Potrivit teoriei lui Lise Bourbeau, cand un copil se naşte, el ştie ca motivul pentru care se încarnează este acela de a fi el insuşi, trecând printr-o serie de experienţe. Sufletul lui a ales dinainte familia şi mediul în care se va naşte, cu scopul de a trăi o serie de experienţe prin care să trecă pâna cand ajunge să le accepte şi să se iubească pe el insuşi.
Dacă o experientă este traita în non-acceptare, adică fiind judecată, în culpapilitate, teamă regret sau orice altă formă de non-acceptare, o persoană îşi atrage altă formă de non-acceptare, alte circumstanţe, precum şi persoanele care îi fac să retrăiască aceeaşi experienţă. Unii dintre ei, nu numai că experimentează acelaşi tip de eveniment de mai multe ori pe parcursul unei vieţi, dar mai mult, trebuie să se reîncarneze o dată sau de mai multe ori pentru a ajunge să îl accepte în totalitate.
A accepta o experienţă înseamnă ca persoana să-şi acorde ei înseşi dreptul de a experimenta şi de a învăţa prin intermediul a ceea ce trăieşte, ce-i este benefic şi ce nu şi sa devină conştientă de consecinţele acelei experiente. Tot ceea ce hotărăşte sau nu, ceea ce face sau nu, ceea ce spune sau nu şi la fel, ceea ce gândeşte sau simte, va avea anumite consecinţe.
Când işi dă seama că o experienţă provoacă consecinţe dăunătoare, în loc să-şi reproşeze ceva sau să fie ranchiunoasă pe cineva, fiecare trebuie să accepte pur şi simplu faptul că a ales acea experienţă (chiar inconştient), pentru a descoperi că nu a fost o mişcare inteligentă pentru ea. Îşi va aminti de acest lucru mai târziu şi poate spune că a trait o experienţă în acceptare. Dacă e nevoie, trebuie să işi acorde dreptul de a repeta de mai multe ori aceeaşi greşeală sau experienţă neplăcută, înainte de a ajunge să aibă voinţa şi curajul necesare pentru a se schimba. Ego-ul persoanei, alimentat de convingerile sale, împiedică de multe ori luarea unei decizii rapide.
Orice experienţă traită în non-acceptare se acumulează la nivelul sufletului, care, nemuritor fiind, revine mereu, sub diverse forme umane, cu tot bagajul adunat în memoria sa de suflet. Înainte de a ne naşte, ne hotaram ce anume dorim sa reparam in timpul urmatoarei încarnări. Aceasta decizie şi tot ceea ce am acumulat in trecut, nu sunt inregistrate in memoria noastra conştienta, respectiv ceea care apartine intelectului. De abia pe parcursul vietii ne vom da seama treptat de planul nostru de viata şi de ce anume trebuie sa reparam.
E important să înveti să te cunoşti şi să te accepti cât mai mult posibil.
Depinde de fiecare persoană cum hotărăşte să ia viaţa în propriile mâini, pentru a deveni stapân pe propria existenta, sau să-şi lase ego-ul sa-i controleze viaţa. Această alegere este influenţată de vechile rani, care pot produce foarte mult rau.
Înainte de naştere, sufletul este atras spre mediul şi familia de care are nevoie în viitoarea viaţă pentru a rezolva ceea ce nu a reuşit să traiască în iubire şi acceptare în vietile anterioare şi, pe de alta parte, de ceea ce viitorii săi părinţi au de incheiat prin intermediul unui copil ca el. Acest lucru explica faptul că, părinţii şi copiii au, in general, aceleaşi răni de vindecat.
„Crizele copilariei” sau apoi,”crizele adolescentei” au devenit ceva normal pentru
oameni, dar cu siguranta nu constituie ceva firesc. Un copil care se agita in mod natural, care este echilibrat şi care are dreptul de a fi el insuşi nu face genul acesta de crize.
Etape în evoluţia copilului
– I – a cunoscut bucuria de a fi el insuşi;
– II- va cunoaşte durerea provocata de faptul ca nu are dreptul de a actiona mereu aşa; – III- perioada de eriza. şi cea de revolta, a treia etapa.
– IV- pentru a-şi micşora suferinta, copilul se resemneaza şi ajunge sa-şi creeze o noua personalitate pentru a deveni ceea ce vor ceilalti sa devina.
Multe persoane vor ramane inchistate in cea de a treia etapa pe toata durata vietii, adica vor fi mereu in reactiune, furioşi sau in situatii de criza.
In timpul celei de a treia şi celei de a patra etape ne cream mai multe maşti (noi personalitati) pe care le folosim pentru a ne apara impotriva suferintei traite pe parcursul celei de a doua etape. Aceste maşti sunt in număr de cinci şi corespund celor cinci rani importante, traite de fiinta umana.
Toate suferintele oamenilor pot fi concentrate in cinci rani. În ordine cronologica, adica in ordinea in care fiecare dintre ele apare in viata noastra:
1) RESPINGERE; 2)ABANDON; 3)UM1LlRE; 4)TRADARE; 5)NEDREPTATE
1) Rana de respingere – Masca FUGAR
– respinge – a expulza, a îndepărta refuzând ceva, a impinge, ]+intoleranţă, a nu admite ceva, a evacua.
– A respinge pe cineva , înseamnă a-l înlătura, a nu vrea să-l ai lângă tine sau în viaţa ta. Foloseşte expresia “nu vreau”.
– Cel respins- se simte respins în toată fiinţa lui, mai ales în dreptul de a exista.
– Rana de respingere- prima rană care se manifestă; se activează din momentul conceperii până la vârsta de un an ; se activează în relaţia cu părintele de acelaşi sex; sufletul care se întoarce pe pământ pentru a vindeca acea rană, trăieşte în respingere de la naştere, uneori chiar înainte de naştere. Ex. Copilul nedorit, apărut prin “accident”, noul născut al cărui sex nu e dorit de părinţi.(Doar suflete care au nevoie de această experienţă sunt atrase spre părinţi care-şi resping copilul). Copilul se poate simţi respins şi în urma unui reproş sau din cauza furiei sau nerăbdării unuia dintre părinţi.
– Persoana care suferă de o rană de respingere începe să-şi creeze o mască de fugar, pentru a evita suferinţa provocată de această rană.
MASCA DE FUGAR
– înfăţişare fizică = corpul (sau o parte a corpului) îngust, contractat, care pare că nu vrea să ocupe prea mult spaţiu;
– rană foarte mare, când pielea pare lipită de oase; rană mai mică, o singură parte a corpului corespunde caracteristicilor fugarului.
– adesea corpul pare fragmentat, incomplet, de parcă ar lipsi o bucată, sau se dă senzaţia că părţile corpului nu de potrivesc(partea dreaptă diferă de stânga, neconcordanţa dintre partea superioară şi inferioară a corpului, gleznele mai subţiri decât pulpele, o adâncitură în zona spatelui, pieptului, pîntecelui).
– corp contractat- atunci cînd avem impresia că persoana se pliază în ea însăşi, umerii aplecaţi înainte, braţele lipite de corp.
-uneori una din părţi pare a nu avea aceeaşi vârstă cu restul corpului, sau în situţia întregului corp contractat, ne dă impresia că vedem un adult într-un corp de copil.
– corpul diform, care stârneşte milă, este tot o expresie a rănii de respingere.
– Ochii:mici, temători, sau impresia de mască în jurul ochilor; privirea plină de teamă, ce durează pentru unele persoane o zi întreagă, pe când pentru altele doar câteva minute.
-Vocabular folosit: “nul”, “nimic”, “inexistent”, “a dispărea”.
– Caracter: detaşat de material.Perfecţionist.Intelectual.Trece de la etape de mare iubire la faze de ură profundă. Nu crede în dreptul lui de a exista. Dificultăţi sexuale. Se crede nul, fără valoare. Caută singurătatea. Este şters.Are capacitatea de a se face invizibil.Găseşte diverse mijloace de a fugi. Pleacă în astral cu uşurinţă. Se crede neînţeles.Are dificultăţi în a-l lăsa să trăiască pe copilul său interior.
-Cea mai mare teamă: panica
-Alimentaţie: lipsa poftei de mâncare din cauza emoţiilor sau a fricii.Porţii de mâncare mici. Pentru a fugi: zahăr, alcool, droguri. Predispus la anorexie.
– Boli şi indispoziţii posibile: boli de piele, diaree, aritmie, cancer, probleme respiratorii, alergii, vărsături, leşin, comă, hipoglicemie, diabet, depresie suicidară, psihoză.
2) Rana de abandon – Masca de DEPENDENT
– A abandona pe cineva, = a-l părăsi, a-l lăsa deoparte, a nu vrea să te ocupi de el, a te îndepărta de el pentru altcineva, sau pentru altceva. Expresie folosită – “nu pot”.
Spre deosebire de respingere, unde se decide să îndepărteze persoana, să nu o mai aibă alături, în abandon o părăseşte, pleacă pentru a se îndepărta de ea, temporar sau definitiv.Rana trăită în cazul unui abandon se situează de la început la nivelul lui a avea şi a face, spre deosebire de rana de respingere, care-i la nivelul lui a fi.-Activarea rănii: între un an şi trei ani în relaţia cu părintele de sex opus.Lipsa unei hrăniri afective sau a tipului de hrană folosit.
Un copil mic se simte abandonat dacă:
– mama lui se ocupă de un alt copil nou-născut;
-dacă părinţii lucrează şi nu au timp pentru el;
– când este dus în spital şi lăsat acolo;
– când părinţii îl lasă cu altcineva în timpul vacanţelor;
– dacă mama este bolnavă, iar tatăl prea ocupat sau prea absent.
Masca: DEPENDENT.
Corpul: Lung, subţire, lipsit de tonus, plăpând, picioare subţiri, spate curbat, braţe care par prea lungi şi care atârnă de-a lungul corpului, cu care nu ştie ce să facă, atunci când e privit, părţi ale corpului care atârnă, sau care sunt moi(umeri, sâni, fese,obraji, burtă). Corpul exprimă ce se întâmplă în interiorul cuiva. Dependentul crede că nu poate face nimic singur, corpul lui lui exprimând faptul că are nevoie de ajutor.Diferenţa faţă de fugar este dată de tonus, fugarul avănd o atitudine dreaptă, în timp ce dependentul are o postură ce pare că se prăbuşeşte. Fugarul are pielea lipită de oase, dar un sistem muscular solid, în timp ce dependentul are mai multă carne, dar este lipsit de tonus. O persoană poate avea mai multe răni, dar cea care iese mai mult în evidenţă, arată că aduce mai des suferinţă.
Ochii: mari, trişti, privire care atrage.
Vocabular: “absent”,”singur”,”nu mai suport”,”mă simt înghiţit”, “nu mi se dă drumul”
Caracter : victimă, fuzional (ex.o mamă fuzională depinde de iubirea copilului ei şi face totul ca acesta să simtă că se gândeşte mult la el), nevoia de prezenţa cuiva (uneori se foloseşte de sex pentru a-l agăţa pe celălalt, sau nu refuză să facă sex chiar dacă nu are chef pentru a nu pierde ocazia de a se simţi dorită), de atenţie şi mai ales de susţinere.Dificultatea de a face sau de a decide ceva singur. Cere sfaturi pe care nu le urmează neapărat.Voce de copil. Dificultatea în a accepta un refuz. Într-o zi e vesel, Într-o zi e trist, se agaţă fizic şi psihic de ceilalţi.Vedetă.Caută independenţa. Îi place sexul.
Cea mai mare teamă : singurătatea, de aceea se agaţă de ceilalţi pentru a le atrage atenţia, pentru a nu fi părăsit. În cuplu, refuză să vadă problemele, pentru a nu fi abandonată, când e părăsită suferă cumplit, are dificultăţi în a părăsi un loc sau situaţie.
Emoţia cea mai intens trăită : tristeţea. În momente de criză se poate gândi la sinucidere. Plânge uşor şi-i acuză pe ceilalţi că n-au sprijinit-o când a avut probleme, şi chiar şi pe Dumnezeu care a abandonat-o. Fuzionează uşor cu ceilalţi, se simte responsabil de fericirea sau nefericirea acestora, cum şi pe aceştia îi consideră Alimentaţia: apetit bun, poate mînca mult fără să se îngraşe, pentru că atitudinea interioară este de a nu avea niciodată suficient. Spre deosebire de fugar care are tendinţa de a deveni anorexic, dependendentul devine bulimic.Îi plac alimentele moi. Mănâncă încet pentru a dura mai mult plăcerea şi atenţia, mai ales când este cu alte persoane.
Bolile posibile
Dependentul e cunoscut ca un copil bolnăvicios, slab sau plăpând, ce pate avea următoarele boli:
– dureri de spate;
– astmul = persoana ia asupra ei mai mult decât trebuie şi dă inapoi cu mare greutate;
– bronşitele= legătură metafizică cu familia, are impresia că nu primeşte suficient de mult de la familie;
– migrene= persoana se împiedică să fie ea însăşi;
– hipoglicemie, diabet= din cauza părţilor sale psihice fuzionale, atrage probleme cu pancreasul şi afecţiuni ale glandelor suprarenale;
– agorafobie, fiecare deces îi reactivează rana de abandon, şi contribuie la accentuarea gradului de agorafobie;
– miopie, dificultatea de a vedea la distanţă, pentru că are o teamă de viitor;
– isterie, dacă îşi alimentează partea de victimă:
– depresie, dacă rana doare prea tare şi nu se simt iubiţi aşa cum ar dori.
– boli rare care atrag şi mai mult atenţia asupra lui, boli incurabile.
3) Rana de umilire – Masca de MASOCHIST
– “umilire”= acţiunea de a te simţi umilit sau de a insulta pe cineva îăntr-un mod excesiv.
– sinonime: ofensă, ruşine, jignire, vexare, lezare
– începe să fie simţită sau se activează la vârsta între un an şi trei ani(teorie potrivit căreia “ne naştem fiind conştienţi de rănile pe care trebuie să le rezolvăm, chiar dacă după naştere nu mai suntem conştienţi de acest lucru”).
– sufletul care se întoarce pentru a rezolva această rană atrage unul sau doi părinţi care îl vor umili.
– rană legată de lumea fizică, a lui a avea şi a face, se activează când încep să se dezvolte funcţiile corpului fizic(când copilul învaţă să mănânce singur, sâ fie curat, să asculte şi să înţeleagă ce-i spun adulţii, etc.).
– copilul simte că unuia dintre părinţi îi e ruşine cu el, sau îi este teamă că părintelui îi va fi ruşine cu el dacă este murdar sau va face prostii; orice situaţiecare-l face pe copil să se simtă umilit, jignit, comparat, lezat sau să-i fie ruşine activează şi amplifică rana (ex. când se joacă cu caca în pătuţ şi e numit “porc mic”, umilit când face pipi în pat, făcut de ruşine când se masturbează, etc.).
– copilul poate trăi o experienţă de umilire sau ruşine fără ca rana să fie activată.
– rana de umilire este cel mai adesea trăită în relaţie cu mama.
– copilul care suferă o rană de umilire, îşi creează masca de MASOCHIST.
Corpul: gras, rotunjit, mic de statură, gât gros şi bombat(secrete bine păstrate), tensiuni în zona gâtului, a maxilarelor şi cea pelviană. Faţa rotundă, deschisă. Nu îşi dă seama că ocupă prea mult loc în viaţa celorlalţi, se îngraşă de locul pe care crede că trebuie să-l ocupe în viaţa lui. Când va şti că e special şi important nu va mai trebui să dovedească acest lucru celorlalţi, corpul nu va mai avea nevoie să ocupe atât spaţiu.
Ochii: mari,rotunzi, descişi, inocenţi.
Vocabular: “a fi demn”, “a fi nedemn”, “mic”, “gras”,”puţin”.
Caracter:
– îi este adesea ruşine de el însuşi şi de ceilalţi, sau îi este teamă ca celorlalţi să nu le fie ruşine cu el; Ocupându-se de ceilalţi are impresia că acestora nu le e ruşine cu el, dar adesea se simte umilit, când simte că se abuzează de el, nerealizând că el însuşi îşi creează anumite constrîngeri. Făcând totul pentru ceilalţi, nu realizează că îi umileşte,făcându-i să simtă că fără el nu pot să reuşescă nimic.
– nu îi place să meargă repede, îi e greu să funcţioneze într-un ritm rapid, îi este ruşine că nu reuşeşte să fie la fel de rapid ca ceilalţi;
-îşi cunoaşte nevoile, dar nu le ascultă; îi e teamă să vorbească despre ele de teamă să nu-i fie ruşine sau să nu facă pe cineva să se simtă jignit. Îşi provoacă suferinţă neascultându-şi nevoile, alimentându-şi astfel rana de umilire.
– adună multe greutăţi în spate, din dorinţa de a părea puternic şi a nu mai fi controlat,îşi asumă multe responsabilităţi;
– controlează pentru a evita ruşinea (ex. o mamă care controlează excesiv curăţenia copiilor şi a partenerului pentru a nu-i fi ruşine cu calitatea de mamă sau soţie.) ;
– se crede murdar, lipsit de suflet, sau fiind mai puţin decât ceilalţi;
-fuzional cu propria mamă şi face orice ca acesteia să nu-i fie ruşine cu el. Joacă rolul mamei, rol ce continuă şi după moartea acesteia. Influenţa mamei se va diminua cînd rana va începe să se vindece.
– face în aşa fel încât să nu fie liber, deoarece “a fi liber”înseamnă “nelimitat”.Dacă nu are limite, îi este teamă de excese;
-este hipersensibil, cel mai mărunt lucru poate să-l atingă, il face să se simtă umilit şi neînsemnat. Se pedepseşte pe sine, crezând că altfel îl va pedepsi pe celălalt (ex. o doamnă care-i spune soţului “dacă nu eşti mulţumit, n-ai decât să pleci”; el pleacă, se distrează, iar ea rămâne singură). Vrea să fie demn cu orice preţ, pentru că-i este teamă de durerea provocată de umilire.
-îi este ruşine, la nivelul sexualităţii, ţinând cont de toate tabuurile vehiculate în educaţia sexuală a copiilor, este influenţat de noţiunile păcat, infamie, mizerie, etc. dar este senzual şi nu îşi ascultă nevoile sexuale; ruşinea va fi soluţionată când rana de umilire va fi vindecată.
– compensează şi se recompensează pe sine prin mâncare.
Cea mai mare frică: libertatea, pentru că e convins că n-ar şti ce să facă dacă ar fi liber, iar făcând singur alegerile, nu va fi controlat de ceilalţi.Când vrea să se ocupe de cei pe care îi iubeşte, crede că îşi asigură singur libertatea, fiind cel care controlează, dar în realitate se îngrădeşte singur.
Alimentaţia: îi plac alimentele grase, grele, ciocolata.Este bulimic sau mănâncă porţii mici şi multe .Îi este ruşine să cumpere sau să mănânce “prăjiturele”.
Boli posibile: -dureri de spate, senzaţie de greutate pe umeri ,explicate prin faptul că ia multe răspunderi asupra lui, senzaţiei că-i lipseşte libertatea, partea de jos a spatelui legată de lucruri materiale, partea de sus de planul afectiv.
– probleme legate de gât, angină, laringite, probleme respiratorii, pentru că se lasă sufocat de problemele celorlalţi.
– probleme la picioare, varice, entorse, fracturi, din teama de a nu se mai putea mişca;
-boli de ficat, pentru că “se amărăşte” pentru ceilalţi;
– probleme cu glanda tiroidă, când e greu să-şi conştientizeze propriile nevoi;
– urticarie, mâncărimi ale pielii, când nu-şi ascultă nevoile;
– hipoglicemie, diabet( funcţionarea proastă a pancreasului , din cauza dificultăţii de a-şi trăi plăcerile, sau când o fac se simt vinovate, sau umilite).
– probleme cu inima, care au legătură cu capacitatea de a savura plăcerile, cu bucuria de a trăi.
4) Rana de trădare – Masca de DOMINATOR
– putem trăda pe cineva, sau putem fi trădaţi;
– a trăda înseamnă a înceta să mai fii fidel faţă de cineva, de o cauză, a abandona, sau a da în vileag pe cineva; fidel= a-ţi respecta angajamentele, a fi loial, devotat.
Activarea rănii: între doi ani şi patru ani, în relaţia cu părintele de sex opus, cu care are o legătură afectivă puternică şi o atracţie mutuală mare(un puternic complex al lui Oedip; conform teoriei lui Freud, un copil între doi şi şase ani se îndrăgosteşte de părintele de sex opus sau de persoana ce joacă acest rol, pentru că e vârsta la care se dezvoltă energia sexuală).
Masca: DOMINATOR
Corpul: inspiră forţă şi putere. La bărbaţi umerii sunt mai largi decât şoldurile. La femei şoldurile sunt mai largi şi mai puternice decât umerii. Piept bombat, cu tendinţa de a-şi etala muşchii. Pântece bombat, ca o protecţie. Simbolizează furie resimţită împotriva sexului opus, la nivelul sexualităţii. Forma de protecţie se poate explica prin faptul că persoana s-ar fi simţit hărţuită sexual în copilărie, sau să fi fost victima unui abuz sexual.
Ochii: privire intensă şi seducătoare, pentru a ţine o persoană la distanţă când e defesiv,sau pentru a-l fixa şi scruta pe cel ce vrea să-l intimideze.
Vocabular: „disociat”, „ ai înţeles întrebarea”?, „eu sunt capabil”, „lasă-mă pe mine să fac asta”, „ştiam eu”, „ai încredere în mine”, „nu am încredere în cutare persoană?”
Caracter: se consideră foarte responsabil şi puternic;
– caută să pară special şi puternic;
– nu îşi ţine promisiunile şi angajamentele sau face eforturi pentru a le ţine;
– minte cu uşurinţă, găseşte tot felul de scuze pentru a ieşi dintr-o situaţie în care nu şi-a respectat promisiunea;
– foloseşte seducţia pentru a-i manipulat şi controla pe alţii.
– are multe aşteptări, are tendinţa de a anticipa viitorul, pentru a nu suferi de trădare,atitudine ce-l împiedică să trăiască prezentul;dispoziţie schimbătoare;
– este convins că are dreptate şi încearcă să-i convingă şi pe ceilalţi;
– înţelege şi acţionează repede şi are dificultăţi când cuiva îi ia prea mult timp pentru a explica sau povesti ceva; dacă atribuie o sarcină unei persoane, îi e greu să aibă încredere că va fi îndeplinită conform aşteptărilor sale şi o controlează tot timpul; controlul îl exercită mai mult asupra celor de sex opus.
– performant pentru a fi remarcat, intolerant, nerăbdător cu cei lenţi; actor; se confesează greu; nu-şi arată vulnerabilitatea ca cineva să nu o descopere şi să profite; sceptic; îi e teamă să iasă dintr-un angajament,pentru că a renunţa la acesta, înseamnă trădare.
Cea mai mare teamă: disocierea, separarea, renegarea.Trăieşte greu o despărţire, pentru că nu vrea să trădeze sau să fie trădat. A fi renegat înseamnă a fi trădat, dar el îi reneagă de multe ori pe alţii, eliminându-i din viaţa lui, nu le dă o şansă celor în care şi-a pierdut încrederea.
Alimentaţia: apetit bun; mănâncă repede pentru că nu are timp de pierdut, poate uita să mănânce când are sarcini importante; adaugă sare şi condimente, pentru a avea ultimul cuvânt de spus aşa cum face şi-n conversaţii; se poate controla când e ocupat, dar apoi pierde controlul.
Boli posibile: boli legate de control şi de pierderea acestuia asupra anumitor părţi ale corpului(hemoragii, impotenţă, diaree,etc);
– agorafobie, datorată părţii fuzionale, marcată de teama de nebunie(în cazul dependentului marcată de teama de moarte).
– paralizie, dacă ajunge într-o stare de neputinţă totală;
– spre spasmofilie, afecţiuni ale sistemului digestiv(mai ales la ficat şi stomac);
– boli terminate în „-ită”, când din cauza numeroaselor aşteptări, se ajunge la nerăbdare, furie şi frustrare.
– herpes bucal, când acuză conştient sau nu.
5)Rana de nedreptate- Masca RIGID
Activarea rănii: între patru şi şase ani în relaţia cu părintele de acelaşi sex. Blocaj în dezvoltarea individualităţii.
Corpul: drept, rigid cât mai aproape de perfecţiune.Bine proporţionat, cu umerii drepţi, având aceeaşi lăţime ca şi şoldurile. Fese rotunde. Talie mică, strânsă în haine sau cu o curea. Mişcări rigide.Piele frumoasa. Maxilar strâns.Gât inflexibil. Postură dreaptă, mândră. Ochii: privire intensă şi vie. Ochi limpezi.
Vocabular : ”nu e nici o problemă”,”întotdeauna”, „niciodată”, „foarte bun, foarte bine”, „special”, „exact”, „cu siguranţă”, „de acord”?
Caracter: perfecţionist, încearcă să fie mereu corect, pentru că el înţelege că a fi perfect este totdeauna şi corect.
– este invidios pe cei care au mai mult decât el, pentru că în opinia lui aceştia nu merită.
– îşi blochează sentimentele. Reacţia în faţa nedreptăţii se manifestă prin blocarea sentimentelor, pentru a evita durerea provocată de rană.
-are tendinţa de a-şi încrucişa braţele, blocând regiunea plexului solar, şi a se îmbrăca în negru, pentru a nu simţi (şi fugarul se îmbracă în negru,d ar pentru a dori să dispară).
-Persoană plină de viaţă, mişcări dinamice, dar gesturi rigide.
– poate să râdă din orice motiv pentru a-şi ascunde sensibilitatea. Tonul vocii sec şi inflexibil. Nu recunoaşte că are probleme, ascunde în faţa lui şi a celorlalţi orice decepţie sau eveniment neprevăzut. Are dificultăţi în a cere ajutor.
– se îndoieşte de propriile alegeri. Se compară cu ce e mai bun şi cu ce e mai rău.
– Dificultăţi în a primi, în general. I se pare nedrept să obţină mai puţin, dar şi mai nedrept când obţine mai mult decât alţii. Nu doreşte să fie favorizat.
– Dificultate în a se simţi bine, fără să se simtă apoi vinovat. Nu îşi respectă limitele, cere prea mult de la el. Se controlează, pentru a nu lăsa să i se vadă defectele, dar şi pentru că are impresia că pierzând controlul va fi nedrept cu ceilalţi. Îi place ordinea. Este foarte rar bolnav, e dur faţă de corpul lui. Coleric.. Devine performant şi cere atât de mult de la el, încât şi ceilalţi îi vor cere mai mult.
– răceală şi dificultate în a-şi arăta afecţiunea, probleme în a se abandona şi simţi plăcerea, probleme în exprimarea tandreţii. Îi place să aibă o înfăţişare sexy, se îmbracă în haine mulate, pentru a fi persoană atrăgătoare, dar se teme să nu se înşele în alegerea partenerului.
Cea mai mare teamă: răceala; este o persoană rece, lipsită de afectivitate, ceea ce este nedrept faţă de ceilalţi, dar şi faţă de el, deoarece nu poate exprima ce simte cu adevărat.
Alimentaţie: preferă alimentele sărate celor dulci.Îi place tot ceea ce este crocant. Se controlează pentru a nu se îngrăşa. Se justifică şi îi este ruşine când îşi pierde controlul. Poate alege să fie vegetarian, decizie pe care o ia pentru a fi corect, nu pentru nevoile lui.
Boli posibile: epuizare profesională(burn-out), pentru că-şi impune perfecţiune în tot ce face;
– anorgasm (la femei), ejaculare precoce sau impotenţă (bărbaţi),datorită unor tabuuri la nivel sexual, noţiunile de bine şi rău conducându-i şi viaţa sexuală.
– boli a căror denumire se termină în „ită” precum tendinită, bursită, artrită, etc.datorită furiei interioare, reţinută.
-torticolis, din cauza dificultăţilor de a vedea toate aspectele unei situaţii pe care o consideră nedreaptă.
-constipaţie, hemoroizi, din cauza dificultăţii de a se abandona şi a reţinerii manifestate în viaţă; crampe, pentru că se agaţă de ceva sau se reţine din frică;
– probleme de circulaţie, varice, din cauza dificultăţii de a simţi plăcerea;
– afecţiuni ale ficatului, datorită furiei refulate;
– probleme de piele, nervozitate, insomnie(dacă nu au fost rezolvări perfecte), vedere slabă (dificultăţi de a vedea că a luat o hotărâre greşită, sau percepţie eronată asupra unei situaţii).
Sper să vă fie de folos!
Pentru cei care vor să ştie mai mult, le recomand să citească :
Lise Bourbeau – Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine, Ed. a 2-a. – Bucureşti ,Ascendent, 2007
CONSILIERE FAMILIALA ȘI DE CUPLU- CABINET CRANGASI 