Poveste cu tâlc

Imagine

Sper ca atunci cand cititi aceasta poveste sa reflectati asupra ei si sa va puneti cât mai multe intrebari.Si cum noaptea e un sfetnic bun, poate, ziua urmatoare veti gasi solutii astfel incat copiii vostri  sa nu ajungă sa le găsească singuri.

Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator.

– Tati, pot sa te intreb ceva?

– Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal.

– Tati, cati bani castigi pe ora?

– Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.

– Doar vreau sa stiu…Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?

– Castig 50$ pe ora, dar asta nu e treaba ta oricum.

– Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$?

Tatal s-a infuriat:
– Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte prostii, atunci du-te direct in camera ta la culcare.
Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii.

Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.

Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa gandeasca: „Poate era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si nu mi-a cerut bani des”.

S-a dus la usa baiatului si a deschis-o.

– Dormi? a intrebat….

– Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.

– M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$.

– Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a strigat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.
Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.

– De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.

– Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$.. Pot sa cumpar o ora cu tine ???? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.

Tatal a fost distrus de durere. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte. ”

Nu ar trebui sa lasam timpul sa ne treaca printre degete fara sa-l impartim si cu
cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre.

Sa ne straduim sa daruim din timpul nostru celor pe care-i iubim.
Daca azi murim, firma, compania, institutia pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma o sa simta pierderea pentru tot
restul vietilor lor!

Sper ca v-am  mai dat  o temă de gandire.

Să va fie de folos!

Niculina Ciuperca, consilier psihologic specialist familie-cuplu

Anunțuri

Un gând despre &8222;Poveste cu tâlc&8221;

  1. Frumoasa poveste si adevarata dar oare toti parintii sunt in stare sa faca asta ptr copii lor? Eu ca tata am renuntat la serviciul meu atunci cand am vazut ca munca in companie I mi fura timpul copiilor mei. Am plecat din tara ptr ca acolo nu gaseam un serviciu decent 8-17. Official asa era dar realitatea era 8-20. Fosta sotie lucra 9-22 si tot certandu ne pe venirile tot mai tarzii ale sotiei 23-24 a ales sa divorteze de mine nu de munca. Apoi am plecat din tara unde sunt si acum. Si a lasat munca si a venit aici. Am trait cativa ani doar din munca mea 8:30-17:30 fix. Luam micul dejun si cina in familie in fiecare zi. Fosta sotie acum partenera (in fapt de la divortul de acum 7 ani nu am fost separati, am trait impreuna ca si inainte) nu a gasit de lucru si a devenit mama full time pentru copii superbi pe care ii avem. Insa stresul de a nu avea serviciu a fost atat de mare iar regretul fata de serviciul lasat a fost si este atat de intens incat acum ma paraseste Sa se intoarca in tara Sa muncesca de la 9-22, separand copii. Fiul meu de 13 ani nu vrea sa se intoarca (nici fata mea nu vrea dar avand 5 anisori o va lua cu ea inapoi) dar fatita mea va pleca inapoi cu mama ei ( partenera mea acum si fosta sotie). Acum ca tata sunt intr o mare dilema: sa ma intorc si sa lucrez din nou 8-20 si ea 9-22 iar copii Sa fie de capul lor sau Sa accept ptr fiul meu Sa raman aici. Inima mea se va rupe odata cu plecarea fetelor. As avea multe de spus despre abandonul familiei in favoarea serviciului dar oare toti parintii Isi iubesc copii mai presus de carierele lor ori munca lor? Eu acum sunt jos ptr ca fetele mele vor pleca iar eu va trebui Sa accept ca din acest moment vom trai separati de parca adevaratul divort ar fi acum. Pana la urma egoismul fostei mele sotii si partenere a invins. A realizat ca nu vrea mama full time si vrea serviciu full time. Ce fericit as fi fost sa fi putut sa fie invers.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s