Dacă simţiţi că  lucrurile nu merg bine în familia dvs., încercaţi să găsiţi răspunsuri la următoarele întrebări:

• Care sunt activitatile comune care va fac placere?
• Cat timp acordati activitatilor comune?
• A-ti avut vreodata tendinta de a realiza activitati ca si o modalitate de a petrece timpul sau ca si un mjloc de a evita o problema?
• Care sunt persoanele cu care, in mod regulat nu reusiti sa va intelegeti?
• Care sunt punctele comune in relatiile dintre ele?
• Care sunt persoanele din anturajul d-voastra direct cu care va place cel mai mult sa va petreceti timpul liber?
• Simtiti nevoia de a acorda mai mult timp intimitatii?
• Ce simtiti cand va acordati mai mult timp?

 Nu uitaţi!

“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila
intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu
inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e
sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… ca
saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promistiuni, si asa
omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg
deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in
ASTAZI si ACUM, pentru ca terenul lui MAINE este prea nesigur pentru a
face planuri… si viitorul are mai mereu o multime de variante care
se opresc insa la jumatatea drumului.
…..Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura
cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe
sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in
loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca
intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e
valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata. Cu
timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor
bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la
trecut.
…… Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu
defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata
fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti
alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
……Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt
numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai
tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul
inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot
restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e
ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu
adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un
prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la
aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit
cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai
lasat sa plece.
……Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de
fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama
ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau
mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate,
ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile
sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa
cum sperai.
…..Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era
viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul
vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti
vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si
nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri
iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai
nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai
are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”

ATENŢIE MĂRITĂ !!!!!!

Multe cupluri au impresia că din moment ce au ajuns să se căsătorească, relaţia va merge de la sine.

Fals! Orice relaţie ca să funcţioneze bine, trebuie întreţinută.
Altfel, cu timpul, relaţia se poate degrada.
Timpul ne poate fi şi prieten, dar şi duşman…..depinde numai de noi, dacă o relaţie se menţine funcţională sau nu…

Cei care dintr-un motiv sau altul au ajuns la despărţire, fac eforturi să înţeleagă motivele care au dus la degradarea relaţiei.

Problema e cât se poate de serioasă, ea atrăgând şi atenţia cercetătorilor, mai ales că în ultima vreme tot mai multe cupluri au ajuns la divorţ.

Dorind să afle de ce se degradează relaţiile de cuplu odata cu trecerea anilor, au desoperit astfel ca aceasta degradare este in strânsă legătură cu un anumit gen de relaţie de cuplu, cu climatul familial în care au crescut cei doi parteneri, dar şi cu tipul de reţea relaţională pe care îl întreţin.

Cunoscând etapele acestei degradări, un cuplu întelept poate preveni disoluţia.

Astfel, în prima etapă apare o lipsă de comunicare între parteneri, fiecare dintre cei doi întâmpinând dificultaăţi de a-şi exprima sentimentele, emoţiile. În această etapă pot fi ajutaţi de psiholog să reînvete să comunice, să treacă peste problemele ce-i despart, (care de multe ori sunt minore), să treacă peste orgolii, să se redescopere, să deblocheze sentimentele care i-au adus împreună şi pe care se încăpăţânează să le ignore .

În etapa a doua, de obicei apar dificultăţi de acomodare cu caracterul partenerului, cu personalitatea şi ritmurile sale, cei doi ajung să nu se mai suporte. Neînţelegerile dintre cei doi duc la neînţelegeri pe plan sexual, de acum urmează decepţiile sentimentale, care duc la moartea iubirii .

Când cei doi ajung să nu se mai iubească (sau cel puţin aşa au impresia), răceala începe să creeze distanţa între ei, apare infidelitatea (pentru ca de cele mai multe ori apare cineva care-ţi oferă un umăr pe care să te sprijini), apar violenţele de orice natură.

Reuşesc să treacă peste probleme cei care depăşesc etapa orgoliilor, care ştiu să se adapteze din mers.

Studiile au dovedit că cele mai rezistente cupluri sunt cele în care puterea şi sarcinile sunt echitabil împărţite, nu acelea în care ,,gospodina e la cratiţă şi soţul la table”.

Sper sa va fie de folos!

Niculina Ciupercă, consilier psihologic specialist, Familie-Cuplu

Ce spun altii despre noi, sau ce actiuni intreprind, se constituie intr-un stimul pentru sentimentele noastre, nu cauza lor.

Avem posibilitatea alegerii sa primim sau nu ce spun altii in functie de asteptarile sau nevoile noastre in acel moment.

Astfel:

-ne putem culpabiliza, acceptand judecata celorlalti;

-putem da vina pe altii;

-putem aduce in campul constiintei sentimentele sau nevoile proprii;

– sesizam sentimentele si nevoile celorlalti.

Important este sa constientizam legatura dintre sentiment si nevoie.

Daca avem grija sa facem legatura dintre sentimente si nevoile celorlalti, vom avea surpriza ca si ceilalti sa raspunda cu compasiune la nevoile noastre.

Judecatile, criticile, interpretarile la adresa celorlalti, nu ne ajuta, ba dimpotriva, ii face pe cei care aud orice li se pare ca suna a critica sa-si investeasca energia in autoaparare sau contraatac.

Judecatile, criticile, diagnosticele, interpretarile sunt expresii denaturate ale propriilor noastre nevoi.

De aceea e corect sa vorbim despre propriile noastre nevoi, nu despre ce e in neregula cu ceilalti.

Astfel crestem posibilitatea de gasire a solutiilor.

Ca lucrurile sa mearga bine in cuplu, cei doi au nevoie sa-si exprime clar nevoile.

Neexprimarea nevoilor poate fi pusa pe seama unui refuz din  copilarie, ca daca va cere ceva va fi dezaprobat si judecat.

 Sper ca v-am mai dat o tema de gandire!

 Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist familie-cuplu

1. Nu mai fortati intimitatea (lasati relatia amoroasa sa evolueze firesc)

2. Nu va mai asteptati ca partenerul sa va citeasca gandurile (incepeti sa-i spuneti ce simtiti si ce va doriti).

3. Nu mai adoptati postura martirului (incepeti sa refuzati sa va mai lasati abuzata).

4. Nu va mai imaginati ca aveti totdeauna dreptate (refuzati la prejudecati).

5. Nu va mai salvati partenerul (controlati-va propria viata).

6. Nu mai considerati ca aveti un partener sigur (dati dovada de respect pentru omul iubit).

7. Nu mai lasati pasiunea sa se stinga . Depuneti eforturi zi de zi pentru a nu lasa dragostea sa se stinga.

ATENTIE!
Cultivarea si protejarea iubirii seamana mai mult cu o casa pe care o construiti si o intretineti impreuna cu partenerul, uneori reconstruind-o in repetate randuri.
Numai pentru cuplurile nefericite, a te indragosti e ca si cand te-ai muta in unul din apartamentele la cheie, identice,standardizate,dintr-un bloc turn..

Celor care vor sa se informeze si sa stie mai mult, le recomand sa citeasca :
:

Acest lucru preocupa  pe toti  care dintr-un motiv sau altul au ajuns la desparţire , dar şi pe cercetătorii care, au dorit să afle de ce tot mai multe cupluri se despart, de ce intimitatea se degradează odată cu trecerea anilor .
S-a descoperit astfel că aceasta degradare este în stransă legătură cu un anumit gen de relaţie de cuplu, cu climatul familial în care au crescut cei doi parteneri, dar şi cu tipul de reţea relaţională pe care îl întretin.
Cunoscând etapele acestei degradări, un cuplu întelept poate preveni disoluţia.

Astfel, în prima etapă apare o lipsă de comunicare între parteneri, fiecare dintre cei doi întampinând dificultăţi de a-si exprima sentimentele, emoţiile. În aceastâ etapâ pot fi ajutaţi de psiholog să reînveţe să comunice, să treacă peste problemele ce-i despart, (care de multe ori sunt minore) , sa treacă peste orgolii , să se redescopere, să deblocheze sentimentele care i-au adus împreună şi pe care se încăpăţânează să le ignore .

În etapa a doua , de obicei apar dificultăţi de acomodare cu caracterul partenerului, cu personalitatea şi ritmurile sale, cei doi ajung să nu se mai suporte.
Neintelegerile dintre cei doi duc la neînţelegeri pe plan sexual, de acum urmează decepţiile sentimentale, care duc la moartea iubirii .
Când cei doi ajung să nu se mai iubească (sau cel puţin aşa au impresia), răceala începe să creeze distanţa între ei, apare infidelitatea (pentru că de cele mai multe ori apare cineva care-ţi oferă un umăr pe care sa te sprijini), apar violenţele de orice natură.

Reuşesc să treacă peste probleme cei care depăşesc etapa orgoliilor, care ştiu să se adapteze din mers.

Studiile au dovedit că cele mai rezistente cupluri sunt cele în care puterea si sarcinile sunt echitabil împărţite, nu acelea în care ,,gospodina e la cratiţă si soţul la table”.

Sper că v-am mai dat o temă de gândire!

Să va fie de folos!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, Familie-Cuplu