1 . folosirea intimidărilor:

• ameninţări cu violenţa prin aruncarea cu obiecte când este nervos;
• distrugerea sau confiscarea lucrurilor care aparţin partenerei;
• abuzul îndreptat asupra animalelor de casă ca o manifestare a puterii şi controlului în relaţie;
• tăcere prelungită sau ţipete permanente;
• ameninţări cu folosirea anumitor arme.

2. folosirea abuzului emoţional:

• folosirea unor tehnici astfel încât să diminueze stima de sine a partenerei;
• folosirea nor porecle cu caracter înjositor pentru parteneră;
• reducerea la tăcere a partenerei atunci când aceasta încearcă să spună ceva;
• interogarea partenerei;
• hărţuirea şi intimidarea partenerei;
• controlarea activităţilor partenerei;
• umilirea partenerei, fie prin atacuri directe, fie prin “glume”;
• determinarea partenerei de a se simţi vinovată.

3. folosirea izolării:
   · controlul asupra a ceea ce face partenera, cu cine se vede sau vorbeşte, ce anume citeşte, unde merge;

• limitarea activităţilor partenerei în afara casei;
• impunerea partenerei de a rămâne acasă când nu poate fi însoţită de abuzator;
• interzicerea de către partener de a se mai vedea cu prietenii, a mai realiza anumite activităţi, de a mai avea interacţiuni sociale;
• invocarea geloziei ca scuză pentru comportamentele abuzatoare;
• promisiuni că nu se va mai întâmpla, dar aceasta se întâmplă.

4. minimalizarea, negarea şi inversarea responsabilităţii:

• lovirea partenerei, apoi acuzarea că este vina acesteia;
• negarea că episodul violent a avut loc sau declararea că nu a fost atât de grav;
• afirmarea faptului că dacă partenera nu l-ar fi provocat nu s-ar fi întâmplat nimic.

5 . folosirea copiilor:

• ameninţarea că va răpi copiii;
• determinarea partenerei de a se simţi vinovată din cauza copiilor;
• folosirea dreptului de vizitare pentru a hărţui partenera.

6 . folosirea unor “privilegii masculine”:
· tratarea partenerei ca o servitoare;

• luarea de către bărbat a tuturor deciziilor importante;
• comportarea ca “stăpânul castelului”;
• bărbatul este cel care desemnează rolurile masculine şi feminine în relaţie.

· folosirea avantajelor economice:

·  împiedicarea partenerei de a avea sau de a menţine o slujbă;

• determinarea femeii să ceară bani de la abuzator;
• acordarea partenerei numai a unei anumite sume de bani;
• “confiscarea” banilor partenerei;
• împiedicarea partenerei de a avea acces la veniturile familiei.

IDENTIFICAREA RELATIILOR ABUZIVE- PREDICTORI AI VIOLENŢEI DOMESTICE

Următoarele aspecte pot contribui la predicţia unor comportamente abuzive:

• femeia în cauză a fost abuzată şi în perioada copilăriei;
• femeia abuzată a fost martora abuzului tatălui (sau al partenerului la momentul respectiv) asupra mamei sale;
• femeia a crescut învăţând că violenţa este un comportament normal;
• partenerul are tendinţa de a-şi “rezolva” prin forţă sau violenţă problemele;
• partenerul se înfurie foarte rapid şi are tendinţa de a lovi obiectele, peretele sau animalele de casă când este furios;
• partenerul consumă alcool în cantităţi foarte mari sau droguri;
• partenerul are idei tradiţionale puternice cu privire la ceea ce trebuie să fie o femeie şi / sau ceea ce trebuie să fie un bărbat: consideră că o femeie trebuie să stea acasă, să aibă grijă de partenerul său, să-i urmeze dorinţele şi ordinele;
• partenerul este gelos pe relaţiile amoroase ale femeii, ca şi pe relaţia pe care aceasta o are cu alte persoane membri sau non membri ai familiei;
• partenerul vrea să ştie unde este partenera sa tot timpul sau o însoţeşte peste tot;
• partenerul vorbeşte frecvent despre folosirea armelor de foc sau alte tipuri de arme (în cazul în care are acces la acestea) împotriva femeii sau altor persoane;
• partenerul se înfurie dacă femeia nu-i îndeplineşte dorinţele sau nu anticipează ceea ce doreşte;
• femeia are ca aspect dominant în viaţa ei eforturile de a nu-l înfuria pe partener, se simte înfricoşată atunci când acesta se înfurie şi are senzaţia că “păşeşte pe coji de ouă” în relaţia cu acesta;
• bărbatul îşi tratează partenera dur, dacă a forţat-o fizic pe aceasta pentru a realiza acte pe care nu le dorea.

Aceste aspecte sunt deosebit de importante de avut în vedere când se încearcă identificarea unei relaţii abuzive.

Pentru că în tot mai multe familii apar probleme, iar numărul divorţurilor este în creştere, revin cu îndemnul:

Nu lăsaţi situaţia  să scape de sub control !

Cereţi ajutor unui consilier de cuplu pentru a vă ajuta să ieşiţi din impas !

Cei care au pasit pragul unui cabinet de psihologie atunci cand credeau ca nu se mai poate rezolva nimic in casnicia lor, au constientizat in adevaratul sens al cuvantului importanta unui consilier.

Multi cred ca daca a aparut o problema, partenerii nu sunt compatibili si mai bine sa se desparta.

Personal nu sunt pentru divort, decat in cazuri limita, cand datorita unor probleme deosebite, relatia nu mai poate functiona, in ciuda tuturor incercarilor de a o revigora.

A te gandi la divort de fiecare data cand simti ca apare o problema, e ca si cand ai avea un accident la genunchi si in loc sa repari genunchiul tai piciorul.

Orice problema se poate rezolva, daca cei doi isi doresc si dau dovada de intelepciune, lasa orgoliile la o parte si cer ajutor cand inca nu-i prea tarziu.

O vizita la terapeut sau consilier in momente importante ale cuplurilor: inainte de a spune da (consiliere premaritala, cand se hotarasc sa aiba un copil, in etapa cu copii mici, apoi cu copii adolescenti, etc.ar preintampina multe probleme.Pentru ca fiecare vine cu anumite patternuri din familia de origine, fiecare vede lucrurile in felul sau in ceea ce priveste relatia de cuplu, problemele familiei, educatia copiilor, relatia cu familia de origine, cu prieteni si cunoscuti.

O problema deja ivita provoaca multa suferinta, uneori ce poate avea urmari pe termen lung.

Inchipuiti-va ca pe una din maini ati lipi mai multe straturi de leucoplast. Cand il desfaceti trebuie sa va straduiti ceva timp sa stergeti urmele lasate de acesta. Acelasi lucru se intampla si in familie: conflictele lasa rani adanci, care ajung sa umbreasca realizarile si satisfactiile obtinute de membrii acesteia.

In calitatea mea de consilier pe probleme de familie si cuplu am intalnit si destule situatii in care cupluri tinere care, aparent nu au nici o problema, vor sa fie ajutati sa se cunoasca mai bine, sa-l inteleaga pe celalalt, sa constientizeze fiecare pas pe drumul pe care au pornit, sa invete sa comunice, sa nu se blocheze reciproc din punct de vedere emotional sau cognitiv.

Urmarindu-i pe o perioada mai lunga, am constatat ca au devenit competenti in a-si depista si rezolva problemele si au o evolutie buna atat in cuplu cat si individual.

Totdeauna e mai usor sa previi aparitia unei probleme,decat sa fii nevoit sa o vindeci!

Terapia de cuplu si familie se bazeaza pe conceptul de coevolutie, pentru ca cei doi trebuie sa evolueze impreuna, sa incerce sa faca aceeasi pasi ca relatia sa mearga bine.

Am intalnit cupluri care nici dupa 10-20 de ani de casatorie nu se cunosteau indeajuns, fiecare neintelegand ce-l deranja pe celalalt.

Nu todeauna ce ai invatat in familia de origine merge in familia actuala. Sa nu uitam ca pentru orice aparat electrocasnic primesti instructiuni de folosinta, pentru a profesa intr-un anumit domeniu, inveti multi ani, dar crezi ca in familie poti functiona numai cu ce stii de la parinti sau prieteni. Pana inveti sa traiesti in cuplu trece ceva vreme, in care, constient sau nu, faci greseli care de multe ori dor.

De aceea eu sustin ca o vizita la terapeut inainte de a face primul pas e benefica pentru ambii parteneri. Daca nu ati facut-o inainte de casatorie, ori de cate ori aveti impresia ca lucrurile scapa de sub control, incearcati sa comunicati, sa intelegeti ce se intampla si ce va doriti cu adevarat si daca totusi lucrurile nu se rezolva in interesul ambilor parteneri, terapeutul va poate ajuta sa intelegeti unde ati gresit.

Niculina Ciuperca,consilier psihologic  specialist  Familie-Cuplu

      Înainte de-a vă gândi să divortati, faceti o analiză si  identificati cauzele         esecului din relatie.

     Dacă veti  gasi cauze printre cele de mai jos, încercati  să le remediati cu ajutorul unui consilier de cuplu:

• unul dintre  parteneri se sacrifică tot timpul şi nu primeşte nimic în schimb;
• pasivitatea excesivă , ca şi iubirea excesivă prin stresul pe care-l crează;
• când unul dintre parteneri sau ambii îşi impun un sacrificiu prea mare;
• neluarea în considerare a propriilor dorinţe şi nevoi;
• mentalitatea că femeia trebuie să se supună voinţei bărbatului şi să considere preocupările acestuia prioritare faţă de ale ei, fapt ce atrage apariţia unui antagonism între parteneri;
• suprimarea libertăţii de gândire şi acţiune a partenerului;
• incompatibilitatea dintre cei doi parteneri(de gândire, de percepţie, mediu cultural şi social în care au crescut şi s-au dezvoltat, etc.);
• diferenţele înnăscute dintre bărbat şi femeie, cărora li se alătură diferenţele datorate educării diferenţiate a băieţilor şi fetelor;
• greşeala pe care o fac bărbaţii considerînd că dacă îşi întreţin familia, vin acasă la timp, nu beau şi sunt fideli, îşi demonstreză dragostea pentru soţie.

           Fals! Ele au nevoie să li se spună şi să simtă că sunt iubite, apreciate, susţinute

           la nevoie.

• nevoile diferite de exprimare a sentimentelor la cele două sexe;
• incapacitatea sau incompetenţa de rezolvare a conflictelor;
• lipsa de control la mânie;
• convingerea iraţională a unui partener că prin căsătorie celălalt îi aparţine; cel care crede că soţul sau soţia este proprietatea lui, are complexe de inferioritate şi o sensibilitate excesivă;
• teama de-a fi respinşi de persoana iubită, ce evidenţiază propria incapacitate şi inferioritate a unui partener.

      Poate vă ajută să vă puneţi şi următoarele întrebări (după I.G. Fodor):

1. Ce vreau de la relaţia mea actuală? Care sunt zonele de nemulţumire, de insatisfacţie în relaţia pe care o am în momentul de faţă? Ştiu clar ce anume îmi doresc de la partenerul meu?

2. Cum exprim ce anume vreau de la relaţia mea actuală? Am deprinderile necesare de a-i comunica partenerului meu ce vreau şi ce-mi doresc de la relaţia noastră?

3. Pot să apreciez dacă partenerul meu aude ceea ce îi spun? Este partenerul meu capabil să raspundă nevoilor mele, sa înţeleaga situaţia din punctul meu de vedere? Este partenerul meu capabil să se schimbe

4. Sunt oare conştient de faptul că anumite comportamente ale mele (pattern-uri comportamentale recurente) contribuie la apariţia unor situaţi conflictuale în relaţia noastră? Cât de mult contribui eu însumi la crearea acestor situaţii şi cât de mult contribuie partenerul meu? Pot discuta cu partenerul meu despre aceste situaţii conflictuale?

5. Care sunt dorinţele/ aşteptările mele prioritare de la această relaţie şi care sunt cele secundare? Ce anume obţin de la o relaţie care îmi împlineşte aceste dorinţe/ aşteptări? Oare nu aştept prea mult? Oare nu mă concentrez prea mult pe ceea ce nu am în relaţia noastră şi pierd din vedere tocmai ceea ce am în această relaţie?

6. Care sunt trăsăturile unice şi specifice ale comportamentul sexual masculin şi feminin?

7. Care sunt modelele de relaţionare din copilarie cu care vin în actuala mea relaţie? Nu cumva am tendinţa de a mă comporta cu partenerul meu în aceeaşi manieră în care mă comportam cu mama/ tata/ alte persoane semnificative din trecutul meu?
8. În ce mod vreau ca partenerul meu să se schimbe? În ce mod contribui eu însumi la incapacitatea partenerului meu de a se schimba? Cum anume contribui eu însumi la crearea situaţiilor noastre conflictuale (mă retrag în mine însumi, stau supărat, izbucnesc în scandal etc.)?

9. Dacă decid că partenerul meu este incapabil să se schimbe, că actuala mea relaţie nu îmi mai satisface dorinţele/ aşteptările mele prioritare şi că nu există o soluţie de a repara situaţia, sunt capabil să mă despart de partenerul meu?

10. Cum voi face faţă separării şi cum voi aborda conflictul legat de ideea luării unei decizii corecte?

11. Pot să spun „La revedere”? Ce-mi mai doresc încă de la partenerul meu?

12. Sunt capabil să fiu singur?

13. Cum voi proceda pentru a găsi o nouă relaţie?

14. Când voi întâlni o altă persoană, cum îmi voi da seama dacă va fi capabilă să-mi împlinească dorinţele/ aşteptările? Oare nu voi repeta vechile mele pattern-uri şi aşteptări în relaţiile mele ulterioare?

E bine  ca în timpul analizei să vă gândiţi şi la următoarele:

– Care sunt  avantajele şi  dezavantajele care ar putea apărea in urma  divorţului?

– Care este pretul platit pentru  alegerea mea?

– Daca voi ajunge la divorţ, ce se va petrece in continuare? Care sunt efectele pe termen lung?

Nu uitaţi !

Consilierea de cuplu poate fi o alternativă la divorţ.

1) Dramatizarea, prin care presupunem ca ni se poate intampla ce-i mai rau si nu vom putea face fata.

2) Citirea gandurilor, prin care se atribuie diferite rationamente unor persoane fara a avea o baza reala.

3) Generalizarea excesiva- afirmatii si presupozitii generalizate pe baza unui singur incident.

4) Perceptia selectiva- atentie acordata numai anumitor fapte ce ne intareste o perceptie deformata.

5) Folosirea limbajului emotional- expunerea lucrurilor in termeni exagerati care fac lucrurile sa para mai grave decat in realitate.

6) Asteptari nefondate – emiterea unor ipoteze deformate in legatura cu ce ar trebui sa se intample intr-o situatie data.

7) Raportarea excesiva la sine- ia toate lucrurile in mod personal, chiar si atunci cand acestea se datoreaza unui ghinion.

8) Perspectiva in alb si negru- gandirea de tipul „totul sau nimic”
In diversele situatii cu care va confruntati, va pot ajuta formulele de mai jos (David,D.Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale, Editura Polirom, Iasi)

„Mi-aş dori ca situaţia să fie alta, însă ştiu că dorinţa mea nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vreau eu asta.”
„Pot să accept că în viaţă mi se întâmplă şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este neplăcut.”
„Pot suporta să mi se întâmple aşa ceva, deşi nu îmi doresc şi nu îmi place.”
„Pot tolera ceea ce simt, chiar dacă nu simt ceva plăcut.”
„Pot să suport prezenţa acestui gând, deşi nu îmi place.”
„Pot accepta că am făcut asta chiar dacă preferam să nu o fac.”
„Pot accepta comportamentul celorlalţi, chiar dacă aceştia nu fac întotdeauna ce mi-aş dori eu.”

http://antenaplay.ro/v/1BqunBYpAmyO poveste de viaţă din care se poate învăţa