Arhive pe categorii: consiliere familiala si de cuplu
Vindecati-va ranile trecutului ca sa va puteti bucura de viata in prezent si sa va proiectati viitorul asa cum il doriti
Sunt multe lucruri din trecutul vostru care v-au putut rani: moartea sau boala unui parinte, divortul parintilor, abandonul fizic sau emotional, tradarea din partea unei persoane apropiate, umilirile, injosirile, invinuirile, criticile la care ati fost supusi, etc.
Toate aceste rani v-au produs anumite convingeri care va limiteaza actiunile si va determina sa aveti anumite comportamente reactive ca sa puteti face fata durerii si sa gasiti iubirea si acceptarea din partea celorlalti.
Sta in puterea voastra sa va vindecati viata, daca stiti sa va iubiti cu adevarat si sa va reconsiderati pozitia fata de voi insi-va. Doar identificand ranile, convingerile provocate de acestea si tiparele reactive puteti spune ca ati facut primii pasi spre vindecare.
Nu-i suficient sa-i iertati pe cei care v-au provocat ranile, precum si pe voi insi-va, ci e necesara si o rectificare, o schimbare a unor tipare negative, a unor atitudini.
Nu se poate schimba trecutul, dar se poate prelua controlul asupra propriei vieti, se pot impune limite clare persoanelor care vor sa va dirijeze viata, iertarea trecutului se poate face o data cu hotararea ca acesta nu se mai poate repeta, prin asumarea responsabilitatii pentru propria viata, propriile decizii, renuntand la jocul invinuirii si optiunea de a fi victime permanente.
Sper ca v-am dat o tema de gandire!
Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu
Taina Sfintei Cununii (preluata de pe site-ul crestin-ortodox)
De luat aminte!
O femeie necajita a venit la un preot sa-i ceara sfat:
– Va rog, parinte, ajutati-ma cu un sfat. N-am intelegere in casa. Barbatul meu cheltuieste mai mult decat castigam. Uneori bea, alteori ne certam. Datoriile cresc, iar noi si copiii traim tot mai rau.
– Lasa femeie, o sa vorbesc eu cu el.
Dupa cateva zile, preotul se intalneste pe drum cu barbatul femeii si il intreaba:
– Cum o mai duci, fiule ?
– Destul de greu, parinte.
– Dar, din cate stiu eu, femeia ta este harnica, nu ?
– Asa e, parinte, slava Domnului, mi-a dat femeie buna, nu ma pot plange.
– Atunci, care este problema ?
Incurcat, omul nu a mai stiut ce sa raspunda, dar preotul i-a spus:
– Vezi pasarea ce zboara chiar acum pe deasupra casei tale ?
– Da, parinte.
– Casatoria este si ea, fiule, tot ca o pasare, iar barbatul si femeia sunt cele doua aripi. Daca nu bat amandoua odata aerul, pasarea nu poate zbura. Oricat s-ar stradui una, fara ajutorul celeilalte nu poate face nimic. Cauta sa iti ajuti nevasta si copiii, caci doar asa te poti numi om. Multumirea ta depinde de multumirea familiei tale.
Recunoscator pentru sfat, barbatul a plecat mai departe, iar, in gand, ii staruiau cele spuse de preot.
Ce poate fi mai scump pe lume decat un ingeras de copil?
Cand este necesara interventia unui logoped
Semne ale deficitului auditiv la copii
Identificarea gandurilor negative la copii
Gandurile negative nu sunt percepute in mod constient, de aceea mintea omeneasca nu le poate distinge separat. Identificarea lor se face greu si de catre adulti, de aceea trebuie sa acordam o atentie deosebita in cazul copiilor, unde problema se complica si mai mult, pentru ca ei nu au dezvoltate abilitatile necesare, datorita imaturitatii cognitive.
Un parinte care-si cunoaste bine copilul, il asculta, il intelege si-l sprijina in dobandirea aptitudinilor necesare fiecarei varste, sesizeaza orice schimbare pe fata si in comportamentul copilului si-l poate ajuta sa interpreteze obiectiv fiecare situatie. In caz contrar, dintr-o interpretare subiectiva a realitatii de catre copil, acesta poate ajunge usor la concluzii eronate de forma “nu mi-a reusit lucrul asta, nu sunt bun de nimic”, “nu o sa reusesc asta niciodata”, “nimeni nu ma place”,etc. Astfel de concluzii pot umbri fericirea copilariei, de aceea un copil are nevoie sa fie ajutat sa iasa dintr-un cerc vicios care-l face sa nu se poata bucura de realizarile lui si de compania celorlalti. Un copil convins ca nu e placut de cei din jur, are impresia ca va fi respins, devine retras si se indeparteaza de copii inainte ca acestia sa-l respinga. O remarca de tipul ,,mereu strici tot ce faci” il face sa fie convins ca nu-i reuseste nimic si-atunci nu mai are incredere in propriile forte, asteapta tot timpul sa i se arate ce sa faca, devine dependent de ceilalti.
Studiile au dovedit ca incepand cu varsta de 5 ani, unui copil i se poate explica faptul ca exista o voce in mintea noastra care ne impiedica sa ne simtim bine, ne franeaza actiunile si ne indeamna sa fim tristi si nefericiti. Un parinte il poate ajuta sa gaseasca dovezi rationale pentru fiecare situatie in care vede ca un copil se blocheaza, investigand ce crede copilul despre situatia respectiva, ce a gandit in momentul respectiv, facandu-l sa inteleaga ca acel gand a deformat adevarul, ca e un mincinos care nu joaca cinstit si vrea sa-l puna la incercare cat e de puternic. Copilul poate fi pus sa exprime prin desen, prin modelaj gandul respectiv si pe marginea acestuia sa descifreze mai usor ce i s-a spus si de ce simtea trist si inutil.
Astfel, cu timpul, daca parintele persevereaza in a-l ajuta, copilul devine suficient de puternic pentru a reusi sa-si invinga gandurile negative, incepe sa comunice mai bine si ori de cate ori intampina o dificultate va reusi sa identifice impreuna cu parintele gandurile distructive.
La varste mici copiii copereaza mai bine daca parintele imbraca explicatiile cu o haina de poveste.
Stephen Briers in “Ghid practic pentru parinti”recomanda tehnici simple precum :
– gandul negativ poate fi inchis intr-o cutie de chibrituri ca sa nu mai poata iesi;
– gandul negativ poate fi aspirat cu un aspirator ca sa nu-l mai poata influienta pe copil in actiunile sale.
Fiecare parinte poate gasi tot felul de strategii, pentru ca stie mai bine ca oricine la ce reactioneaza copilul mai usor, ce-l poate ajuta sa se simta stapan pe situatie, sa-i dezvolte abilitatea de a-si putea controla gandurile si emotiile.
Identificarea gandurilor negative este o perioada importanta, deoarece permite identificarea emotiilor generate de acestea. In loc sa se pedepseasca un compartament urat al copilului, parintele ar trebui sa inteleaga motivul ce determina acel comportament si sa-l poata ajuta pe copil sa descifreze gandurile negative din spatele motivului. O reevaluare a situatiei ajuta mai mult decat orice pedeapsa.
De multe ori, in spatele motivului pot exista chiar mai multe ganduri negative(“nu merg in vizita la prienii de familie pentru ca baiatul lor e mai bun decat mine si el construieste si deseneaza mai frumos decat mine si-atunci parintii mei o sa ma iubeasca mai putin ca nu sunt ca el; nu merg pentru ca baiatul nu ma suporta si precis nu o sa vrea sa se joace cu mine”, “nu merg ca baiatul va rade de mine ca m-au tuns ca pe un bebelus”, etc). In aceasta situatie parintele trebuie sa manifeste multa intelegere si rabdare si sa-l ajute sa descifreze fiecare gand in parte.
E foarte important sa intelegem perceptia copilului fata de fiecare situatie in parte si ce credinte distorsionate are fata de situatia data. Dar pentru a reusi e nevoie ca parintele sa aiba o relatie interactiva cu copilul sau, sa nu actioneze doar atunci cand observa un comportament gresit si sa-l pedepseasca ci sa-i anticipeze reactiile si trebuintele si sa incerce sa satisfaca nevoile elementare ale copilului.
Educatia eficienta se bazeaza pe satisfacerea nevoilor emotionale si de iubire ale copilului, pe asigurarea unei pregatiri pline de iubire, dar si disciplina, a unei protectii fizice si emotionale, precum si pe invatarea acestuia cum sa-si explice si controleze mania. Obiectivul final avut in vedere sa fie pregatirea copilului pentru o existenta responsabila, fericita si plina de reusite.
Sper sa va fie de folos!
Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist, familie-cuplu
Bibliografie:
Ross Campbell-Educatia prin iubire,Curtea Veche,2001
Stephen Briers –Ghid practic pentru parinti,Polirom,2009
Consiliere (terapie) in cabinet sau consiliere (terapie) on-line ?
Consilierea si terapia in cabinet- diferente fata de cea on-line
-in cabinet se poate face o evaluare psihologica folosind si alte mijloace decat interviul;
– relatia terapeutica care se creaza intre psiholog si client in cabinet poate ajuta la explorarea si clarificarea problemelor mai rapid, la contracararea gandirii negative a interlocutorului, concomitent cu gasirea celor mai bune modalitati de pozitivare a acesteia. Personalitatea consilierului este principalul factor care influenteaza calitatea consilierii;
– se pot analiza pe moment raspunsurile emotionale, cognitive si comportamentale ale clientului la problema identificata;
– rezultatele consilierii psihologice in cabinet sunt vizibile inca de la inceput, dar este necesar un numar de sedinte ca progresele sa se mentina si sa se construiasca comportamentele dezirabile; rezultatele consilierii on-line se vad mai greu, necesita o perioada mai lunga de timp, vizibilitatea progreselor depinzand de motivatia de schimbare a persoanei.
– in cabinet clientul este ajutat sa-si clarifice sentimentele si emotiile asociate unei situatii concrete; prin reformularea sentimentelor, poate trai cu o mai mare fidelitate continutul unui mesaj exprimat verbal sau nonverbal;
– consilierul simte cu o mai mare intensitate sentimentele clientului si are posibilitatea de a-i comunica acest lucru;
– consilierul are posibilitatea sa distinga mai rapid perceptiile distorsionate ale clientului, paternurile disfunctionale, convingerile si credintele irationale;
-in cabinet, psihologul poate folosi mai multe tehnici de interventie, care poate scurta numarul de sedinte , aducand o rezolvare mai rapida.(ex.joc de rol);
– in interviurile clasice se pot sesiza mai usor anumite reactii ale clientului urmarind mimica si gestica acestuia.
Specializarea mea fiind consiliere sistemica familiala si de cuplu, prefer sedintele in cabinet (cel putin in prima parte), pentru ca am constatat ca rezolvarea este mai sigura daca aduc in cabinet pentru inceput ambii parteneri, sau acolo unde sunt copii, intreaga familie, pentru ca am nevoie sa ascult toate persoanele implicate pentru a sti punctul de vedere al fiecaruia, sa cunoasc modul de implicare al fiecarui membru, sa pot observa interactiunea dintre ei, modul cum comunica, cum stiu sa se asculte, cine ataca, cine se apara, cine-i in centru si cine-i la periferie. Numai impreuna pot sa-si descopere si sa-si descatuseze potentialul uman nefolosit, sa observe ce-i tine blocati, ce-i impiedica sa se adapteze presiunilor de dezvoltare si schimbare. Se poate evalua coeziunea si flexibilitatea familiei, se constientizeaza cine are puterea de decizie, parametrii de functionare ai sistemului familial si subsistemelor, se pot analiza granitele, triunghiurile,coalitiile existente in sanul familiei.A lucra numai cu un membru al familiei care e deranjat de o problema, poti sa ai un esec pentru ca atata vreme cat disfunctiile familiei persista, persoana revine in familie si o ia de la capat. Chiar daca anumite sedinte se tin individual, periodic sau cel putin spre sfarsitul terapiei revine intreaga familie, pentru a se observa schimbarile.
Consilierea si terapia on-line are unele avantaje, precum:
– clientul isi poate pastra anonimatul, si nu se mai teme ca poate fi etichetat, judecat sau neinteles;
– clientul poate beneficia de servicii din orice loc isi doreste, singura conditie sa aiba acces la internet sau la un telefon;
– poate sa-si aleaga momentul cand sa participe fara sa-si afecteze celelalte preocupari;
– este benefica pentru persoanele care se pot exprima mai bine in scris,decat prin verbalizare fata de un specialist;
– se poate concentra in liniste asupra intrebarilor, care daca au fost adresate de un psiholog sau terapeut competent, odata cu concentrarea asupra raspunsului poate sa-si genereze si autovindecarea. Spun competent pentru ca intrebarile trebuiesc alese in asa fel incat sa actioneze pe mai multe paliere: intrebari orientate spre viitor, de schimbare neasteptata a contextului, sugestiv incastrate (cand se observa ca subiectul are nevoie sa fie impins mai direct sa-si constientizeze problemele), comparativ-normative (care-i ajuta sa ajunga la paternuri mai apropiate de normele sociale), clarificatoare distincte (in care sa-si clarifice anumite anumite pozitii, situatii, probleme), intrebari care introduc anumite ipoteze euristice,etc.
– poate pastra discutiile cu psihologul si reveni asupra lor, ori de cate ori are neclaritati
Se pot combina cele doua?
Eu de obicei primele sedinte le fac in cabinet, iar atunci cand lucrurile incep sa mearga bine, continuam prin telefon, e-mail, mesenger o perioada pana problema nu mai necesita interventie. In acest fel ii ajut sa-si gestioneze singuri problemele, sa depuna eforturi in rezolvarea lor si-i sprijin numai la nevoie.
Prin urmare, se pot combina. In consilierea si terapia individuala s-ar putea face evaluarea in cabinet si s-ar putea continua cu sedinte on-line, sau primele sedinte in cabinet pana incep sa se obtina shimbari, sau intercalat, asta depinde de solicitarea clientului.
Consilierea premaritala devine o necesitate
In conditiile vietii de astazi, constat adesea, ca nu e un lux consilierea premaritala, asa cum gandesc anumite persoane, ci devine o necesitate .
Suntem preocupati tot mai mult sa ne asiguram existenta, alergam dupa un job mai sigur si pierdem din vedere lucruri esentiale. Daca pentru fiecare aparat electrocasnic primim instructiuni de folosinta si le citim cel putin o data ca sa fim siguri ca nu vom strica aparatul, incepem o casnicie la intamplare crezand ca lucrurile vor veni de la sine, ca din moment ce am facut pasul lucrurile deja sunt rezolvate .
Dar cum nu totdeauna ce ne propunem se si indeplineste, facem greseli minore care uneori au consecinte pe care nu le-am putut anticipa.
Daca stricand un aparat electrocasnic nu-i asa o mare tragedie ca putem cumpara altul, a porni cu pasi nesiguri intr-o casnicie ne putem indrepta de multe ori spre esec.
Trebuie avut in vedere ca in relatia urmatoare, deja pornim cu un dezavantaj, pentru ca anticipam greseli si acolo unde nu sunt, le cautam „cu lumanarea” pana ajungem la concluzia ca ceva nu-i in regula, vrem sa mearga totul bine, dar de ce ne dorim prea mult, facem greseli inevitabile .
Odata fixate anumite comportamente ne e tot mai greu sa normalizam lucrurile .
Iata de ce sfatul unui specialist ne poate scuti de multa suferinta.
Totdeauna e mai usor sa previi decat sa vindeci!
M-as bucura sa va fi dat o tema de gandire. Totdeauna e mai bine sa gandesti inainte de a actiona. Iar casatoria este un pas important in viata fiecaruia dintre noi.
Niculina Ciuperca,psiholog-consilier familie,cuplu
Lupta pentru suprematie
Lupta pentru suprematie este una din cauzele care provoaca tensiune in cuplu.
In multe cupluri exista conceptia ca „barbatul este seful familiei”si incearca cu orice pret sa domine : isi impune punctul de vedere, porunceste, devine brutal, are impresia ca femeia lui e sclava, trebuie sa suporte orice. Linistea caminului este de-acum perturbata, iubirea de sine ia locul sentimentelor frumoase care i-au adus pe cei doi impreuna.
Inventivitatea masculina pentru a-si tine sotia sub ascultare, nu are limite. Uneori pentru a -si domina sotia o ameninta cu infidelitatea :”daca nu esti asa cum vreau eu,o sa-mi caut alta, care sa faca exact ce vreau eu”. Acest aspect dictatorial nu poate decat sa faca rau unei evolutii sanatoase a cuplului, pentru ca atata vreme cat cei doi se consulta in problemele importante si iau decizii impreuna, rezolvarile vor fi mai bune si mai practice.
Chiar si atunci cand sotii sustin ca femeia este egala cu barbatul, in practica de multe ori se intampla cu totul altfel .
Idealul ar fi ca cei doi sa fie condusi de intelepciune, sa gaseasca o cale comuna de a-si rezolva problemele, astfel incat nici unul dintre ei sa nu se simta lezat, sa nu se lase prada orgoliilor.
E cunoscut proverbul”unde-s doi puterea creste” . Nu se specifica in nici o parte ca s-ar referi numai la barbati, de ce n-ar fi valabil si in cuplu?
Relatia ceruta de Evanghelie ca barbatul sa fie ” capul familiei”, trebuie inteleasa ca barbatul fiind cel ” care poarta greutatea familiei, nu cel care da dispozitii”, la baza familiei crestine dupa cum se stie, sta dragostea, ceea ce face ca un sot iubitor sa nu aleaga modalitatea de a fi slujit de nevasta, ci sa vada in ea un partener cu care sa imparta si bune si rele .
In Sfanta Scriptura , barbatii sunt indemnati sa-si iubeasca femeile asa cum Hristos iubeste Biserica, deci se exclude din start duritatea.
Nu uitati ! In familiile in care exista armonie si echilibru, copiii isi dezvolta o personalitate armonioasa, sunt feriti de tulburari afective .
…………………………………………………………………
Pentru ca de multe ori in cupluri se nasc anumite confuzii in ceea ce priveste rolul barbatului intr-o familie, revin cu anumite precizari,care sper sa fie imbunatatite de comentariile voastre :
1) Femeia si barbatul sunt „robii lui Dumnezeu”, nu femeia este roaba barbatului,cum sustin anumiti barbati.
2) Barbatul isi iubeste femeia precum Hristos Biserica , este plin de dragoste si intelegere fata de aceasta, se poarta delicat cu sotia.
3)Nu se impune cu forta drept”cap al familiei”,in mod natural virtutile si talantii sai il impun.
4) Sotia nu se convinge cu tipete si palme, ci cu intelepciune, si cu adevaratul limbaj al dragostei (nu cel vulgar folosit de unii…).
5) Isi convinge sotia sa faca in deplina libertate ceea ce trebuie, nu impune, respecta libertatea sotiei sale.
Atentie! O familie crestina nu poate fi crestina numai pe bucati; daca intr-o singura directie pierzi teren, inseamna ca nu esti pregatit pentru casnicie.
Sper ca v-am dat o tema de gandire!
Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu
CONSILIERE FAMILIALA ȘI DE CUPLU- CABINET CRANGASI 