Arhive pe categorii: povestiri terapeutice

Vinovatul dovedit- povestire cu talc

povestiri terapeutice, , ,

Imagine

Demult, traia intr-un sat un brutar renumit pentru painea sa. Dar, intr-o zi, brutarului i se paru ca sunt cam usoare bucatile de unt pe care tocmai le cumparase de la un taran si le aseza pe cantar. Cand colo, ce sa vezi ?! In loc de 1 kg, cat trebuia sa aiba o bucata, fiecare cantarea doar 800 de grame. Suparat foc, omul s-a dus degraba la judecatorie, spunand ca taranul insala lumea si cerand, bineinteles, pedepsirea acestuia.
N-au trecut nici doua ceasuri si taranul a fost adus in fata judecatorului, care l-a amenintat:
– Daca este adevarat ce spune brutarul, ca ii inseli pe oameni la cantar, te bag imediat la inchisoare.
– Sa-mi fie iertat – zise taranul – dar sunt nevinovat.
– Cum indraznesti sa minti ? – sari brutarul. Chiar astazi am cumparat aceste bucati de unt de la tine. Domnule judecator, trebuie sa-l inchideti pe acest sarlatan, care a incercat sa ma pacaleasca!
– Asa este, omule ? – spuse atunci judecatorul. Este untul acesta al tau ?
– Al meu este, insa, vedeti dumneavoasta, eu nu am prea multi bani. Mi-am cumparat un cantar, dar nu am mai avut bani si pentru greutati, asa ca pun unt pe un brat al cantarului, iar pe celalalt pun o paine de-a brutarului, care – zice el – are 1 kg. Acum, daca painea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vina am ?
Auzind una ca asta, judecatorul a cantarit imediat o paine si, intr-adevar, aceasta nu avea decat 800 de g. In locul taranului, la inchisoare a ajuns adevaratul vinovat, brutarul, care nu doar ca insela oamenii, dar mai dorea si sa fie aspru pedepsit cel care ar fi facut exact ca el.
Cel ce vrea sa insele, singur se insala. Chiar daca nu vede nici un om greseala sa, Dumnezeu ii vede pacatul; iar atunci cand il mai descopera si oamenii, rusinea este cu atat mai mare.

Sursa:www.crestinortodox.ro

Cainele si pisica

povestiri terapeutice, , ,
O tema de meditatie!

Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite. La picioare, s-a asezat cainele sau. Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea:

„Da Doamne sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica!”
In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei:
„Da Doamne sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!”
Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica, insa, pandea orice moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit.
Asa este si in viata. Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii, insa, sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta.
Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi, insa, ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni.
„Suferiti de pe urma unui om rau ?

Iertai-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai!”

Sursa:www.crestinorodox.ro

De ce nu suntem fericiţi?

povestiri terapeutice, ,

Pentru ca e inceput de saptamana, va ofer ca tema de analiza si meditatie, povestirea ce urmeaza,  in speranta ca pana la sfarsitul saptamanii veti gasi argumente care sa va faca sa va simtiti cu adevarat fericiti.

Nu uitati!
De multe ori lucrurile marunte ne aduc clipe de neuitat cu conditia sa fim atenti la mesajele pe care ni le transmit.

Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi câştiga existenţa vânzând sandale.

Această femeie era mai mereu tristă. Văzând‑o mereu în această stare de tristeţe, un om a întrebat‑o:

– Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?

Femeia îi răspunse:

– Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?

Peste câteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel dar mai puţin în inima femeii căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou:

– Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce eşti în continuare supărată?

Femeia îi răspunse:

– Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înţelegi acum de ce sunt tristă?

– Sunt şi mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi‑ai vorbit despre feciorii tăi, eu înţeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale.”

„În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai.”

Sper sa va fie de folos!

Averea celui intelept- o tema de meditatie

consiliere familiala si de cuplu, povestiri terapeutice,

Imagine

A trait odata un om intelept, cunoscut in orasul sau si foarte bogat. Avea omul familie, copii si nepoti si avea grija de ei dar si de bunul mers al orasului.

Intr-o zi a murit sotia lui si el a ramas singur in casa. Dupa anul de doliu au venit copii la el si i-au spus ca e pacat ca el sa locuiasca singur intr-o casa asa mare: „Vinde casa si toata acareturile, imparte banii intre noi… vei locui la baiatul cel mare si nu-ti va lipsi nimic.”

La inceput asa a fost, dar cu timpul au incetat ceilalti copii sa vina in vizita, apoi nici nepotii nu mai veneau. Mancarea o primea ca pe o favoare si din ce in ce mai putina pana a ajuns sa rabde de foame. Asa s-a inrautatit situatia lui incat ii era rusine sa iasa din casa si sa se intalneasca cu prietenii lui.

Intr-o zi i-a spus omul fiului sau cel mare sa adune toti fratii si surorile lui si sa-l cheme si pe primar caci are ceva important sa le dea la copii.
Cand s-au adunat cu totii, a spus omul:  am impartit toata averea mea intre voi dar a mai ramas o lada cu bani si diamante pe care am ingropat-o langa copacul de la intrarea in oras.

Lada se poate deschide numai cu 2 chei pe care le dau una la primar si una baiatului cel mare. Dupa moartea mea veti merge impreuna, veti deschide lada si primarul va imparti banii intre toti copiii.

Din acea zi omul a inceput sa fie tratat asa cum fusese tratat la inceput. Copii veneau sa-l viziteze, mancarea era din cea mai buna, toti il tratau cu mult respect. Dar a venit vremea si omul a decedat.

Dupa ce a trecut prima luna de doliu s-au adunat toti copii si impreuna cu primarul au dezgropat lada si au deschis-o. Dar in lada era numai un cap de magar si o scrisoare scrisa de mana celui decedat.

Numai un magar da tot ce are inca din timpul vietii!

Morala: Da copiilor cat se poate, dar pastreaza ca sa nu ai nevoie de ei!

Copilul bine crescut

consiliere familiala si de cuplu, povestiri terapeutice, , ,

Atentie cum va cresteti copiii!

Imagine

Intr-un sat din campie, s-au intalnit la fantana trei femei. Doua dintre ele nu incetau sa-si laude baietii. Cea de-a treia, insa, nu spunea nimic, cu toate ca avea si ea un baiat de care nu s-ar fi putut plange. Au luat cele trei femei cate o galeata cu apa si au plecat impreuna inapoi, spre casa. Pe drum, s-au intalnit cu cei trei copii, care se jucau intr-o livada.

– Ia uite-l pe-al meu, a zis prima femeie. E asa de puternic.
– Dar al meu, zise si a doua, e priceput la toate.
Nici de aceasta data, cea de-a treia femeie nu a spus nimic. Insa, copilul ei, vazandu-si mama, s-a grabit sa vina si sa ia el galeata. Ceilalti doi baieti au inceput sa rada si au ramas sa se joace mai departe. Acum se vedea adevarul. Din modestie, cea de-a treia femeie nu se laudase cu feciorul sau, dar, in locul ei, vorbeau faptele …

Dragoste de mama

povestiri terapeutice,

Imagine

De luat aminte!

O tanara domnisoara s-a intors acasa intr-o dupa-amiaza. Avusese o zi grea, cu multe probleme si acum era obosita si suparata. Mama ei, femeie in varsta, s-a grabit sa-i iasa in intampinare. S-au asezat impreuna la masa, dar, ca orice mama, a vazut de indata tristetea din sufletul fetei si a cautat sa o linisteasca.

– Mai lasa-ma in pace, mama! Crezi ca toate se pot rezolva asa, cu una, cu doua ? Nici nu stii despre ce-i vorba.
– Dar imi poti povesti – i-a raspuns, cu rabdare, mama. Poate te-as putea ajuta …
– Cu ce sa ma ajuti, cu sfaturi ? M-am saturat de atatea intrebari si sfaturi. Lasa-ma in pace! – a mai strigat tanara fata si a plecat in graba, trantind usa.
Spre seara, cand s-a mai linistit, cand si-a dat seama de greseala ei, de supararea pe care i-o pricinuise, cu siguranta, mamei, s-a intors. Acasa, insa, si-a gasit mama asteptand in fotoliul din fata ferestrei, cu capul in piept, parca ar fi adormit.
Dar ea murise, murise de inima chiar in dupa-amiaza aceea. Zadarnice au fost lacrimile ce au urmat, zadarnica a fost toata durerea fetei. Mama murise si ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fusesera: „Lasa-ma in pace!”. Acest lucru o durea cel mai tare pe tanara fata: mama murise fara ca ea sa-i fi spus, de fapt, cat de mult o iubeste, cata nevoie are de prezenta ei, de sfaturile ei, de dragostea ei – dragoste de mama.

Sursa: site-ul crestin-ortodox

Rasplata

educatie parentala, povestiri terapeutice, , ,
Si fiindca e week-end si aveti mai mult timp pentru voi, va dedic aceasta povestire preluata de pe site-ul crestin-ortodox, care se doreste a fi o tema de meditatie atat pentru cei care sunt parinti cat si pentru cei ce vor deveni:

Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:

– Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.
– Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept ?
N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.
Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:
– Uite, mai baiete -vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.
N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:
– Gata tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii ?
– Nu! – a raspuns omul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus!
A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tata ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate … Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina.
– Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii ?
– Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Ai inteles ?
Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el.
De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai’nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea, intr-adevar, ca merita ghetele, dar, mai mult decat atat, simtea cat de bine este sa fii alaturi de parinti si sa ii ajuti.

Pilda copacului…

povestiri terapeutice

De luat aminte!

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

– ”Părinte, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?”

– „Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!”

L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:

–” Vezi acest vlăstar, ştii ce este?”

–” Da, părinte, un puiet de brad.”

– ”Smulge-l!”

Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.

” – Acum, scoate-l pe acesta!”

S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar cu puţin efort a reuşit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a mai spus:

” – Smulge-l acum pe acela!”

” – Dar e destul de mare, nu pot singur.”

” – Du-te şi mai cheamă pe cineva.”

Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, au tras ce-au tras de pom şi, cu multă greutate, au reuşit, în sfârşit, să-l scoată.

” – Acum scoateţi bradul falnic de acolo.”

” – Părinte, dar acela este un copac mare şi bătrân. Nu am putea niciodată să-l smulgem din rădăcini, chiar de-am fi şi o sută de oameni.”

” – Acum vezi, fiule ? Ai înţeles că şi relele apucături din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinţă pare, la început, inofensivă şi fără mare importanţă, dar , cu timpul, ea prinde rădăcini, creşte şi pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mică, o poţi scoate şi singur. Mai târziu, însă, vei avea nevoie de ajutor, dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată. Nu amâna niciodată să-ţi faci curăţenie în suflet şi în viaţă, căci mai târziu, va fi cu mult mai greu.”

Sa va fie de folos!

Daca o soparla poate, noi de ce n-am putea…?

consiliere familiala si de cuplu, povestiri terapeutice, ,

Imagine

Pentru a-si renova casa, un japonez a facut o spartura intr-un perete. Casele japoneze au în mod normal un spațiu gol între pereții din lemn.

Cu surprindere a constatat că acolo se afla o sopârlă blocata din cauza unui cui bătut din afara, într-unul din picioarele sale.

I-a fost mila cand a vazut aceasta, dar în același timp a fost si curios, dandu-si seama ca cuiul a fost batut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa.

Ce se întâmplase…!?!

Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se misca. Pare imposibil de crezut. Atunci, se întreba, cum de aceasta șopârlă supraviețuise atât de mult, fara sa se miste, odata ce piciorul său a fost tintuit!?

Si-a oprit munca pentru a observa soparla, pentru a vedea ce face și cum se hraneste. Ceva mai târziu, neștiind de unde, a aparut o alta șopârlă, cu o insecta in gura.

Ah! Asta l-a uimit si l-a atins profund.

Soparla prinsa in cui, a fost hranita ani de zile de catre alta soparla…

Imaginați-vă! A facut acest lucru continuu, pentru o atat de lunga perioadă de timp, fără a renunța la speranță pentru partenerul său.

Gândiți-vă. Ati face asta pentru cineva? Pentru partenerul vostru, pentru parintii, fratii sau prietenii vostri?

Imaginați-vă ca o creatură mică poate face ceea ce o creatură binecuvântata cu o minte strălucită, poate face cu greutate…

Cu avansul tehnologic din aceasta era a comunicațiilor, accesul nostru la informație devine tot mai rapid. Dar distanța dintre ființele umane se reduce oare la fel de mult…?

De aceea nu-i abandonati niciodata pe cei dragi, Nu le spuneti ca sunteți ocupati atunci când au nevoie de voi… Este posibil să aveți întreaga lume la picioarele voastre, Dar voi ati putea fi intreaga lor lume pentru ei…

Cheia potrivita

consiliere familiala si de cuplu, povestiri terapeutice, ,

De luat aminte!

Imagine

La un calugar a venit o femeie sa-i ceara ajutorul, fiindca nu avea intelegere in casa.
– Ce-ai facut in aceasta situatie, a intrebat-o calugarul ?
– Am incercat sa-mi conving barbatul, certandu-l.

– Cand ati avut iar probleme, ce-ai mai facut ?

– Acelasi lucru, i-a raspuns din nou femeia. I-am reprosat si l-am certat. Si de fiecare data am facut la fel.
Atunci, calugarul a scos o gramada de chei si dandu-i una femeii a rugat-o sa deschida usa din fata lor. A incercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectiva, i-a cerut calugarului alta cheie.
– Poate n-ai stiut cum sa deschizi, i-a spus calugarul, mai incearca!
Dar oricat s-a straduit femeia, nu a putut deschide.
– Parinte, dati-mi toata gramada de chei si aflu eu care-i cea potrivita – l-a rugat aceasta. Privind-o cu caldura, duhovnicul i-a raspuns:
– Acum intelegi ce-am vrut sa-ti dovedesc ? Cum nu poti tu deschide acea usa cu o cheie nepotrivita, oricat ai incerca, tot asa nu poti deschide sufletul barbatului tau cu aceeasi vorba de cearta cu care incerci mereu. Cauta cheia potrivita si, daca o vei gasi, sigur vei putea deschide!
„Invataturile date cu forta nu pot dainui in suflete, pe cand invataturile primite in suflet cu placere si cu bucurie raman de-a pururi.”