibilitatea abandonului, faci orice să salvezi de la destrămare relaţia cu un bărbat.

5. Aproape nimic nu va fi prea dificil, nu va lua prea mult timp, nu va fi prea costisitor dacă îl „ajută” pe bărbatul cu care ai o relaţie.

6. Obişnuită cu lipsa dragostei într-o relaţie personală, eşti dispusă să aştepţi, să speri şi să îţi dai şi mai mult silinţa să-i faci pe plac.

7. Eşti dispusă să îţi asumi mult mai mult de 50% din responsa­bilitate, vină şi imputări în orice relaţie.

8. Respectul de sine este extrem de scăzut şi, în forul tău interior, nu crezi că meriţi să fii fericită. Crezi, mai degrabă, că trebuie să lupţi pentru a obţine dreptul la fericire.

9. Pentru că ai a avut parte de o copilărie lipsită de siguranţă, simţi nevoia disperată de a avea controlul asupra bărbaţilor şi relaţiilor tale amoroase. Îţi ascunzi acest efort de a controla oamenii şi situaţiile sub masca „ajutorului”.

10. În relaţiile tale, trăieşti mai curând în visul tău despre cum ar putea fi, decât în realitatea situaţiei în care te afli.

11. Eşti dependentă de bărbaţi şi de suferinţa sufletească.

12. Se poate să fii predispusă din punct de vedere emoţional şi, de multe ori, biochimic, la dependenţa de droguri, alcool, şi/sau anumite alimente, mai ales cele care conţin zahăr.

13. Prin atracţia pe care o simţi faţă de persoanele cu probleme care trebuie rezolvate, sau prin implicarea în situaţii de cele mai multe ori haotice, incerte şi chinuitoare din punct de vedere emoţional, eviţi, de fapt, să-ţi îndrepţi atenţia spre responsabilitatea faţă de propria ta persoană.

14. S-ar putea să ai o înclinaţie spre stări depresive episodice, pe care încerci să le împiedici prin emoţia pe care ţi-o procură o relaţie instabilă.

15. Nu te simţi atrasă de bărbaţi amabili, echilibraţi, demni de încredere şi interesaţi de persoana ta. Pe aceştia îi consideri „plicticoşi”.

Femeile care vor urma aceşti paşi se vor face bine.

1. Caută ajutor.
2. Recuperarea să fie prioritatea numărul 1 în viaţa ta.
3. Găseşte persoane care au trecut prin aceleaşi experienţe şi care te vor înţelege.
4. Imbunătăţeşte-ţi componenta spirituală prin exerciţiu zilnic.
5. Incetează să-i mai controlezi şi să-i manipulezi pe alţii.
6. Invaţă să nu te mai laşi „prinsă” în joc.
7. Infruntă cu curaj problemele şi defectele pe care le ai.
8. Cultivă nevoile care urmează să se dezvolte în forul tău interior.
9. Devino mai „egoistă”.
10. Impărtăşeşte-ţi experienţele şi ceea ce ai învăţat.

Sursa: Robin Norwoodh-Femei care iubesc prea mult

 Pentru că în ultima vreme îmi vin tot mai des în cabinet cupluri care vor să se despartă, motivând că unul din ei a avut o aventură, reiau o serie de sfaturi  care să vă ajute să treceţi peste momentele dificile  ce vă blochează orice formă de comunicare şi face imposibilă împăcarea:

• Evitaţi discuţiile care durează mult. Este mai bine sa fixaţi perioade scurte de discuţie în legătură cu ce s-a întamplat decât să petreceţi ore în şir dezbătând aceleaşi probleme şi extenuându-vă. La sfârsitul oricărei conversaţii, încercaţi să vedeţi ce aţi obţinut în urma discuţiei. Va poate fi de folos chiar să notaţi problemele pe care le-aţi discutat şi să luaţi o decizie în legătură cu ele.

• Puneţi întrebări la care suportaţi să auziţi răspunsurile.

Când aflaţi despre o aventură puteţi fi tentaţi să puneţi o mie de întrebări. Este mai bine să puneţi întrebări mai simple pentru a vă da timp să abordaţi mai târziu întrebări mai dificile. Daca îi marturisiţi partenerului despre aventură, comunicati-i acest fapt într-un- mod pe care acesta sa-l poată  întelege şi raspundeţi întrebărilor într-o manieră cinstită şi cât mai la obiect. De exemplu, dacă acesta întreabă: „De ce ai facut asta ?”, raspundeti spunând: „Pentru ca eram singur/confuz/gelos/înstrăinat dupa nasterea copilului nostru.” (sau oricare simţiţi că ar fi motivul aventurii), mai degrabă decât: „Nu stiu, s-a întâmplat pur şi simplu.” – frază care nu xplică nimic.

• Acordaţi un timp anume discuţiei despre aventură.

Discutia despre aventură poate deveni apăsătoare, mai ales dacă este însoţită de insulte şi acuzaţii.

Aceasta înseamnă adesea că pâna la urmă veţi renunţa amândoi, stresaţi şi incapabili să discutaţi într-o manieră constructivă despre ceea ce s-a întâmplat. O soluţie ar fi să cădeţi de acord să discutaţi acest subiect doar o jumătate de oră pe zi. Pe parcursul acestui timp, unul dintre arteneri poate fi cel care pune întrebările sau amândoi îsi pot expune sentimentele pe care le trăiesc. Dupa ce  expira timpul acordat, discuţia ar trebui să se oprească. Această abordare cere disciplină, dar ajuta la reducerea învinuirilor care planează inevitabil în jurul aventurii.

• Nu daţi vina pe amant!

Unele cupluri nu pot face faţă realităţii acţiunilor  partenerului infidel şi aruncă toată vina pe seama amantului.Tipic, acestia îl denumesc pe amant drept „rapitor” sau „seducator” sau „o persoană care se culcă cu cine apucă”. Aceste descrieri pot conveni de minune persoanei care a avut aventura, pentru ca nu o obligă să facă faţă propriei culpabilitaţi. În acesti mod, partenerul infidel este lăsat să scape printre degete” şi toată vina cade în spatele amantului. Este adevărat că şi amantul îsi are propria sa responsabilitate pentru situaţia creată, dar dacă relaţia va merge mai departe, cuplul trebuie sa facă faţă adevăratului motiv al aventurii, în loc să considere o altă persoană ca fiind complet responsabilă.

• Fiţi gata să ascultaţi, dar şi să vorbiţi !

În tot mai multe sfere ale societăţii, arta de a asculta începe sa dispară. Oamenii au tendinţa de a sări grabiţi de la o problemă la alta, discutând adesea despre propriile lor păreri, în loc sa acorde drept la replică şi altora.

Aceasta afirmaţie este adevarată şi pentru partenerii unui cuplu, mai ales după ce au trăit experienţa unei aventuri. Fiecare partener poate fi atât de preocupat de viziunea sa personală asupra aventurii  şi atât de nerabdator să si-o exprime, încât uita să asculte cu adevarat ceea ce spune celalalt. Aceasta situatie poate aparea daca partenerul infidel se simte atât de vinovat, încât blocheaza destainuirile celuilalt referitoare la efectele aventurii asupra sa ca partener înselat. Ascultati- va cu atentie partenerul pâna când termina ce are de spus, fara sa-l întrerupeti si mentinând contactul vizual. Daca este suparat, ramâneti calmi si încurajati-l, în loc sa va lasati si dumneavoastra coplesiti.

Nu-l acuzati niciodata ca se poarta stupid sau ca face prea mult caz. Sentimentele lui sunt reale chiar daca nu sunteti de acord cu punctul lui de vedere

• Acordaţi-vă timp.

 Nu vă aşteptaţi saărezolvaţi în câteva saptamâni toate problemele pe care le aduce la suprafaţă o aventură. Recuperarea dupa o ventură poate dura luni şi chiar ani de zile. Abordaţi  fiecare problemă pe masură ce apare şi acceptaţi faptul că sentimente precum amărăciunea, gelozia, furia şi confuzia sunt naturale şi corespunzatoare circumstanţelor date. Dumneavoastră şi partenerul vă doriţi, poate, ca totul sa ramâna în urmă, dar este un vis nerealist.

Construirea încrederii necesită un timp îndelungat chiar ani de zile, în anumite cazuri.  Sarcina pe care v-o propuneţi – reconstruirea increderii poate dura şi mai mult timp. Primele săptămâni şi luni  după dezvăluirea aventurii pot fi cele mai dureroase, dar veţi vedea că dacă vă doriţi cu adevărat  puteţi face faţă destul de bine luării unor decizii importante în anumite probleme de care va loviţi şi  relaţia poate supravieţui aventurii.

Sper să vă fie de folos!

Revin cu această postare pentru că-mi vin în permanenţă în cabinet cupluri în care soţul cere ajutor în momentul în care a fost ameninţat cu divorţul, sau deja a primit citaţia de divorţ.

Bărbaţii se plang de faptul ca nu stiu cum de s-a ajuns în această situaţie, pentru că atâta vreme cât aduc toţi banii în casă, ea ar trebui să fie mulţumită. Întrebaţi dacă i-au ascultat vreodată păsurile, dacă i-au văzut o anumită suferinţă pe chip, au răspuns că nu au timp să asculte „prostiile ei”.

Degeaba încearcă să promită că-i va fi alături unei soţii pe care a neglijat-o ani de zile, că nu-l  mai crede. Apoi oricât ai încerca să refaci o relaţie după ani de suferinţe, aşteptări, dezamăgiri, tot mai rămân răni pe termen lung ce se pot reactiva la cea mai mică neînţelegere.

TOTDEAUNA E MAI UŞOR SĂ PREVII DECÂT SĂ VINDECI!

Deci atenţie la semnalele de avertizare ce te pot ajuta să previi sfârşitul amar!

Nici o schimbare in relatie nu apare dintr-o data. Important e sa se acorde atentie oricarui semnal care vine din partea sotiei. Aceasta poate manifesta insatisfactie cu privire la relatie, se poate plange ca-i nefericita, ca nu i se da atentie, ca sotul nu mai e romantic si nu mai  e atent la nevoile ei, etc

Daca situatia se prelungeste, ea se convinge ca lucrurile nu se vor schimba in bine, capata un sentiment persistent al lipsei de speranta ca relatia va mai intra pe un fagas normal, crede ca se asteapta la ce-i mai rau de la partener si se agata de divort ca ultima solutie pentru a iesi din aceasta situatie dureroasa.

Daca sotul gaseste intelepciunea sa inteleaga ca mariajul lor are probleme si ca amandoi trebuie sa faca schimbari semnificative pentru a-l aduce la normal, divortul poate fi evitat.

In situatia in care orgoliul masculin e mai puternic decat rezolvarea problemei, consilierul de cuplu il poate ajuta sa inteleaga unde greseste, sa fie mai atent la semnalele sotiei, sa interpreteze indiciile ambivalentei acesteia ca pe un semn serios ca e nevoie de schimbare, sa invete sa comunice cu sotia fara sa se simta amenintat si sa adopte o atitudine de aparare.

Pentru că-n ultima vreme îmi apar în cabinet tot mai multe cupluri cu probleme, vă reamintesc un minim de reguli de care ţinând cont vă puteţi diminua conflictele :

1). Cuplul este mai important decat fiecare din parteneri . Scop final:invingator/ invingator, nu invingator/ invins.

2). Trebuie sa stiti cand sa pastrati tacerea : ce vreau sa spun este de ajutor relatiei, sau partenerului? Daca nu, renuntati sa mai spuneti .

3). Atentie cand abordati un subiect . O problema care deranjeaza e bine sa fie discutata intr-un moment de calm si relaxare,nu cand sunteti furiosi.

4). Pot fi probleme carora pentru binele cuplului trebuie sa le declarati un armistitiu permanent (probleme care nu au legatura cu casnicia, sau daca au, nu ar fi benefice pentru cuplu- ex. o problema dureroasa din trecut).

5). Acordati-i celuilalt privilegiul indoielii sau prezumtia de nevinovatie .

6). Atentie la modul de interpretare. Interpretarea negativa sau deformata a mesajelor  stimuleaza sistemul nervos autonom(SNA) si ucide posibilitatea rezolvarii conflictelor .

7). Atentie la orgolii!

8). Interpretati corect mesajul partenerului . Pasi de urmat:

– abtineti-va sa raspundeti imediat cand vi se pare ca nu-i ceva in ordine;

–  faceti un pas innapoi in timp, ca sa realizati daca remarca partenerului va aminteste de ceva din trecut ;

– aruncati o privire lucida asupra faptelor, pentru a constientiza diferenta dintre ce se intampla in trecut si ce se intampla acum; verificati-va suspiciunea ;

– estompati detaliile(puteti spune ca acest comportament va aminteste ceva dureros din trecut si ar fi bine sa nu mai fie folosit).

9). Daca doriti sa aveti o casnicie fericita, pastrati o proportie de 5/1 intre comunicarile pozitive si negative.

10). In caz de conflict,pastrati-va calmul in voce.

11).Revendicari  versus reprosuri (cereti-i partenerului in mod direct ce doriti,fara a-i reprosa alte lucruri). Acuzatiile stimuleaza SNA al sotului, creierul se blocheaza si nu poate auzi sau procesa mesajul.

12).Nu se abordeaza partenerul cand e obosit, iritat, asteptati pana s-au limpezit apele.

13). Cand nu aveti alte solutii, folositi umorul, pentru ca reactiile biochimice care insotesc umorul sunt incompatibile cu cele care insotesc mania.

14). Acceptarea diferentelor , recunoasterea dreptului celuilalt de a exista ca persoana separata. Fa pentru partener ce-i place lui, nu ce-ti place tie.

15).Sotii isi satisfac reciproc dorintele, isi respecta promisiunile.

Sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier specialist familie-cuplu

Bibliografie : Jamie Turndorf-Arena Conjugală