Arhive pe categorii: Dezvoltare personala

Sa-nvatam sa gandim realist ca sa nu ne mai facem rau singuri!

Imagine

Nu de putine ori auziti: „suntem ceea ce gandim”.

Exemplul urmator va va dovedi cat de rau ne face gandirea distorsionata:

Doi oameni stau la semafor, in trafic la o ora de varf:

– primul isi spune: “nu mai suport”, „traficul e infiorator si ma inebuneste“, etc.; Din aceasta cauza se simte incordat, frustrat.

– al doilea foloseste timpul petrecut la semafor ca pe un bun prilej sa se relaxeze si sa asculte muzica; simte o stare de liniste si acceptare.

Dupa cum observati, avem aceeasi situatie, dar tipul de reactie este diferit datorita monologului interior folosit.

Interpretarile si gandurile noastre in legatura cu  ceea ce se intampla stau la baza starii noastre. Suntem responsabili pentru felul in care ne simtim (cu exceptia cauzelor fiziologice). De obicei dam vina pe ceva sau pe cineva, ca sa nu fim nevoiti sa ne asumam responsabilitatea.

S-a dovedit stiintific faptul ca atunci cand ne asumam responsabilitatea  devenim mai increzatori, reevaluarea comportamentelor noastre elimina factorii ce duc la  anxietate.

Oamenii care sufera de anxietate, sunt predispusi la un dialog negativ cu ei insisi.

Isi pun intrebari de forma: ”si daca”(nu voi reusi, nu voi face fata situatiei,etc), care le genereaza anxietate.

Gandirea distorsionata  este provocata si de:

– a) dramatizare, exagerare (exagerarea gravitatii unei situatii, face ca persoana sa-si imagineze un dezastru iminent, cu consecinte cumplite din motive nesemnificative: si daca se va intampla X ce voi face?).

Dramatizarea presupune  atat o supraestimare a riscurilor pe care le presupune un rezultat negativ, cat si o subestimare a capacitatii de a face fata unei situatii. Oamenii supravietuiesc unor situatii dificile, chiar cumplite, se pot da exemple de persoane care au invins necazuri, boli, etc.

Dramatizarea poate fi definita ca fiind supraestimarea fara motiv a unui potential pericol, asociata cu subestimarea capacitatii noastre de a-i face fata.

Pasi pentru a infrana tendinta de a dramatiza:

1.Identificarea gandurilor distorsionate;

2.Identificarea temeiului acestora;

3. Inlocuirea cu ganduri mai realiste;

Pentru a combate tendinta de exagerare este important sa renuntati la expresii de forma: ”nu mai pot”, “nu mai suport”,  “e insuportabil” precum si la cuvinte precum “groaznic”, “cumplit”, “dezgustator”, “infiorator”.

Ganditi-va ca oamenii pot supravietui aproape oricarui soc psihologic si pot suporta dureri fizice incredibile, iar daca ceilalti pot, dumneavoastra de ce nu….

-b)  filtrare (Se pune accent asupra detaliilor negative si se ignora aspectele pozitive ale situatiei)

Solutie:  concentrati-va atentia pe altceva (concentrati-va asupra solutiei, nu asupra problemei, punand accent pe strategiile care va ajuta sa faceti fata problemei, nu pe problema insasi; concentrati-va asupra opusului gandului principal- pericolul sau nesiguranta-; ganditi-va la lucruri care va inspira confort si siguranta; incercati sa vedeti jumatatea plina a paharului.

– c) gandire polarizata (lucrurile sunt albe sau negre, bune sau rele; trebuie sa fii perfect, altfel esti un ratat; cand o persoana ce gandeste asa simte ca nu mai detine controlul si este depasita de situatie, devine anxioasa).

Solutie : exprimati in procente (30% sunt ingrozitor de speriat, dar 70% rezist si infrunt starea).

– d) generalizare excesiva (pe baza unui singur incident sau a unei singure probe se ajunge la o concluzie generala si se crede ca experienta neplacuta se va repeta cand persoana este pusa intr-o situatie asemanatoare; ex nu mai merge cu trenul ca i s-a facut o data rau in tren).

Solutie: reformularea cantitativa. Spunem in loc de: avem datorii uriase, avem datorii de X lei.

–  e) citirea gandurilor (desi nu are o confirmare, persoana stie ce simt ceilalti si de ce iau o anumita atitudine).

Solutie: nu mai faceti presupuneri in legatura cu ce gandesc ceilalti; aveti doua solutii: ori ii credeti ce spun, ori nu ii luati in seama pana obtineti probe concludente; ceea ce credeti sunt ipoteze care trebuie testate si verificate consultandu-i direct pe acestia. Cand nu va puteti testa presupunerile, puteti preveni anxietatea folosind interpretari alternative ale comportamentului cuiva.

– f) personalizare  (persoana are impresia  ca tot ce fac sau spun ceilalti o vizeaza in mod direct; propria valoare este cuantificata in raport cu etalonul stabilit prin prisma celorlalti; anxietatea apare din teama ca nu se poate ridica la nivelul celorlalti).

Solutie: incetati sa va mai comparati cu ceilalti, pentru ca fiecare persoana are si puncte tari si puncte slabe; nu trageti concluzii pripite cand ceilalti au anumite reactii, ci mai bine verificati.

–  g) “trebuie” (persoana are o lista de reguli batute in cuie despre felul cum trebuie sa se comporte, atat ea, cat si ceilalti; ex: “ar trebui sa fiu perfect ca…”; “ar trebui sa stiu, sa inteleg si sa prevad totul”; ”ar trebui sa fiu amabil, sa nu fac greseli, sa nu ma enervez”, etc.)

Solutie: inlocuiti “trebuie” cu “prefer sa”, pentru ca nu trebuie sa castigati competitia cu cineva sau sa aratati perfect, preferati ca lucrurile sa evolueze intr-un anumit mod, faceti tot ce depinde de dumneavoastra, dar nu totdeauna lucrurile se intampla asa cum doriti.

Sper sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Regulile pentru a deveni o fiinta umana (Cherie Carter-Scott)

Imagine

Regulile de mai jos le-am citit in „Supa de pui pentru suflet” autori Jack Canfield si Mark Victor Hansen si m-am gandit ca poate fi un subiect de meditatie si pentru voi:

1.Veti primi un corp.

Va place sau nu va place, va fi al vostru pentru intreaga viata.

2.Veti invata lectii.

Sunteti inscrisi la o scoala cu informatii non-stop numita Viata. In fiecare zi la aceasta scoala veti avea ocazia sa invatati cate o lectie. S-ar putea sa va placa lectiile, sau s-ar putea sa le considerati irelevante si prostesti.

3. Nu exista greseli, numai lectii.

Dezvoltarea este un proces de incercari si nereusite: experimentare. Experimentele „ratate” fac parte din acest proces, tot asa cum fac parte si experimentele „reusite”.

4. O lectie se repeta pana cand  se invata.

O lectie  va fi prezentata sub mai multe forme pana cand o veti invata. Numai dupa ce ati invatat-o puteti trece la alta lectie.

5. Procesul de invatare nu se termina niciodata.

Nu exista moment al vietii care sa nu contina o lectie. Daca sunteti viu, atunci aceste lectii trebuie invatate.

6. „Acolo”nu este mai bun decat „aici”.

Cand un „acolo” personal devine un”aici”,  veti obtine pur si simplu un alt „acolo” care va arata din nou mai bine decat”aici”.

7. Altii sunt doar imaginea voastra in oglinda.

Nu poti iubi sau uri ceva la cineva decat daca aceasta persoana reflecta ceva ce voi iubiti sau urati la voi insiva.

8.Ce faci cu viata ta depinde numai de tine.

Detii toate uneltele si resursele de care ai nevoie.  Cum le folosesti ramane la aprecierea ta.  Alegerea iti apartine.

9. Raspunsurile tale exista in tine.

Raspunsuri la intrebarile „Vietii”se afla in tine. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa privesti, sa asculti si sa ai incredere.

10. Vei uita toate astea

Sa va fie de folos!

Sa-nvatam sa facem din comunicare o arta !

Imagine

Asa cum mentioneaza si Norbert Sillamy in  „Dictionar de psihologie”, comunicarea  implica transmiterea, intentionata sau nu, de informatii destinate sa lamureasca sau sa influenteze un individ sau un grup de indivizi receptivi. Concomitent cu transmiterea  informatiei se produce o actiune asupra subiectului receptor si un efect retroactiv,  feed-back asupra persoanei emitatoare care la randu-i este influentata.

O comunicare reusita consta mai putin in intentia celui ce comunica si mai mult in rezultatul obtinut .

Orice persoana simte nevoia unei comunicari eficiente, dar in cazul multora aceasta ramane doar la stadiul de intentie . Zadarnic isi propune sa aiba o comunicare buna cu ceilalti,  dar  nu stie s-o faca,  pentru ca  si-a internalizat defectuos paternurile de comunicare .

Faptul ca una din premisele NLP se intituleaza  „nu putem sa nu comunicam” nu este deloc intamplator, pentru ca nici un proces de interactiune nu poate avea loc in afara comunicarii: acasa, la serviciu, intr-un club, etc. fiecare dintre noi transmite mesaje si obtine informatii fara de care viata nu ar avea nici un sens.

Avem impresia ca a comunica  este simplu, dar de multe ori sesizam ca se creaza confuzii intre ceea ce vrem sa spunem si ceea ce spunem de fapt. Este vorba despre asa numitele distorsiuni, care creaza probleme in comunicare. Putem aminti aici, „citirea gandurilor”  atunci cand presupunem ca stim ce se petrece in interiorul interlocutorului la nivel cognitiv sau afectiv, fara dovezi sau calibrare bazata pe simturi. Sunt situatii cand citirea gandurilor reuseste, dar in cele mai multe cazuri da nastere unor conflicte sau neintelegeri. Va puteti inchipui ce se intampla in sufletul unei sotii atunci cand sotul vine tarziu de la serviciu, obosit, gandindu-se la o lucrare lasata neterminata, iar ea crede ca  vine de la o alta femeie care i-a captat toata atentia?

Probleme creeaza si echivalentele complexe, atunci cand doua afirmatii sunt legate astfel incat una reprezinta sensul celeilalte: „nu ma priveste, deci nu-i place de mine”. Deasemenea si raportul cauza-efect este o eroare de tip semantic care permite oamenilor sa atribuie altora sentimentele care-i incearca, dar care de fapt sunt propria lor creatie (ex. Ionel ma face sa ma simt neputincioasa).

In comunicare provoaca distorsiuni si unele presupozitii (ipoteze care au la baza harta noastra anterioara). Sa ne gandim cat rau poate face sa-i spui cuiva: „nu esti bun la nimic!” Pot fi si situatii cand inlocuirea verbelor de actiune prin substantive abstacte ingheata procesul de comunicare (ex. lupt pentru fericirea semenilor).

Importanta   comunicarii  pentru viata oamenilor a starnit si interesul  terapeutilor de familie, Bateson  studiind in mod special natura comunicarii in conditiile nivelurilor, in cadrul proiectului Palo Alto.  „Orice comunicare-scria Bateson in 1951 – are doua niveluri sau functii diferite: relatarea si comanda. Orice mesaj are un  continut declarat…….dar in plus mesajul mai contine si indicatii asupra felului cum trebuie primit “.

Metacomunicarea este un mesaj ascuns si adesea trece neobservat.  Persoana care transmite mesajul vrea sa comunice intr-adevar ceva, dar important e sa fie receptat asa cum trebuie. Stabilitatea unei familii  se realizeaza (asa cum  a observat si Bateson) prin feed-back-ul care reglementeaza comportamentul familiei si al membrilor acesteia.

 Sa nu iutam insa, ca alaturi de limbaj in comunicare ne ajutam si de mimica si gesturi.

De felul cum le folosim, putem  face din comunicare o arta  !

Sper ca v-am mai dat o tema de gandire!

Sa va fie de folos!

Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Atingerea scopului dorit

De multe ori ni se intampla sa nu fim multumiti de starea noastra actuala. Ne-am dori ceva mai mult, dar nu stim cum s-o facem si frica de esec ne face sa renuntam inainte de–a ajunge la telul visat.

De aceea e foarte important sa te cunosti cu adevarat, sa stii cine esti, ce poti, ce vrei de la viata. Unii sunt in stare sa faca asta singuri, dar cei mai multi au o atitudine oscilanta, pentru acestia orele de dezvoltare personala ajutandu-i sa se cunoasca, sa-si descopere adevaratul potential,  sa vada totul intr-o alta lumina, sa-nteleaga ce i-a impiedicat pana acum sa fie ei insisi.

Sa nu uitam ca fiecare om are propria sa reprezentare despre lume si propriile resurse, de care trebuie sa fie constient si pe care sa stie cand si unde sa le foloseasca. Iti poti realiza un scop, cu conditia sa-ti propui unul realizabil, sa fie initiat si mentinut de tine, sa-l definesti si evaluezi prin sistemul senzorial, sa verifici daca ceea ce faci e ecologic.

Exprimarea in termeni pozitivi a scopului respectiv este o conditie importanta pentru atingerea lui, pentru ca asa cum spunea si George R Walther, limbajul pozitiv ne influenteaza gandirea si modul de actiune. Exprimarea trebuie sa fie de asemenea absoluta (fara nici o comparatie) si fara verbe  modale. Trebuie sa fii convins ca poti sa-ti atingi scopul acum, nu candva, pentru ca tot lungind perioada in care vrei sa realizezi ceva, motivatia se poate stinge, nu mai ai acelasi elan de la inceput. Vechiul proverb romanesc ,,nu lasa pe maine ce poti face azi!” poate fi o resursa, pe care internalizand-o  o poti folosi la nevoie.

Ori de cate ori am dorit sa realizez ceva, m-am ajutat de cateva reguli, care mie mi-au fost de un real folos. In speranta ca vor mai folosi cuiva, le redau mai jos, pentru ca sunt convinsa ca pot fi un punct de plecare in atingerea telului visat, cu conditia sa fie imbunatatite  prin viziunea fiecaruia.

Am constatat ca pentru  realizarea unui scop este necesar ca acesta sa fie initiat si mentinut de persoana insasi pentru ca ea  stie adevaratul motiv care o impinge spre actiune. Motivatia joaca un rol determinant in atingerea unui scop, ea practic este motorul care -l sustine pe individ dandu-i energia necesara sa ajunga la final. Motivatia –sustine P.Golu ,,ar putea fi definita ca model subiectiv al cauzalitatii obiective, cauzalitate reprodusa psihic, acumulata in timp, transformata si transferata prin invatare si educatie in achizitie interna a persoanei”.

Dar cum motivele subiective sunt modelate socio-cultural, in momentul initierii unui scop este necesar sa i se faca  ecologia atat in ceea ce priveste persoana, cat si adecvat contextului respectiv. Trebuie analizat daca ceea ce se doreste este corespunzator din punct de vedere ecologic sistemului sau sistemelor cu care interactioneaza. Este necesar sa se gandeasca fiecare amanunt:

-care sunt avantajele situatiei prezente si daca acestea  se pastreaza ;

-daca pot aparea dezavantaje in urma atingerii scopului si care sunt acestea?

-exista un pret platit pentru atingerea scopului?

-care sunt efectele pe termen lung ale acestei reusite?

Daca totul este o.k.pentru persoana care vrea sa-si realizeze un scop, se va avea in vedere inainte de a se trece la actiune:

-identificarea unor piedici / provocari ce ar impiedica / intarzia atingerea scopului respectiv;

-identificarea resurselor existente necesare realizarii scopului;

-gasirea unor resurse suplimentare, necesare demersurilor necesare;

-si poate etapa cea mai importanta : posibilitatile de realizare.

De modul cum se gandeste atingerea scopului, de caile ce vor fi urmate, depinde atingerea momentului (care poate fi mai devreme sau mai tarziu ) visat.  Daca ,, primul pas” este gandit cum trebuie, reusita poate fi sigura.

Sper sa va fie de folos!

Niculina ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

Timp pentru sufletul nostru

 Imagine

 Constatam de foarte multe ori ca e dificil sa ne impartim timpul  intre viata personala si cea  profesionala. Si asta pentru ca dorind sa fim apreciati pentru ceea ce facem la locul de munca, cautam sa fim cei mai buni, acordam mai multa atentie pregatirii  profesionale, suntem intr-o continua intrecere cu noi insine (insene ) .

 Fiecare pas inainte ne da impresia ca  ne apropiem de tinta dorita. Apoi un pas……si-nca  unul…..pana intr-o zi cand constatam ca munca ne-a acaparat cu totul,  iar de viata personala……nici vorba .

Ne-am realizat  profesional, suntem apreciati pentru ceea ce facem, dar ajungem intr-un moment  cand  parca nimic nu ne mai bucura, nimic nu mai are valoare, pentru ca-n tot timpul asta am uitat de noi, ne-am adancit tot mai mult in munca si am uitat de micile bucurii care ne-ar fi luminat sufletul .

Incercati sa va opriti cateva minute din ceea ce faceti.  In scurtul ragaz desenati un ceas si incercati sa delimitati pe cadranul lui timpul  pentru somn , timpul  pentru munca, timpul pentru alte activitati. Veti fi surprinsi cand veti constientiza ca nu aveti deloc timp pentru dumneavoastra.   Schitati-va  un program  in care sa va acordati un  timp  spunandu-va ca aveti capacitatea de a va rupe de munca  pentru a va relaxa si distra in diferite moduri. O metoda ar fi ca dupa fiecare proiect dus cu succes la capat sa va oferiti o mica recompensa: o iesire la un local, o intalnire cu prietenii, vizionarea unui spectacol, etc.

Analizati cum va simtiti dupa aceste iesiri, constatati ce e diferit, cum vi se schimba viata…

Nu-i asa ca activitatea urmatoare va fi mai placuta si mai putin stresanta?

Nu uitati ca  dupa realizarea ei sa va felicitati si sa va acordati o rasplata cat mai curand posibil.

Cu  timpul, va intra in obisnuinta impletirea sarcinilor de munca cu asa zisele bonusuri pe care vi le acordati pe merit. Si cine merita mai mult decat dumneavoastra?

 Invatati sa va pretuiti cu adevarat, ca atata vreme cat stiti sa va pretuiti, va vor aprecia si ceilalti.

Sper ca v-am dat o tema de gandire!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist  familie-cuplu