Arhivele lunare: aprilie 2016

Consilierea de cuplu-o alternativă la divorţ

 

 

images2

      Înainte de-a vă gândi să divortati, faceti o analiză si  identificati cauzele         esecului din relatie.

     Dacă veti  gasi cauze printre cele de mai jos, încercati  să le remediati cu ajutorul unui consilier de cuplu:

  • unul dintre  parteneri se sacrifică tot timpul şi nu primeşte nimic în schimb;
  • pasivitatea excesivă , ca şi iubirea excesivă prin stresul pe care-l crează;
  • când unul dintre parteneri sau ambii îşi impun un sacrificiu prea mare;
  • neluarea în considerare a propriilor dorinţe şi nevoi;
  • mentalitatea că femeia trebuie să se supună voinţei bărbatului şi să considere preocupările acestuia prioritare faţă de ale ei, fapt ce atrage apariţia unui antagonism între parteneri;
  • suprimarea libertăţii de gândire şi acţiune a partenerului;
  • incompatibilitatea dintre cei doi parteneri(de gândire, de percepţie, mediu cultural şi social în care au crescut şi s-au dezvoltat, etc.);
  • diferenţele înnăscute dintre bărbat şi femeie, cărora li se alătură diferenţele datorate educării diferenţiate a băieţilor şi fetelor;
  • greşeala pe care o fac bărbaţii considerînd că dacă îşi întreţin familia, vin acasă la timp, nu beau şi sunt fideli, îşi demonstreză dragostea pentru soţie.

           Fals! Ele au nevoie să li se spună şi să simtă că sunt iubite, apreciate, susţinute

           la nevoie.

  • nevoile diferite de exprimare a sentimentelor la cele două sexe;
  • incapacitatea sau incompetenţa de rezolvare a conflictelor;
  • lipsa de control la mânie;
  • convingerea iraţională a unui partener că prin căsătorie celălalt îi aparţine; cel care crede că soţul sau soţia este proprietatea lui, are complexe de inferioritate şi o sensibilitate excesivă;
  • teama de-a fi respinşi de persoana iubită, ce evidenţiază propria incapacitate şi inferioritate a unui partener.

      Poate vă ajută să vă puneţi şi următoarele întrebări (după I.G. Fodor):

  1. Ce vreau de la relaţia mea actuală? Care sunt zonele de nemulţumire, de insatisfacţie în relaţia pe care o am în momentul de faţă? Ştiu clar ce anume îmi doresc de la partenerul meu?
  1. Cum exprim ce anume vreau de la relaţia mea actuală? Am deprinderile necesare de a-i comunica partenerului meu ce vreau şi ce-mi doresc de la relaţia noastră?
  1. Pot să apreciez dacă partenerul meu aude ceea ce îi spun? Este partenerul meu capabil să raspundă nevoilor mele, sa înţeleaga situaţia din punctul meu de vedere? Este partenerul meu capabil să se schimbe
  1. Sunt oare conştient de faptul că anumite comportamente ale mele (pattern-uri comportamentale recurente) contribuie la apariţia unor situaţi conflictuale în relaţia noastră? Cât de mult contribui eu însumi la crearea acestor situaţii şi cât de mult contribuie partenerul meu? Pot discuta cu partenerul meu despre aceste situaţii conflictuale?
  1. Care sunt dorinţele/ aşteptările mele prioritare de la această relaţie şi care sunt cele secundare? Ce anume obţin de la o relaţie care îmi împlineşte aceste dorinţe/ aşteptări? Oare nu aştept prea mult? Oare nu mă concentrez prea mult pe ceea ce nu am în relaţia noastră şi pierd din vedere tocmai ceea ce am în această relaţie?
  1. Care sunt trăsăturile unice şi specifice ale comportamentul sexual masculin şi feminin?
  1. Care sunt modelele de relaţionare din copilarie cu care vin în actuala mea relaţie? Nu cumva am tendinţa de a mă comporta cu partenerul meu în aceeaşi manieră în care mă comportam cu mama/ tata/ alte persoane semnificative din trecutul meu?
  2. În ce mod vreau ca partenerul meu să se schimbe? În ce mod contribui eu însumi la incapacitatea partenerului meu de a se schimba? Cum anume contribui eu însumi la crearea situaţiilor noastre conflictuale (mă retrag în mine însumi, stau supărat, izbucnesc în scandal etc.)?
  1. Dacă decid că partenerul meu este incapabil să se schimbe, că actuala mea relaţie nu îmi mai satisface dorinţele/ aşteptările mele prioritare şi că nu există o soluţie de a repara situaţia, sunt capabil să mă despart de partenerul meu?
  1. Cum voi face faţă separării şi cum voi aborda conflictul legat de ideea luării unei decizii corecte?
  1. Pot să spun „La revedere”? Ce-mi mai doresc încă de la partenerul meu?
  1. Sunt capabil să fiu singur?
  1. Cum voi proceda pentru a găsi o nouă relaţie?
  1. Când voi întâlni o altă persoană, cum îmi voi da seama dacă va fi capabilă să-mi împlinească dorinţele/ aşteptările? Oare nu voi repeta vechile mele pattern-uri şi aşteptări în relaţiile mele ulterioare?

E bine  ca în timpul analizei să vă gândiţi şi la următoarele:

– Care sunt  avantajele şi  dezavantajele care ar putea apărea in urma  divorţului?

– Care este pretul platit pentru  alegerea mea?

– Daca voi ajunge la divorţ, ce se va petrece in continuare? Care sunt efectele pe termen lung?

Nu uitaţi !

Consilierea de cuplu poate fi o alternativă la divorţ.

12814373_199351793765626_341262732297237538_n

Atenţie la capcanele ce ni le poate pune gândirea!

 

Ganditorul-de-la-hamangia-2

1) Dramatizarea, prin care presupunem ca ni se poate intampla ce-i mai rau si nu vom putea face fata.

2) Citirea gandurilor, prin care se atribuie diferite rationamente unor persoane fara a avea o baza reala.

3) Generalizarea excesiva- afirmatii si presupozitii generalizate pe baza unui singur incident.

4) Perceptia selectiva- atentie acordata numai anumitor fapte ce ne intareste o perceptie deformata.

5) Folosirea limbajului emotional- expunerea lucrurilor in termeni exagerati care fac lucrurile sa para mai grave decat in realitate.

6) Asteptari nefondate – emiterea unor ipoteze deformate in legatura cu ce ar trebui sa se intample intr-o situatie data.

7) Raportarea excesiva la sine- ia toate lucrurile in mod personal, chiar si atunci cand acestea se datoreaza unui ghinion.

8) Perspectiva in alb si negru- gandirea de tipul „totul sau nimic”
In diversele situatii cu care va confruntati, va pot ajuta formulele de mai jos (David,D.Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale, Editura Polirom, Iasi)

„Mi-aş dori ca situaţia să fie alta, însă ştiu că dorinţa mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vreau eu asta.”
„Pot să accept că în viaţă mi se întâmplă şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este neplăcut.”
„Pot suporta să mi se întâmple aşa ceva, deşi nu îmi doresc şi nu îmi place.”
„Pot tolera ceea ce simt, chiar dacă nu simt ceva plăcut.”
„Pot să suport prezenţa acestui gând, deşi nu îmi place.”
„Pot accepta că am făcut asta chiar dacă preferam să nu o fac.”
„Pot accepta comportamentul celorlalţi, chiar dacă aceştia nu fac întotdeauna ce mi-aş dori eu.”